ICCJ. Decizia nr. 692/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 692/2013
Dosar nr. 1364/44/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.V.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 7017 din 02 august 2011 emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce A.N.V.
Prin sentinţa nr. 183 din 04 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Cu referire la criticile reclamantului privind nelegalitatea ordinului de eliberare din funcţie motivat de faptul că Ordinul nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu au fost publicate in Monitorul Oficial, astfel că nu au intrat in vigoare şi nu puteau produce în mod legal efecte juridice, Curtea de apel a constatat că sunt neîntemeiate, reţinând, în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000, că cele două ordine sunt acte cu caracter individual, astfel că nepublicarea acestora în Monitorul Oficial nu produce nici o consecinţă în ceea ce priveşte valabilitatea acestora.
Referitor la susţinerile reclamantului privind nerespectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, apreciem de asemenea că nici acestea nu pot fi primite, Curtea de apel a observat că, în cadrul Biroului Vamal Giurgiuleşti din cadrul D.R.A.O.V. Galaţi, anterior reorganizării erau 10 posturi, iar, ulterior reorganizării, 8 posturi, reţinând că, potrivit art. 100 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, reorganizarea activităţii instituţiei publice intervine şi în cazul în care este schimbată structura compartimentului, cum este cazul în speţă, nu numai în ipoteza în care se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice în proporţie de peste 50%.
Reclamantul, în urma luării la cunoştinţa de conţinutul preavizului, a optat pentru funcţia publica de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Giurgiuleşti, iar, în urma susţinerii examenului, a fost declarat respins.
Examenul, ca procedeu de selectare a funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării şi care au optat pentru ocuparea unui post vacant în noua structură organizatorică aprobată, este prevăzut în mod imperativ în alin. (3) al art. 100 din Legea nr. 188/1999, pentru cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care au optat pentru ocuparea aceluiaşi post, norme ce face inoperante criteriile de selecţie enumerate la alin. (2) al aceluiaşi articol, în condiţiile în care H.G. 611/2008 nu acoperă problematica reorganizării autorităţilor şi instituţiilor publice, ci doar principiile ce stau la baza organizării şi dezvoltării carierei funcţionarilor publici.
Curtea de apel a constatat că art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a prevăzut pentru ipoteza reorganizării ca, în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică. Art. 99 alin. (5) din acelaşi act normativ a dispus că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, acesta are obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.
În speţa este vorba despre un proces de reorganizare şi nu de ocuparea unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de lege: promovare, transfer, redistribuire şi concurs, potrivit Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin concurs se face doar recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici sau promovarea. Or, fiind funcţionar public, reclamantul făcea deja parte din corpul funcţionarilor publici.
Modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituţiei publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 a fost stabilită de către fiecare autoritate sau instituţie publică în parte, în cauză nefiind aplicabile prevederile H.G. nr. 611/2008 invocate de reclamant.
Astfel, prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în anexele nr. 1 şi nr. 2 pentru examenul de testare profesională a funcţionarilor publici şi a personalului încadrat pe funcţii contractuale din cadrul aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi birourilor vamale, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării şi care s-a desfăşurat în perioada 18- 29 iulie 2011.
Prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2619/2011 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei de examen şi al comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, iar art. 5 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 prevede că se aprobă Regulamentele pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională, prevăzute în anexele 11 şi 12 care fac parte integrantă din ordin. Aceste prevederi referitoare la organizarea unui examen de testare profesională atunci când mai multe persoane optează pentru aceeaşi funcţie publică, examinare ce constă atât într-o probă scrisă, cât şi într-un interviu, sunt în deplin acord nu doar cu principiile consacrate prin Legea nr. 188/1999, respectiv principiul competenţei, al competiţiei, al egalităţii de şanse, profesionalismului şi transparenţei, şi asigură un proces transparent de selecţie, bazat pe testarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici.
Procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfăşurat cu avizul A.N.F.P., aşa cum rezultă din adresele din 29 iunie 2011 şi din 04 iulie 2011, adrese care de altfel au fost invocate în preambulul Ordinelor preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011.
Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea celor două probe, respectarea anumitor termene etc.
În fapt reclamantul formulează şi o serie de critici cu privire la regularitatea procedurii de examinare, respectiv desfăşurarea examenului, modalitatea de desfăşurare a probei scrise sau orale ori rezultatele examenului, conţinutul bibliografiei, aspecte cu privire la care avea posibilitatea să formuleze contestaţie în condiţiile regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi uzat de acest drept.
Preavizele au fost emise la data de 05 iulie 2011, fiind comunicate funcţionarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării anterior datei la care ar fi intervenit eliberarea din funcţia publică, respectiv cu 30 de zile anterior datei de 08 august 2011, în conţinutul preavizului fiind menţionată existenţa posibilităţii de a opta pentru una dintre funcţiile publice vacante .
Potrivit art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.
Potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică, iar, potrivit art. 105 alin. (1) din aceeaşi lege, corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) şi g) şi este gestionat de A.N.F.P.
Prin urmare, în situaţia în care raporturile de serviciu ar fi încetat anterior emiterii preavizului, reclamantul intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici şi nu ar fi putut participa la examenul de testare profesională.
Din interpretarea textelor de lege rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca funcţionarului public a cărui funcţie este supusă reorganizării să-i fie acordat preavizul anterior încetării raporturilor de serviciu, urmând ca în situaţia în care va fi eliberat din funcţia publică, să facă parte în mod automat din corpul de rezervă al funcţionarilor publici şi să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999.
În consecinţă, î n ceea ce priveşte actul administrativ individual de eliberare din funcţie contestat, Curtea de apel a apreciat că acesta a fost emis de pârâta A.N.V. în mod legal şi temeinic, în limita competenţelor ce i-au fost conferite prin actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea A.N.V., că măsura reorganizării a fost una reală şi a presupus suprimarea a peste 1400 de posturi, din toate structurile subordonate instituţiei pârâte, că, luând la cunoştinţă de urmările ce decurgeau din aprobarea noilor state de funcţii, reclamantul a optat în deplină cunoştinţă de cauză şi de bună voie pentru a participa la testarea profesională organizată în baza unui regulament valabil pentru toţi funcţionarii publici ale căror funcţii au făcut obiectul reorganizării şi că la această testare reclamanta a obţinut un rezultat inferior contracandidaţilor săi.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală şi invocând art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant reiterează aspectele referitoare la nelegalitatea Ordinelor preşedintelui ANAF nr. 2406 şi nr. 24074/2011 motivat de nepublicarea acestora în Monitorul Oficial al României, conform prevederilor art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 24/2000 şi art. 54 şi 55 alin. (1) din H.G. nr. 561/2009, şi susţinând, în esenţă, că cele două ordine sunt acte administrative cu caracter normativ.
Mai susţine recurentul-reclamant că A.N.V. nu a organizat concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, nu a îndeplinit cerinţele legale de publicitate şi nu a respectat principiul egalităţii accesului la funcţiile publice, conform art. 54 din Legea nr. 188/1999. În acest sens, recurentul-reclamant invocă prevederile art. 55-58 şi art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 611/2008 şi reiterează aspectele referitoare la aplicabilitatea acestei hotărâri a Guvernului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Reclamantul a învestit instanţa de contencios cu o acţiune în anularea Ordinului nr. 7017 din 02 august 2011, emis de A.N.V., prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu şi eliberarea sa din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Giurgiuleşti din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate a Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şl operaţiuni vamale şi a Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcţii ale A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate, Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi primite.
În acord cu jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte observă că actele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi a structurilor subordonate, fiind emise pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, fiind acte administrative cu caracter individual în privinţa cărora nu subzistă obligaţia de publicare în Monitorul Oficial al României, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa referitoare fie la aceleaşi acte administrative, fie la acte similare, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 562/2012, nr. 755/2012, nr. 765/2012, nr. 1223/2012, nr. 1378/2012, nr. 1476/2012 şi nr. 2267/2012.
Cu referire la criticile formulate de recurent în privinţa actului contestat, prin prisma preavizului şi a procedurii de testare profesională, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, se observă că instanţa de fond cu just temei şi printr-o argumentaţia amplă şi detaliată a răspuns susţinerilor reclamantului, arătând că întreaga procedură derulată la nivelul A.N.V. a fost realizată în temeiul şi cu respectarea prevederilor H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 110/2009, pentru reorganizarea A.N.V. prin reducerea numărului de posturi, ale Ordinelor preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, precum şi cu respectarea art. 39 alin. (3), art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) şi art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine, la rândul său, că procedurii de testare profesională desfăşurată în temeiul actelor susmenţionate în raport cu specificul procedurii de reorganizare a A.N.V., nu îi sunt aplicabile nici prevederile H.G. nr. 611/2008 şi nici cele ale C. muncii.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S.V.G. împotriva sentinţei nr. 183 din 04 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 693/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
