ICCJ. Decizia nr. 693/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 693/2013
Dosar nr. 893/45/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul M.I.B. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea ordinul de eliberare din funcţia publică emis de preşedintele A.N.V. la data 02 august 2011, reintegrarea în postul deţinut anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfiinţării postului.
La termenul din 16 ianuarie 2012, reclamantul şi-a completat acţiunea, în sensul chemării în judecată şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, a Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 şi a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului, invocând faptul că aceste acte cu caracter normativ contestate nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, pentru a putea intra în vigoare şi a produce efecte juridice, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000, precum şi faptul că, deşi au fost emise în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, ele nu respectă prevederile acestui act normativ şi nici dispoziţiile H.G. nr. 611/2008, considerându-se că: „prin înscrierea unui număr mai mare de funcţionari publici pe un număr mai mic de posturi ce trebuiau ocupate, ne aflam practic în situaţia de fapt a unui concurs” .
Prin sentinţa nr. 136/2012 din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinelor preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, invocată de reclamantul M.I.B., şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu A.N.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 7116 emis de preşedintele A.N.V. la data 02 august 2011, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publica deţinută.
Cu referire la excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, Curtea de apel a constatat că actele contestate, emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 şi O.U.G. nr. 229/2008, nu sunt acte administrative cu caracter normativ, întrucât acestea sunt menite să producă efecte juridice doar în ceea ce priveşte persoana juridică prevăzută în actul respectiv, în speţă pentru A.N.V. şi structurile subordonate acesteia generând operaţiuni administrative cu caracter limitat, precum sunt cele privitoare la procedura de selectare a personalului aflat în funcţie, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 24/2000, care permit scoaterea de sub regimul obligativităţii publicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter individual.
În atare condiţii, din moment ce procesul restructurării a presupus desfiinţarea a peste 1.400 posturi din structura Autorităţii Naţionale a Vămilor, Curtea de apel a apreciat că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi, într-o mai mică măsură, prevederile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici obligau autoritatea emitentă a actelor administrative a căror nelegalitate se cere a fi constatată să procedeze la organizarea unui examen profesional, în cadrul unei proceduri transparente de selecţie a personalului pe care putea să-l păstreze, în limita numărului de posturi aprobate, funcţie de rezultatele obţinute de acesta la testarea profesională, fiind dreptul suveran al persoanei juridice de a stabili obiectivele şi modalităţile concrete ale selecţiei, fixând standarde de performanţă pe care cei implicaţi în procedura testării trebuiau să le îndeplinească, pentru a fi păstraţi în funcţiile aprobate.
Ca atare, Curtea de apel a reţinut că, atâta timp cât autorităţii emitente a actelor contestate, nu-i putea fi impus un alt sistem de selecţie decât cel adoptat, ce a fost centrat pe verificarea nivelului de pregătire profesională a personalului încadrat în structurile sale, în acord deplin cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât s-ar fi încălcat nu doar principiul autonomiei decizionale dar şi caracterul transparent, echitabil şi verificabil al procesului de selecţie, nu sunt elemente care să justifice constatarea ca nelegale a celor patru ordine contestate.
În raport cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, ale art. 5 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale şi direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şl operaţiuni vamale şi ale art. 3 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcţii ale A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate, în urma luării la cunoştinţă de conţinutul preavizului nr. 38045/2011, reclamantul a optat pentru funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional principal, gradaţia 5, clasa de salarizare 48 la Biroul vamal Sculeni din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi. În cadrul acestui compartiment existau 11 posturi vacante, post pentru care şi-au exprimat opţiunea 17 funcţionari publici.
Rezultatele reclamantului la examenul de testare profesională au fost mai mici decât cele obţinut de ceilalţi funcţionari publici care au optat pentru aceeaşi funcţie publică vacantă, aspect care rezultă în mod clar din Lista cuprinzând rezultatele finale obţinute la examenul de testare profesională organizat în perioada 18-26 iulie 2011, astfel că preşedintele A.N.V. a emis Ordinul nr. 7116 din 02 august 2011, prin care, începând cu data de 08 august 2011, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică.
Susţinerile reclamantului, că pentru numirea în noile funcţii publice nu ar fi fost aplicate criteriile: „a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcţia publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfăşurat activităţi similare”, este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută, întrucât aceste criterii au fost avute în vedere în momentul în care a fost analizată opţiunea exprimată pentru ocuparea funcţiei publice teritoriale de execuţie de Inspector vamal grad profesional asistent la Biroul vamal Albiţa din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şl Operaţiuni Vamale Vaslui.
Critica reclamantului că A.N.V. trebuia să efectueze numirea pe noua funcţie (fără a mai fi necesară parcurgerea vreunei proceduri - ex. Examen), este neîntemeiată şi contrară dispoziţiilor legate incidente ale art. 99 alin. (5), art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şl completările ulterioare, au prevăzut pentru ipoteza reorganizării că, în cazul în care există mal mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală, reiterând argumentele invocate în faţa primei instanţe referitoare la nelegalitatea actelor contestate pe calea excepţiei de nelegalitate, precum şi a apărărilor referitoare la nelegalitatea procedurii de eliberare din funcţie în raport cu prevederile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte nelegalitatea actelor contestate în procedura excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât, actele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi a structurilor subordonate, fiind emise pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, fiind acte administrative cu caracter individual în privinţa cărora nu subzistă obligaţia de publicare în Monitorul Oficial al României, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa referitoare fie la aceleaşi acte administrative, fie la acte similare, reprezentată cu titlu de exemplu de deciziile nr. 562/2012, nr. 755/2012, nr. 765/2012, nr. 1223/2012, nr. 1378/2012, nr. 1476/2012 şi nr. 2267/2012.
Pe fondul cauzei, se constată că, prin ordinul contestat, s-a dispus încetarea raportului de serviciu şi eliberarea recurentului-reclamant din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal, grad profesional principal, gradaţia 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Sculeni din cadrul Direcţiei regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iasşi, conform art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinul menţionat a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., al Ordinelor nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F., şi având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din cadrul A.N.V., organizat şi desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale cu forţă juridică superioară indicate.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M.I.B. împotriva sentinţei nr. 136/2012 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 6931/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
