ICCJ. Decizia nr. 7507/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7507/2013
Dosar nr. 29191/299/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S. a solicitat în contradictoriu cu SC T. SRL şi Statul Roman-prin Ministerul Finanţelor Publice anularea tuturor formelor de executare şi actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3E/2011 deschis la B.E.J. C.G.C. şi N.G., suspendarea executării silite şi constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M1. nr. MM1. din 10 septembrie 1999 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Prin întâmpinare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.
Prin sentinţa civilă nr. 6070 din 26 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, aşa cum a menţionat pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, certificatul de atestare a dreptului de proprietate constituie un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel că acţiunea în contencios administrativ formulată în scopul anulării unui astfel de act este condiţionată de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.S.” a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat „constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi nu anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Astfel, acţiunea în constatarea nulităţii absolute reprezintă acel mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate absolută, acţiune ce poate fi intentată de oricare din părţi, de către procuror şi de către orice persoană interesată, oricând, fiind imprescriptibilă, în timp ce acţiunea în anulare reprezintă o varietate a acţiunii în nulitate servind ca mijloc procedural părţii interesate de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate relativă.
Procedura prealabilă stabilită de către art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabileşte că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare.
Recurenta consideră că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îi sunt aplicabile, iar calitatea de persoană vătămată ar putea să fie deţinută de instituţia publică Staţiunea de Cercetări Sericicole Băneasa Bucureşti ce are în administrare terenul identificat în anexă şi în care se regăseşte identificat şi terenul pentru care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
A.S.A.S. este un terţ faţă de această situaţie, putând justifica un interes, în sensul că unitatea Staţiunea de Cercetări Sericicole Băneasa Bucureşti ce urmează a fi înfiinţată prin reorganizarea SC S. SA, va intra în subordinea sa, dar nu şi calitatea de persoană vătămată.
Prin urmare, A.S.A.S. nu poate cere decât pe calea instanţelor judecătoreşti nulitatea absolută a acestui certificat, acţiune ce poate fi intentată de oricare din părţi, de către procuror şi de către orice persoana interesată, oricând, fiind imprescriptibilă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
În cauză, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Aşadar, neîndeplinirea de către recurentă a acestei cerinţe procedurale a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.
Recurenta a avut cunoştinţă de această excepţie de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâţi şi a cărei copie i-a fost comunicată.
Cu toate acestea, recurenta nu a formulat apărări şi nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.S.” împotriva sentinţei civile nr. 6070 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7504/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7510/2013. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
