ICCJ. Decizia nr. 7500/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7500/2013
Dosar nr. 663/46/2012
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2012 reclamanta M.C.M. a chemat în judecată pe pârâţii: SC N.B. SRL, Institutul Naţional de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă şi Comisia de Experţi de Medicină a Muncii, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârii Comisiei de Medicină a Muncii nr. C318 din 05 aprilie 2012, deoarece a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008 şi a art. 8 lit. a) şi f) din Legea nr. 418/2004. Astfel:
- comisia a ignorat biletele de ieşire din spital, raportându-se doar la concedii medicale, fără nici un temei legal;
- comisia a ignorat fişa de aptitudine din 15 iunie 2010, cât şi dosarul medical nr. 351, încheiate de medicul de medicină a muncii al întreprinderii,
- comisia a făcut aprecieri greşite cu privire la existenţa factorilor de risc aflaţi la locul de muncă al reclamantei, deşi sub acest aspect competenţa exclusivă aparţinea medicului de medicină a muncii al întreprinderii, care cunoaşte cel mai bine locurile de muncă cu factori de risc;
- comisia a disculpat angajatorul, necerându-i buletine de analiză emise în urma determinării de pulberi textile, bumbac, aşa cum impune art. 159 lit. b) din H.G. nr. 1425/2006;
- comisia a dat dovadă de rea-credinţă, necerând angajatorului fişa de identificare a factorilor de risc profesional de la angajarea reclamantei, la 06 octombrie 2004, şi până la depistarea bolilor profesionale de către Clinica de medicina muncii şi acceptând o fişă de identificare întocmită ulterior, în 14 iunie 2010, înainte de venirea medicului de medicină a muncii al D.S.P. Argeş pentru efectuarea cercetării;
- comisia nu a ţinut cont că nu s-au efectuat controale medicale periodice în funcţie de expunerea la riscuri profesionale, aceasta fiind culpa exclusivă a angajatorului care nu a respectat art. 97 alin. (1) şi (2) din C.C.M. la nivel de unitate, cât şi art. 6 şi 7 din Legea nr. 319/2006, lucru evidenţiat şi în procesul verbal nr. V1. din 30 iunie 2010 de către medicul de medicină a muncii al D.S.P. Argeş, care a efectuat cercetarea la faţa locului;
- susţinerea Comisiei de experţi cu privire la diagnosticul de pneumonie este contrară prevederilor Anexei nr. 22 (tabel cu declararea obligatorie a bolilor profesionale) din H.G. nr. 1425/2006;
- reaua credinţă a angajatorului este dovedită prin faptul că a concediat-o pe reclamantă folosindu-se de fişa BP1 nr. F1., în care este evidenţiat chiar diagnosticul de astm bronşic profesional, deşi nu a considerat boala respectivă drept boală profesională;
- comisia de experţi nu motivat provenienţa bolii reclamantei;
- comisia de experţi a ignorat atât decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5133/2011, cât şi art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 şi art. 155 alin. (1) şi art. 159 din H.G. nr. 1425/2006. A analizat contestaţia angajatorului cu toate că aceasta a fost depusă tardiv;
- comisia de experţi a apreciat greşit că anterior anului 2008 reclamanta nu a prezentat acte medicale care să certifice suspiciunea de boală. În realitate, la data de 11 octombrie 2007, reclamanta a fost diagnosticată cu rinită alergică, care este un diagnostic premergător astmului bronşic profesional. Ulterior, reclamanta a fost internată pentru insuficienţă respiratorie acută, pneumonie bacteriană, pneumonie şi suspiciune de TBC, fiindu-i recomandată schimbarea locului de muncă;
- comisia de experţi a încălcat sentinţa civilă nr. 1133/CM/2009, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 85/2010 a Curţii de Apel Piteşti, şi a aplicat greşit art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256, art. 155 alin. (1) şi art. 159, cât şi anexa nr. 22 din H.G. nr. 1425, unde sunt nominalizate toate bolile cu declarare obligatorie, tabel în care contrar se găseşte la capitolul „Boli ale aparatului respirator” boala bronho alveolită alergică extrinsecă (pneumonia prin hipersensibilizare), noxă profesională printre altele fiind şi bumbacul;
- în concluzie, Comisia a ignorat 1. art. 5 alin. (1); art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008; art. 155 alin. (1); art. 159 lit. a), b), c), d), e), f), g) din H.G. nr. 1425/2006, capitolul obligaţiile angajatorului; art. 6 şi 7 din Legea nr. 319/2006, C. muncii, Titlul V sănătatea şi securitatea în muncă, respectiv art. 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181 şi 182 din Legea nr. 418/2004; art. 8 lit. a) şi f) din H.G. nr. 355/2007; art. 97 alin. (1) şi (2) din C.C.M., la nivel de unitate.
La data de 26 septembrie 2012 reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată sub aspectul părţilor pârâte, în sensul că a arătat că înţelege să cheme în judecată Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale prin Institutul Naţional de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă.
Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care Comisia de Experţi de Medicină a Muncii nu se află în subordinea sau în coordonarea Institutului respectiv, întrucât Casa Naţională de Pensii Publice are calitatea de asigurator pentru accidentele de muncă şi boli profesionale.
Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta M.C.M. în contradictoriu cu pârâţii SC N.T.B. SRL, Casa Naţională de Pensii - prin Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de muncă şi Comisia de Experţi de Medicina Muncii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 318 din 5 aprilie 2012 C.E.M.M. a reţinut că pentru perioada anterioară lunii iunie 2008 reclamanta nu a prezentat acte medicale care să certifice suspiciunea de boală, iar în perioada iunie 2008 - iunie 2010 nu a lucrat efectiv la locul de muncă de unde ar fi dobândit pretinsa boală profesională. În perioada 29 iunie 2008 - 31 octombrie 2008 a fost în concedii medicale pentru boli ce nu au legătură cu astmul bronşic. A fost concediată de angajator şi ulterior reintegrată, după reintegrare a intrat în concediu de odină, iar ulterior a prezentat certificate medicale, inclusiv pentru astm bronşic.
Instanţa de fond a arătat că Hotărârea nr. 318/2012 emisă de C.E.M.M. este legală, întrucât reclamanta a lucrat la SC N.T.B. SRL în perioada 01 iunie 1998 - 14 noiembrie 2008, după această dată fiind concediată, iar primul diagnostic de astm bronşic a fost pus la 19 aprilie 2010, adică la aproape 2 ani de la încheierea relaţiilor de muncă dintre cele 2 părţi.
S-a mai precizat că din biletele de ieşire din spital rezultă că anterior anului 2010 reclamanta nu a avut astm bronşic; comisia nu putea da eficienţă recomandărilor din fişa de aptitudine nr. 944 din 15 iunie 2010 şi din dosarul medical nr. 351, întrucât acestea erau făcute în baza diagnosticului pus de Spitalul Clinic C. în 2010; comisia nu a făcut aprecieri cu privire la existenţa factorilor de risc aflaţi la locul de muncă al reclamantei; comisia nu avea motiv să ceară angajatorului buletine de analiză emise în urma determinării de pulberi textile, bumbac, întrucât a avut în vedere toate documentele aferente dosarului de cercetare conform art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, după cum se specifică în Hotărârea nr. C318 din 5 aprilie 2012. Or, potrivit art. 159 lit. b) invocat de reclamantă. S-a menţionat că dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale, care se păstrează la autoritatea de sănătate publică judeţeană, cuprinde istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, şi anume copie de pe carnetul de muncă) şi, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; comisia a avut la dispoziţie toate documentele care au stat la baza declarării de către D.S.P. Argeş a bolii profesionale şi a ajuns la altă concluzie decât D.S.P., anume că boala nu este profesională, nu avea obligaţia legală să stabilească provenienţa bolii reclamantei.
Prima instanţă a reţinut că sentinţa civilă nr. 1133/CM/2009 nu a impus obligaţii în sarcina comisiei de experţi şi nici nu a stabilit că reclamanta suferă de o boală profesională, astfel încât pârâta C.E.M.M. să fie obligată să ţină seama de o astfel de statuare.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.C.M.
Motivele de recurs
Prin motivele de recurs, reclamanta a susţinut că Hotărârea nr. 318/2012 este nulă, iar motivarea instanţei de fond privind autoritatea de lucru judecat îi limitează accesul liber la justiţie.
Pe fond, s-a susţinut că la dosarul C.E.M.M. nu există nici un buletin de analiză privind pulberile textile pentru perioada 2004 - 20 iulie 2010, ci dimpotrivă din fişa de aptitudine nr. 944 din 15 iunie 2010 întocmită de medicul de familie, rezultă că i s-a recomandat schimbarea locului de muncă tocmai datorită existenţei factorilor de risc profesional, respectiv pulberi textile, recomandându-se evitarea la expunerea la iritanţi şi alergeni respiratori.
S-a precizat că din procesul-verbal nr. V1./2010 reiese îmbolnăvirea profesională datorată expunerii la pulberi textile - bumbac, că s-a încadrat în ipoteza art. 160 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1425/2006, declanşarea bolii fiind făcută în intervalul de maxim 2 ani de la încetarea expunerii considerată cauza îmbolnăvirii.
Recurenta a susţinut că în baza art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008 preşedinta C.E.M.M. avea obligaţia să se abţină la soluţionarea cererii şi că cele două contestaţii au fost formulate tardiv.
Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, întrucât comisia a procedat la soluţionarea contestaţiilor potrivit Deciziei nr. 5133 din 3 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a precizat că în perioada iunie 2008 - februarie 2010, reclamanta nu a desfăşurat activitate la intimata SC N.T.B. SRL, iar anterior anului 2008 nu a prezentat acte medicale de natură a certifica suspiciunea de boală profesională, ci a avut afecţiuni precum pneumonie, tuberculoză pulmonară, bronho-pneumonie.
Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă în speţă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin procesul-verbal nr. V1./2010 s-a stabilit caracterul profesional al astmului bronşic de care suferea reclamanta.
Împotriva procesului-verbal nr. V1./2010, s-a formulat contestaţie de către asiguratorul Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale şi de către angajatorul SC N.T.B. SRL, solicitându-se reanalizarea caracterului profesional al bolii.
Prin Hotărârea nr. 318 din 5 aprilie 2012, Comisia de experţi de medicina muncii a analizat sesizarea formulată de reclamantă, având ca obiect obligarea Comisiei să refacă procedura în privinţa contestaţiei împotriva procesului-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010, analiză ce s-a efectuat în baza Deciziei nr. 5133/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Comisia a concluzionat că nu se confirmă caracterul profesional al astmului bronşic, explicându-se în cuprinsul hotărârii motivele pentru care s-a ajuns la această soluţie.
Reclamanta a formulat acţiune împotriva acestei decizii, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 5133/2011 a admis recursul, a modificat sentinţa, a anulat deciziile nr. 201 şi nr. 204/2010, pentru că aceste decizii nu erau motivate, potrivit cu cerinţele art. 41.1. din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
În prezenta cauză, se constată că Hotărârea nr. 318/2012 este motivată, explicându-se în detaliu situaţia medicală a reclamantei, astfel că sub acest aspect criticile formulate sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la tardivitatea contestaţiilor formulate de angajator şi asigurator, trebuie precizat că în considerentele deciziei nr. 5133/2011 s-a răspuns la această critică şi s-a arătat că s-au formulat contestaţiile în termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Ordinul nr. 1256/2008.
În baza art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Ca urmare, acest aspect nu mai poate forma obiectul unei noi analize judiciare, dezlegarea dată printr-o hotărâre irevocabilă având putere de lucru judecat.
Referitor la eventuala incompatibilitate a preşedintei Comisiei la luarea deciziei nr. 318/2012, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 1256/443/2008, există obligaţia de recuzare a membrilor Comisiei, dacă au fost implicaţi în cercetarea cazului.
Potrivit art. 151 şi urm. din Ordinul nr. 1425/2006, cercetarea cazului se face de către D.S.P. şi se finalizează printr-un proces-verbal de cercetare. În cauză, procesul verbal de cercetare a fost întocmit de către D.S.P. Argeş, iar preşedinta Comisiei medicale nu a participat la cercetarea cazului.
Având în vedere prevederile legale expuse, se constată că în speţă nu exista un caz care să atragă recuzarea.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, prin procesul-verbal nr. V1. din 30 iunie 2010 s-a constatat de către D.S.P. Argeş caracterul de boală profesională a astmului bronşic, prin sensibilizare la pulbere textilă, de care suferea reclamanta, diagnostic stabilit prin biletul de ieşire din Spitalul Clinic C.
Biletul de ieşire din Spitalul Clinic C. a fost întocmit ca urmare a spitalizării reclamantei în perioada 12 aprilie 2010 - 19 aprilie 2010.
De precizat este că reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SRL până în data de 26 iunie 2008, când a fost concediată.
Începând cu 26 iunie 2008 reclamanta a fost supusă mai multor investigaţii medicale, în diverse unităţi spitaliceşti, fără a fi diagnosticată cu astm bronşic, prezentând alte afecţiuni, precum insuficienţă respiratorie, pneumonie (Spitalul Judeţean Argeş), TBC pulmonar (Spitalul Valea Iaşului) şi numai la 19 aprilie 2010 Spitalul C. a evidenţiat diagnosticul de astm bronşic profesional, fără a se preciza data debutului acestei maladii.
Documentele analizate în detaliu de prima instanţă nu au relevat existenţa afecţiunii de astm bronşic anterior datei de 19 aprilie 2008, pentru ca astfel să se pună în discuţie dobândirea bolii profesionale pe perioada raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâta SC N.T.B. SRL SA. Mai mult, procesul-verbal nr. V1./2010 nu are în vedere alte elemente concrete şi face trimitere la depistarea bolii de către Spitalul C.
Or, diagnosticul a fost stabilit de Spitalul C. la aproape doi ani de la data când reclamanta nu a mai desfăşurat activitate la pârâta SC N.T.B. SRL, iar în toată perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă, respectiv după 26 iunie 2008, nici un act medical nu a pus în discuţie eventuala boală profesională, fiind stabilite alte boli, după cum s-a relevat mai sus.
Spitalul C. nu a făcut nicio referire la data dobândirii bolii, aşa încât toate elementele probatorii nu identifică dobândirea bolii în perioada cât reclamanta a fost angajată la SC N.T.B. SRL.
În aceste circumstanţe factuale, hotărârea Comisiei este legală şi în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ. şi prezentele considerente, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C.M. împotriva sentinţei civile nr. 363/F-Cont din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7497/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7501/2013. Contencios → |
|---|
