ICCJ. Decizia nr. 752/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 752/2013
Dosar nr. 8693/2/2012
Şedinţa publică de la 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 noiembrie 2012, astfel cum a fost precizată ulterior, C.E. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi pe D.F., în calitate de conducător al pârâtei, solicitând în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi obligarea ambilor pârâţi, în solidar, la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, deşi a întreprins toate demersurile necesare, pârâţii au refuzat punerea în executare a Sentinţei civile nr. 3789 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel, irevocabilă prin Decizia nr. 4972 din 26 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus anularea ordinului de destituire, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior şi plata drepturilor salariale cuvenite.
Prin Sentinţa civilă nr. 7232 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile cuprinse în Sentinţa nr. 3789/2010 au fost puse în executare de către pârâtă încă de la data de 16 noiembrie 2009 prin emiterea Ordinului nr. 2834/2009 prin care s-a decis reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, de inspector vamal, urmare a măsurii suspendării executării ordinului de destituire din funcţia publică dispuse anterior de aceeaşi instanţă.
Instanţa de fond a constatat şi faptul că procedura de executare a dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 3789/2010 a fost epuizată şi în raport de conţinutul Ordinului nr. 1843 din 10 august 2012 prin care pârâta a constatat anularea ordinului de destituire din funcţia publică.
Reţinând faptul că reclamantul a fost reintegrat în funcţia publică deţinută anterior, instanţa de fond a făcut distincţie cu privire la situaţia intervenită după ce a avut loc reorganizarea instituţiei pârâte, intervenită în anul 2011, când prin Ordinul nr. 7372 din 2 august 2011 s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999, urmare a faptului că persoana în cauză a fost declarată respinsă, întrucât nu s-a prezentat la examenul de testare profesională pentru postul de inspector vamal pentru care îşi exprimase opţiunea.
Referitor la despăgubirile solicitate, instanţa a constatat că reclamantul nu a precizat şi nici nu a dovedit prejudiciul care i-a fost cauzat care să-l îndreptăţească de a primi daune materiale sau morale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond a greşit asimilând executarea hotărârii de suspendare a efectelor ordinului de destituire din funcţia publică cu executarea efectivă a hotărârii de reintegrare, pârâta încălcând obligaţia de a emite un nou ordin de reintegrare, după rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 3789/2010.
Reclamantul a mai arătat că autoritatea pârâtă a procedat în mod nelegal la eliberarea sa din funcţie prin Ordinul nr. 7273 din 2 august 2011, în condiţiile în care litigiul iniţial nu era finalizat, iar Sentinţa nr. 3789/2010 fusese executată doar parţial, numai cu privire la anularea ordinului de destituire din funcţia publică şi la plata drepturilor salariale, nu şi cu privire la măsura reintegrării.
Prin întâmpinare, pârâţii au invocat nulitatea recursului în raport de împrejurarea că prin cerere reclamantul a formulat critici doar referitor la încheierea din 13 decembrie 2012 prin care s-a dispus amânarea pronunţării, nu şi cu privire la sentinţa din 20 decembrie 2012, fiind aplicabile prevederile art. 3021 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Curtea va respinge excepţia invocată de pârâţi privind nulitatea recursului, prin neindicarea hotărârii atacate, încheierea de amânare a pronunţării făcând parte integrantă din hotărârea datată 20 decembrie 2012, iar cererea de recurs cuprinzând suficiente elemente din care rezultă voinţa reclamantului de a critica respingerea pe fond a acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care nu este respectat termenul pentru executarea hotărârii irevocabile, prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
În cauză, instanţa a constatat în mod întemeiat că nu poate fi reţinută conduita culpabilă a pârâtei în sensul art. 24 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, din actele dosarului rezultând că autoritatea publică s-a conformat dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 3789/2010.
Astfel, ordinul prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din funcţia publică deţinută a format obiectul unei cereri de suspendare a executării, admisă prin Sentinţa civilă nr. 3844 din 11 noiembrie 2009 a aceleiaşi instanţe, irevocabile.
Punând în executare această hotărâre, pârâta a emis Ordinul nr. 2834 din 16 noiembrie 2009 prin care a constatat suspendarea efectelor ordinului de sancţionare disciplinară, reclamantul reluându-şi funcţia publică de inspector vamal, pe care a continuat să o exercite până la data emiterii Ordinului nr. 7372 din 2 august 2011 de eliberare din funcţie, măsură dispusă în baza altui temei juridic, respectiv art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999.
De menţionat că şi acest ordin a fost contestat de reclamant, prin Sentinţa civilă nr. 5122 din 14 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti dispunând suspendarea executării, măsură la care pârâta s-a conformat, prin Ordinul nr. 8637 din 28 septembrie 2011 dispunându-se repunerea în funcţie.
A rezultat de asemenea că reclamantului i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite de la data luării măsurii destituirii şi până la data reluării funcţiei de inspector vamal, iar după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus anularea ordinului de sancţionare disciplinară, pârâta a procedat la executarea şi acestei prevederi, prin emiterea Ordinului nr. 1843 din 10 august 2012.
În consecinţă, criticile formulate de reclamant nu sunt întemeiate, Hotărârea nr. 3789/2010 fiind executată de pârâtă în integralitate.
Faţă de cele expuse mai sus sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi F.D.
Respinge recursul formulat de C.E. împotriva Sentinţei nr. 7232 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 695/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 761/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
