ICCJ. Decizia nr. 7847/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7847/2013
Dosar nr. 769/33/2012
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31695 din data de 26 aprilie 2012 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj cu consecinţa recunoaşterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să constate aceste drepturi şi la plata de daune morale.
Susţine reclamanta că, din hotărârea atacată, nu reiese care sunt motivele respingerii cererii sale. Nu s-a menţionat ce date sunt contradictorii şi nu i s-a solicitat să depună înscrisuri justificative, astfel încât nu a avut posibilitatea de a-şi dovedi acest drept.
2. Apărările pârâtei şi procedura derulată în faţa instanţei de fond
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. Arată că reclamanta a depus declaraţiile notariale a doi martori, M.V. şi G.M., declaraţii care sunt laconice, tip, astfel încât numai instanţa poate să aducă o notă de autenticitate. De asemenea, martora M.V. a fost refugiată în Asinip, Lopadea Nouă, judeţul Alba, neaducând precizări care să se refere la cunoaşterea situaţiei din Mihai Viteazul, judeţul Cluj.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 763 din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamanta nu şi-a probat susţinerile din cererea introductivă, probatoriul depus la dosar neconfirmând îndeplinirea condiţiilor instituite de legiuitor pentru a se putea reţine calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
4. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, reclamanta S.V. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 6 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, anularea Hotărârii nr. 31695 din 26 aprilie 2012 a Casei de Pensii Cluj şi obligarea acesteia la emiterea unei alte decizii favorabile.
Recurenta-reclamantă motivează că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti punând în discuţie necesitatea audierii martorilor, lipsa acestora formându-i convingerea că nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
Consideră că, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene referitoare la actele comunitare, aplicabilă prin analogie, hotărârea contestată trebuia să cuprindă expunerea elementelor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii sale, astfel încât instanţa să poată exercita un control de legalitate efectiv.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înalta Curte nu poate reţine motivul de recurs invocat de recurentă, că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. Mai mult, instanţa poate ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Aspectele ce reies din declaraţiile martorilor sunt generice şi sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentei şi a familiei sale, cât şi perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.
Cu toate că instanţa de fond a dispus, în baza rolului activ al instanţei, audierea în mod nemijlocit a martorilor M.V. şi G.M., în completarea declaraţiilor notariale depuse la dosar, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt privind refugiul, perioada, motivele refugiului, aceştia, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat. Nici reclamanta, deşi a fost citată cu menţiunea "personal la interogatoriu", nu s-a prezentat pentru a fi audiată, în mod nemijlocit, de către judecătorul fondului.
De asemenea, recurenta-reclamantă nu a înţeles să completeze probatoriul depus la dosar, deşi a solicitat, prin cererea de recurs, încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Astfel, în mod corect, prima instanţă a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.V. împotriva Sentinţei civile nr. 763 din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7846/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 7848/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
