ICCJ. Decizia nr. 7846/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7846/2013
Dosar nr. 4/57/2013
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.I. a solicitat obligarea pârâtei la a-i rezolva favorabil cererea din 2 noiembrie 2012 de a beneficia de medicamentul B. în mod gratuit, constatarea neconstituţionalităţii Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 şi H.G. nr. 720/2008 din punct de vedere al primirii medicamentului B. în mod gratuit şi constatarea nulităţii celor două acte normative în ceea ce-l priveşte, ca fiind aplicate după prescripţie extinctivă de 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul că este persoană încadrată în grad de handicap şi, în temeiul art. 10 din Lege nr. 448/2006, trebuie să beneficieze de gratuitatea medicamentului B., necesar afecţiunilor sale - insuficienţă cervicală, vertebrală, bazilară şi coxartroză. Începând cu primăvara anului 2012, medicul de familie i-a comunicat că nu mai există cadrul legal de prescriere gratuită a acestui medicament, decât cu acordul specialistului neurolog.
Susţine reclamantul că H.G. 720/2008 şi Ordinul M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 34 alin. (1), art. 50 şi art. 51 alin. (4) din Constituţia României.
În drept, a invocat art. 2 alin. (1) lit. i), art. 8 şi 9 din Legea nr. 554/2004, art. 52 din Constituţie şi art. 10 din Legea nr. 448/2006.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 104 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea, ca nefondată.
Cererea reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a H.G. 720/2008 şi a Ordinului M.S./C.N.A.S. nr. 1301/500/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2013.
În ce priveşte cererea reclamantului fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că pot face obiectul unei astfel de acţiuni actele administrative emise pe baza unor prevederi din ordonanţe ale guvernului neconstituţionale, acţiunea fiind însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a respectivelor ordonanţe, condiţie care nu este îndeplinită în cauză, reclamantul solicitând cenzurarea refuzului pârâtei, criticând actele normative menţionate anterior.
Referitor la refuzul nejustificat al pârâtei C.N.A.S. de a-i soluţiona favorabil cererea, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că art. 10 din Legea nr. 448/2006 limitează acordarea gratuităţii la medicamente, ca drept al persoanelor cu handicap, în condiţiile contractului-cadru. În consecinţă, medicamentul solicitat de reclamant, cu denumirea comună internaţională (DCI) G.B., fiind acordat, conform Ordinului nr. 1002 din 28 decembrie 2011 al C.N.A.S. şi protocoalelor terapeutice elaborate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1301/2008 în forma aplicată din mai 2012, numai în condiţiile prevăzute prin protocolul terapeutic impus de Ministerul Sănătăţii, respectiv pentru alte boli decât cele de care suferă reclamantul, cererea acestuia este nefondată.
Tardivitatea aplicării actelor a fost recalificată ca apărare pe fond, reţinându-se că legislaţia aplicabilă este cea menţionată în forma modificată până în luna mai 2012, când a intervenit refuzul pârâtei.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, reclamantul R.I. a formulat recurs, întemeiat pe art. 3041 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. 20 şi urm. din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 448/2006 şi art. 34 alin. (1) din Constituţia României.
Recurentul-reclamant motivează că instanţa a judecat fără a pretinde pârâtei să depună întâmpinare şi nu a cercetat susţinerile sale invocate în susţinerea acţiunii.
Arată că, printre simptomele bolii de care suferă, se numără şi vertijul, şi, de asemenea, îi este afectată circulaţia periferică, astfel că i se poate prescrie medicamentul G.B., încadrându-se în prospectul acestui medicament.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Critica recurentului priveşte soluţia instanţei de respingere a cererii sale având ca obiect, în principal, refuzul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de a admite cererea sa, persoană cu handicap, de a beneficia în mod gratuit de medicamentul G.B..
Potrivit art. 10 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală gratuită în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.
În mod corect instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor Ordinului nr. 1002 din 28 decembrie 2011 al Preşedintelui C.N.A.S., unde, în sublista B Anexa 2 pct. 186, este prevăzut medicamentul cu DCI G.B.. Acest medicament se aprobă pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisii de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, protocoale aprobate prin Ordinul nr. 1301/2008 în forma aplicată din mai 2012 pct. 40 Cap. 001 I.
Se prevede că DCI G.B. este indicat în Sindroamele demenţiale de severitate uşoară/moderată (din boala Alzheimer sau demenţe mixte - de cauză vasculară şi neurodegenerativă).
Prescriptori sunt medici aparţinând specialităţilor: neurologie, psihiatrie şi geriatrie, iar medicii de familie pot să prescrie aceste medicamente în tratament cronic doar pe baza unei scrisori medicale de la un medic aparţinând uneia dintre cele 3 specialităţi menţionate, iar scrisoarea medicală trebuie reînnoită cel puţin anual.
Astfel, nu poate fi primită susţinerea recurentului că instanţa de fond ar fi trebuit să constate că boala de care suferă prezintă unele diagnostice care se încadrează în prospectul medicamentului G.B..
Atribuţia aprecierii asupra oportunităţii şi necesităţii prescrierii unui anumit medicament în tratamentul unui pacient excede competenţei instanţei de judecată. Judecătorul nu se poate subroga specialiştilor din domeniile enumerate de lege, neurologie, psihiatrie şi geriatrie, ci este chemat să interpreteze şi să aplice legea.
Faţă de aceste argumente, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7828/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7847/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
