ICCJ. Decizia nr. 7820/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7820/2013
Dosar nr. 9490/30/2012
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.F. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, contestaţie împotriva fişei de verificare a conformităţii proiectului depus pentru măsura 123R de către reclamantă, solicitând anularea fişei de verificare contestată, reverificarea fişei de verificare a conformităţii şi verificarea eligibilităţii cererii de finanţare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a întocmit un proiect pentru obţinerea unei finanţări pe măsura 123 privind creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere - în concret construirea staţiei silozuri şi hală de depozitare în localitatea Dudeştii Vechi, dar că prin fişa de verificare a conformităţii proiectul a fost declarat neconform şi drept consecinţă nu a mai fost supus verificării de exigibilitate conform procedurii înscrise în ghid - pct. 2.
A criticat aprecierile verificatorului ca vădit greşite, susţinând că în realitate documentele depuse au respectat în totalitate prevederile ghidului solicitantului.
Prin Sentinţa civilă nr. 3386 din data de 18 iunie 2013, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, şi, în consecinţă a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul a apreciat că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunile având ca obiect anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică centrală sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în primă instanţă.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 410 din data de 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţa de faţă se atacă fişa de verificare a conformităţii, emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (OJPDRP Timiş) din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), act emis de o autoritate de nivel judeţean, împrejurare aptă să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene … se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Timişoara a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea fişei de evaluare a conformităţii proiectului depus de reclamantă pentru măsura 123R, emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, prin care s-a reţinut că proiectul depus de către reclamantă nu respectă cerinţele înscrise la punctele I/2, I/4, I/9, respectiv punctul II/6.1, II/6.2 şi II/19.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În speţă, faţă de conţinutul actului ce face obiectul acţiunii în anulare, nu se poate reţine că ar fi incident criteriul stabilit de art. 10 alin. (1) teza a II-a, actul contestat nereferindu-se la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, accesorii ale acestora.
În aceste condiţii, competenţa materială a instanţei ce urmează a fi învestită cu soluţionarea, pe fond, a prezentului litigiu, urmează a fi stabilită raportat la criteriul prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, şi anume poziţia, în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat.
Cum, în speţă, actul a cărui anulare se solicită a fost emis de către Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, înfiinţat, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 13/2006, la nivel de judeţ, cu rang, deci, de autoritate publică locală, prin aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, soluţionarea cauzei urmează a reveni Tribunalului.
Înalta Curte nu poate reţine, în determinarea competenţei de soluţionare în primă instanţă a cauzei, nici aplicarea, faţă de data introducerii cererii şi obiectul acesteia, a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 care instituie competenţa materială a Curţii de Apel şi nici lipsa personalităţii juridice a pârâtului Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, câtă vreme acesta are organe proprii de conducere şi capacitatea de a emite acte administrative ce pot face obiectul unei acţiuni în contencios.
Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C.F. SRL în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7817/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7821/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
