ICCJ. Decizia nr. 1339/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1339 /2014
Dosar nr. 6111/2/2013
Şedinţa publică de la 14 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 august 2013 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi, a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanţi şi a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă la momentul sesizării instanţei civile, până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că reclamanţii O.O. şi O.F.M. au invocat excepţia de nelegalitate faţă de H.G. nr. 1705/2006, mai precis cu privire la anexa nr. 2, cu privire la suprafaţa de 1.983 mp de teren situat în Bucureşti, Str. M.Z., teren care face parte din parcela în suprafaţă totală de 2.610 mp, asupra căreia se poartă litigiul de faţă.
Excepţia mai vizează şi H.G. nr. 5/1997, prin care aceeaşi parcelă a trecut în administrarea Ministerului Afacerilor Externe.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării excepţiei de nelegalitate în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare, 15 februarie 2013. per a contrario, aceasta înseamnă că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ., dat fiind că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 6 decembrie 2012.
Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, actele normative contestate, H.G. nr. 1705/2006 anexa nr. 2, şi H.G. nr. 5/1997, sunt temeiurile principale ale înscrierii la cartea funciară a dreptului Statului român asupra terenului în suprafaţă de 2.610 mp situat în Bucureşti, Str. M.Z., sectorul 1. Din această suprafaţă fac parte cei 1.983 mp cu privire la care reclamanţii susţin că au aparţinut autorilor lor, dreptul acestora de proprietate nefiind vreodată întrerupt ori uzurpat în vreun fel, temeiuri ce fundamentează cererea având ca obiect anularea parţială şi rectificarea înscrierilor în cartea funciară.
Înalta Curte, având în vedere caracterul actelor normative contestate şi emitentul acestora constată că instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe petenţii O.O. şi O.F.M. şi pe intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Externe prin Ministru şi Guvernul României este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii O.O. şi O.F.M. şi pe intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Externe prin Ministru şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
