ICCJ. Decizia nr. 1378/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1378/2014
Dosar nr. 784/36/2013
Şedinţa publică de la 18 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3267 din 23 august 2013, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamanta SC I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., Centrul Judeţean Tulcea, solicita anularea deciziei din 2012 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, campania 2012 emisă de autoritatea pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt aplicabile prevederile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, introdus prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
Prin sentinţa nr. 7/CA din 8 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Tulcea competenţa de soluţionare a pricinii, reţinând în esenţă că, în raport cu criteriul cuantumului sumei stabilite prin actul administrativ atacat, de până la 500.000 RON, competenţa de soluţionare se stabileşte exclusiv conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În speţă, suma în litigiu, în cuantum de 25.787,80 RON, reprezentând sancţiune aplicată reclamantei prin actul contestat, a fost calculată în urma verificării modului de obţinere de către aceasta a unor sume avansate din fonduri comunitare nerambursabile, provenite din fonduri europene de garantare agricolă şi de dezvoltare rurală, în temeiul O.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Conform dispoziţiilor art. 46 din actul normativ susmenţionat, „Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă” [alin. (1)] iar „Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii” [alin. (2)].
De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanţă atacat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, în sumă de 25.787,80 RON, asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Tribunalului Tulcea.
În mod greşit a reţinut această din urmă instanţă, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004; prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 şi au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013, nefiind deci aplicabile la data de 7 februarie 2013, când a fost formulată acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC I.E. SRL şi pe pârâta A.P.I.A., Centrul Judeţean Tulcea, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1377/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1379/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
