ICCJ. Decizia nr. 1391/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1391/2014
Dosar nr. 5669/2/2011
Şedinţa publică de la 19 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 4559 din 10 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri A.A.E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, Comisia de Analiză a Contestaţiilor şi Asociaţia Proprietarilor de Terenuri V.M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 18 aprilie 2011 a fost publicat anunţul pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru 166 de fonduri cinegetice, printre care şi Fondul cinegetic nr. 17 C. judeţul Mureş. La propunerea pârâtei Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „V.M.”, a fost depus la 4 mai 2011 dosarul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociaţia de Vânătoare C., iar la 6 mai 2011 dosarul privind atribuirea aceluiaşi fond cinegetic către Asociaţia Cinegetică G. de către reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.”.
Prin procesul-verbal din 27 mai 2011, Comisia de atribuire a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociaţia de Vânătoare C. propusă de pârâtă, respectiv neîndeplinirea condiţiilor pentru atribuire către Asociaţia Cinegetică G., propusă de reclamantă.
Reclamanta a formulat, la data de 30 mai 2011, plângerea prealabilă prin care a solicitat reanalizarea dosarului în prezenţa unui membru al asociaţiei reclamante şi pe baza actelor depuse de aceasta, precum şi reverificarea dosarului depus de Asociaţia V.M.
Conform procesului-verbal din 7 iunie 2011, Comisia de Analiză a Contestaţiilor din cadrul M.M.P. a constatat că hotărârea Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare este corectă, fiind luată în conformitate cu prevederile legale, contestaţia administrativă fiind apreciată ca neîntemeiată.
Curtea de apel a constat că reclamanta a depus la dosarul de atribuire a dreptului de gestionare adeverinţa din 6 mai 2011 prin care I.T.R.S.V. Braşov a certificat faptul că terenurile prevăzute în anexă sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 17 denumit C. din judeţul Mureş.
La baza respectivei adrese a stat nota de constatare înregistrată la sediul I.S.V. Mureş din 5 mai 2011 şi la sediul I.T.R.S.V. Braşov din 6 mai 2011, conform căreia inginerii B.C. şi L.B. au efectuat în prezenţa reprezentantului Asociaţiei reclamante, B.E., verificări, constatând că Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.” dovedeşte dreptul de proprietate al membrilor cu titluri de proprietate pentru suprafaţa de 1.020,42 ha şi adeverinţe eliberate de primării, pentru suprafaţa de 5.492,01 ha. În urma verificării suprafeţelor pe baza hărţilor şi amenajamentelor silvice, s-a constatat că reclamanta deţine în total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăţi de 6.512,43 ha, ceea ce reprezintă 56,35% din suprafaţa totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C.
Ulterior s-au făcut rectificări cu privire la suprafaţa totală, conform adresei semnate de inginerul B.C. şi comunicate către I.T.R.S.V. Braşov. Prin această adresă se arată că: „urmare a situaţiei întocmite de primăria Găleşti, înregistrată la I.S.V. Mureş din 6 mai 2011, vă rugăm să aveţi în vedere modificarea propunerii transmise prin nota de constatare înregistrată la I.S.V. Mureş din 5 mai 2011 şi eliberarea documentului doveditor prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010 pentru suprafaţa de 6.262,67 ha, reprezentând 54,19% din suprafaţa de 11.557 ha a fondului de vânătoare C., cu rezerva că vom transmite comisiei din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor eventuale modificări după primire răspunsurilor la solicitările transmise conform adresei I.S.V. Mureş din 5 mai 2011”.
Urmare a sesizărilor făcute de Asociaţia proprietarilor de terenuri „V.M.” la 6 mai 2011, la 16 mai 2011, I.T.R.S.V. Braşov a efectuat în perioada 20-24 mai 2011 verificări la sediul Primăriilor A., P., C1şi G.D. din judeţul Mureş care eliberaseră adeverinţe ce atestau deţinerea în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţia reclamantă, constatările fiind consemnate în nota I.T.R.S.V. din 25 mai 2011, din care rezultă că din verificările efectuate pe baza situaţiei terenurilor cuprinse în registrele agricole ale celor patru Primării, s-a constatat că Asociaţia A.A.E. a înscris în situaţia detaliată a suprafeţelor incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C. o suprafaţă mai mare cu 1.372,92 ha comparativ cu suprafeţele înscrise în registrele agricole. Prin diminuarea suprafeţei iniţiale, de 6262,67 ha, cu această suprafaţă, rezultă 4.888, 75 ha, însemnând 42,30% din fondul cinegetic.
Împrejurările sus menţionate au fost avute în vedere de I.T.R.S.V. Braşov la emiterea adresei din 25 mai 2011 prin care se retrage dovada din 6 mai 2011 eliberată pentru Asociaţia Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.” (care atesta că aceasta deţine în proprietate peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic).
Având în vedere situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de fond a constatat că motivele de nelegalitate invocate prin acţiune nu sunt întemeiate.
Astfel, instanţa de fond a constatat că I.T.R.S.V. Braşov avea competenţa de a revoca actul eliberat la 5 mai 2011 în condiţiile în care s-a dovedit în urma verificărilor efectuate la sesizarea asociaţiei concurente că situaţia care a stat la baza certificării iniţiale era eronată. Această situaţie (dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în fondul cinegetic respectiv) a fost reţinută de I.T.R.S.V. Braşov pe baza unor date eronate furnizate de cele patru Primării: A., P., C1şi G.D.
Împrejurarea că s-a folosit termenul de „retragere a dovezii” şi nu de revocare a actului administrativ nu poate sta la baza admiterii acţiunii, de esenţă fiind că adeverinţa iniţială a fost desfiinţată cu efect retroactiv (revocată), constatându-se că nu este corectă, de către autoritatea publică emitentă, înainte ca procedura de verificare a dosarelor să se fi încheiat.
Faptul că reprezentanţii reclamantei nu au fost chemaţi pentru a da lămuriri cu privire la situaţia verificată nu poate sta la baza anulării deciziei în condiţiile în care procedura administrativă nu este guvernată de principiul contradictorialităţii.
În ce priveşte procedurile penale desfăşurate la sesizarea reclamantei cu privire la modul în care au fost întocmite actele Asociaţiei proprietarilor de terenuri V.M., instanţa de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a dispus începerea urmării penale pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra procesului, pentru a se pune în discuţie suspendarea judecăţii conform art. 244 pct. 2 C. pen. civ., dosarul penal se află în faza actelor premergătoare.
Cu privire la situaţia de fapt invocată de reclamantă prin avocat în şedinţa publică din 15 mai 2012, aceea că 21 de persoane au dat declaraţii în sensul că nu sunt membri ai asociaţiei pârâte, ci a asociaţiei reclamante, Curtea de apel a pus în vedere părţilor să depună la dosar acte cu dată certă în dovedirea calităţii de membru al asociaţiei.
În acest context, instanţa de fond a constat, pe de o parte că: în actele depuse de pârâtă se află tabelul cu împuternicirile semnate de aceste persoane pentru reprezentarea lor şi înscrierea acestora cu suprafaţa de teren menţionată în Asociaţia proprietarilor de terenuri V.M.; aceste acte au dată certă, fiind înregistrate la Ministerul Mediului şi Pădurilor; declaraţia extrajudiciară a unei persoane în sensul că nu a semnat actul nu face dovada falsificării semnăturii aşa încât actul este prezumat a fi real până la declararea sa ca fals de instanţa penală (sau cea civilă, în anumite situaţii) iar pe de altă parte că: reclamanta nu a administrat nicio probă în dovedirea calităţii de membru al Asociaţiei A.A.E. în ce priveşte 20 de persoane; declaraţiile acestor persoane în sensul că sunt membri ai asociaţiei reclamante nu sunt suficiente în condiţiile în care conform Statutului asociaţiei, membrii asociaţiei sunt: membrii fondatori, membrii asociaţi, membrii de onoare şi membrii susţinători iar calitatea de membru asociat sau de membru susţinător se acordă de către Consiliul director prin votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor consiliului.
Cu privire la membrul fondator al asociaţiei reclamante G.V., instanţa de fond a constat că: acesta figurează în adeverinţa emisă de Primăria A.; acesta a semnat tabelul cu împuternicirea pentru reprezentantul Asociaţiei V.M. (tabelul cu semnături al comunei A., depus la termenul din 26 iunie 2012); la dosar a fost depusă declaraţia autentificată la 21 mai 2012 a acestei persoane conform căreia „odată cu aderarea la Asociaţia A.A.E. nu mai fac parte din Asociaţia Proprietarilor V.M.” (act depus de reclamantă la termenul din 26 iunie 2012).
Curtea de apel a constat pe de o parte că suprafaţa deţinută în proprietate de această persoană 6,11 ha, nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4888,75 ha deţinută de reclamantă, să ducă la constarea îndeplinirii condiţiei legale iar pe de altă parte, simpla aderare la altă asociaţie nu este suficientă, potrivit art. 13 din Statut, pentru pierderea calităţii de membru al Asociaţiei V.M.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de apel a constat că nu s-a făcut dovada nelegalităţii deciziei de constatare a neîndeplinirii condiţiilor legale de atribuire directă a gestiunii fondului cinegetic conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul 1221/2010.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Terenuri A.A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 3041 din vechiul C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă susţinând că a probat conform dovezii din 6 mai 2011 eliberată de I.T.R.V. Braşov, că îndeplineşte condiţiile legale pentru atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice deţinând 6.262, 67 ha, adică 54,19% din suprafaţa Fondului cinegetic nr. 17 C., conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, a invocate, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de fond a interpretat greşit că procedura de retragere a dovezii din 6 mai 2011, asimilară din oficiu cu revocarea, efectuată prin adresa din 25 mai 2011 în urma unei aşa-zise diminuări a suprafeţei de 6.262,67 ha, aprobată prin adresa I.S.V. Mureş din 6 mai 2011, cu suprafaţa de 1.373,92 ha, rămânând un rest de 4.888,75 ha, adică 42,30% ar fi desfiinţat cu efect retroactiv această dovadă, în condiţiile în care respectivul act administrativ îşi produsese deja efecte juridice la momentul emiterii şi nu mai putea fi anulat printr-o altă adresă transmisă unui terţ, respectiv pârâtului Ministerul Mediului şi Pădurilor, şi neadusă la cunoştinţa beneficiarului.
- Instanţa de fond a reţinut fără temei că procedura administrativă nu este guvernată de principiul contradictorialităţii, astfel încât nu era necesară participarea reprezentanţilor săi, pentru a putea da lămuriri în cadrul procedurii prealabile cu care pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a fost investit chiar de către Asociaţia vătămată în drepturile sale, ignorând încălcarea de către pârât a principiului unei proceduri echitabile, al transparenţei, precum şi al egalităţii de tratament, încălcare săvârşită prin soluţionarea contestaţiei pe baza unor înscrisuri furnizate de cealaltă asociaţie de proprietari de terenuri V.M.
- Susţinerea primei instanţe potrivit căreia suprafaţa deţinută în proprietate de această persoană, 6,11 ha, nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4.888,75 ha deţinută de reclamantă, să ducă la constatarea îndeplinirii condiţiei legale, este neîntemeiată.
În acest sens recurenta-reclamantă susţine primul rând faptul că asociaţia a probat că membrul fondator figurează cu o suprafaţă de 6,11 ha care se adaugă celei deţinute de recurentă, nicidecum nu probează că doar această suprafaţă se adaugă celei deţinute de recurentă ci confirmă prin declaraţie autentică veridicitatea declaraţiilor sub semnătură privată existente la dosar, probe pe care prima instanţă nu a vrut să le ia în considerare, reţinând că declaraţiile acestor persoane, adică a 20 de membrii, în sensul că sunt membrii ai asociaţiei reclamante, nu sunt suficiente.
În al doilea rând instanţa fondului se află într-o gravă eroare în sensul că la dosarul cauzei recurenta a depus la termenul din 26 octombrie 2012, aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, 11 declaraţii autentice la notar prin care se declară că odată cu aderarea la asociaţia recurentă nu mai fac parte din Asociaţia de Terenuri V.M., probându-se astfel calitatea de membrii exclusivi în cadrul asociaţiei recurente.
Mai mult, în aceeaşi încheiere de şedinţă din data de 26 iunie 2012 parte integrantă a sentinţei recurate s-a consemnat poziţia apărătorului recurentei în sensul că mai are de depus declaraţii ale membrilor săi, având în vedere imposibilitatea obţinerii acestora faţă de începerea campaniei agricole, solicitând totodată a se avea în vedere şi declaraţiile sub semnătură privată. Această solicitare nu a fost nici admisă, nici respinsă, instanţa reţinând însă că nu mai sunt probe de administrat.
De altfel, susţine recurenta-reclamantă că dacă s-ar accepta raţionamentul primei instanţe potrivit căruia simpla aderare la altă asociaţie nu este suficientă pentru pierderea calităţii de membru al Asociaţiei V.M., ne-am afla în situaţia în care o persoană ar fi înscrisă în ambele asociaţii fapt ce ar duce la situaţia absurdă în care ambele asociaţii ar putea avea în proprietate peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, ipoteză în care ar fi trebuit declarate câştigătoare ale licitaţiei ambele asociaţii.
În ceea ce priveşte notele de constatare întocmite de I.T.R.S.V. Braşov, apreciate ca probe incontestabile de către prima instanţă, acestea probează în realitate inconsecvenţa unei autorităţi dată de întocmirea situaţiilor în baza unor adrese emise de primării pe baza unor verificări prin sondaj din cauza lipsei de timp, această autoritate emiţând acte contradictorii, respectiv dovada din data de 18 mai 2011 prin care se atestă că Asociaţia Proprietarilor de Terenuri V.M. ar deţine cota de peste 50%, urmată la câteva săptămâni, în 6 mai 2011 de dovada de recurenta îndeplineşte cerinţa de peste 50%, şi această din urmă dovadă urmată în data de 25 mai 2011 de o nouă adresă de retragere a primei dovezi.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la dosar Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, continuatoare din punct de vedere procesual, prin preluarea domeniilor ape, păduri şi piscicultură de la Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climaterice a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, răspunzând pe scurt criticile formulate.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente în materia suspusă examinării, constată că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, soluţia de respingere a acţiunii, pronunţată de instanţa de fond fiind corectă, reflectând interpretarea şi aplicarea adecvată a prevederilor legale în raport cu împrejurările de fapt şi de drept rezultate din evaluarea adecvată a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune care tinde la anularea rezultatului procedurii de atribuire directă în gestiune a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C., judeţul Mureş organizate în perioada mai-iunie 2011, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, materializat prin procesul-verbal din 27 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, confirmat prin procesul-verbal din 7 iunie 2011 a Comisiei de analiză a contestaţiilor.
În concret, recurenta-reclamantă a contestat partea din procesul-verbal prin care s-a atribuit direct Fondului cinegetic nr. 17 C., Asociaţiei de Vânătoare C., propusă de Asociaţia Proprietarilor de Terenuri V.M., judeţul Mureş, intimată în prezenta cauză (pct. nr. 111 din anexa nr. 2A la procesul-verbal din 27 mai 2011) şi nu Asociaţiei Cinegetice G., propusă de recurentă (pct. nr. 14 din Anexa nr. 2B a aceluiaşi proces-verbal), respinsă pe motiv că asociaţia de proprietari de terenuri care propune gestionarul fondului cinegetic deţine în proprietate o suprafaţă de 4.888,75 ha, ceea ce reprezintă 42,30% din suprafaţa fondului cinegetic, situaţie în care nu era îndeplinită condiţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, invocând, în esenţă, că îndeplineşte condiţiile legale deţinând 6.262,67 ha, adică 54,19% din suprafaţa Fondului cinegetic nr. 17 C., conform dovezii din 6 mai 2011, eliberată de I.T.R.S.V. Braşov.
Prima instanţă, pentru argumentele expuse rezumativ la pct. 1, a respins acţiunea cu motivarea că reclamanta, nu face dovada îndeplinirii condiţiei pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei fondului cinegetic solicitat, respectiv deţinerea unei suprafeţe mai mari de 50% din Fondul cinegetic nr. 17 C., conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar.
Astfel, analizând criticile formulate de recurentă în raport cu baza factuală astfel descrisă, Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor motive de recurs, în sensul art. 304 C. proc. civ.
În acest context, răspunzând punctual respectivelor critici formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Deşi recurenta-reclamantă a susţinut atât în procedura administrativă cât şi în faţa instanţei de fond că deţine o suprafaţă de 6.262,67 ha din Fondul cinegetic nr. 17 C., ceea ce reprezintă 54% din suprafaţa de 11.557 ha a fondului cinegetic solicitat, conform dovezii din 6 mai 2011, emisă de I.T.R.S.V. Braşov, Înalta Curte constată că nu poate primi această susţinere prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect reţinut în mod judicios şi de instanţa de fond.
Astfel, este de necontestat că recurenta-reclamantă deţinea la data depunerii documentaţiei de atribuire înscrisul intitulat dovadă emis, din 6 mai 2011, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament, de către I.T.R.S.V. Braşov, prin care s-a certificat faptul că terenurile, în suprafaţă de 6262,67 ha prevăzute în anexă sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C. din judeţul Mureş însă la momentul analizei dosarului de atribuire, respectivul înscris fusese deja revocat de autoritatea emitentă, în urma constatărilor rezultate din verificărilor efectuate în evidenţele înscrise în registrele agricole ale Primăriilor, pe raza cărora este situat Fondul cinegetic nr. 17 C.
Astfel, Înalta Curte constată că emiterea, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament, de către I.T.R.S.V. Braşov, a unei dovezi de atestare, precum şi depunerea respectivului înscris la dosarul de participare, în vederea dovedirii îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate nu echivalează cu producerea unor efecte juridice, cum în mod greşit susţine recurenta aşa încât autoritatea emitentă era îndreptăţită a-şi revoca, cu efect retroactiv, propriul act administrativ, în situaţia în care a constatat, în urma unor verificări în evidenţele înscrise în Registrele Agricole ale celor patru primării, o altă situaţie de fapt şi de drept referitoare situaţia deţinerii Fondul cinegetic nr. 17 C., decât cea conturată prin nota de constatare întocmită în data de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. şi L.B., angajaţi ai I.T.R.S.V. Braşov şi înregistrată din 5 mai 2011 la Inspecţia Silvică şi de Vânătoare Mureş şi respectiv din 6 mai 2011 la I.T.R.S.V. Braşov.
Faptul că la momentul depunerii documentaţiei de participare, recurenta-reclamantă putea face dovada îndeplinirii condiţiei de eligibilitate, pe baza unui înscris menit a produce efecte depline, la data analizei îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, nu este de natură a afecta hotărârea comisiei de atribuire în condiţiile în care la momentul analizei documentaţiei de atribuire, recurenta-reclamanta nu mai îndeplinea condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege, ca efect al desfiinţării actului administrativ pe baza căruia a pretins deţinerea a 54% din suprafaţa fondului cinegetic solicitat.
Totodată, deşi invocă inconsecvenţa autorităţilor administrative în ceea ce priveşte atestarea situaţiei reale a Fondului cinegetic nr. 17 C., recurenta-reclamantă omite să facă referire la faptul că:
- la doar 24 de ore de la emiterea dovezii din 6 mai 2011, în baza notei de constatare întocmită în data de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. şi L.B., angajaţi ai I.T.R.S.V. Braşov, înregistrată din 5 mai 2011 la Inspecţia Silvică şi de Vânătoare Mureş şi respectiv din 6 mai 2011 la I.T.R.S.V. Braşov, (prin care s-a constatat, pe baza înscrisurilor prezentate de recurentă, că aceasta deţine în total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăţi de 6512,43 ha, ceea ce reprezintă 56,35% din suprafaţa totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C.), a fost emisă adresa din 6 mai 2011, prin care s-a redus suprafaţa atestată iniţial la 6262,67 ha reprezentând 54% din suprafaţa de 11.557 ha a fondului cinegetic solicitat;
- nota de constatare din 5 din 6 mai 2011 a I.S.V.Mureş, I.T.R.S.V. Braşov a fost întocmită, la sediul asociaţiei, în urma verificării suprafeţelor deţinute de membrii Asociaţiei recurente în Fondul cinegetic nr. 17 C., pe baza hărţilor şi a amenajamentelor silvice deţinute, a actelor de proprietate (titluri de proprietate şi adeverinţe eliberate de primării la solicitarea asociaţiei) şi a semnăturilor membrilor asociaţiei, aşadar fără nicio referire la Registrele Agricole ale celor patru primării;
- la baza notei de constatare din 25 mai 2011, prin care s-a propus diminuarea suprafeţei de 6262,67 ha inclusă în Fondul cinegetic nr. 17 C., ce rezultă din adresa din 6 mai 2011 I.S.V. Mureş, cu suprafaţa de 1373,92 ha, rezultând 4.888,75 ha, au stat verificările făcute în teren, de către reprezentanţii I.T.R.S.V. Braşov, la sediul Primăriilor comunelor A., P., C1 şi G.D. din judeţul Mureş, care eliberaseră adeverinţele ce atestau iniţial deţinerea în proprietatea asociaţiei recurente a suprafeţelor de teren incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C., în urma cărora s-au semnalat o serie de erori cu privire la suprafeţele atestate prin dovada eliberată iniţială, confirmate şi detaliate prin adresele din 23 mai 2011 a Primăriei comunei P. (un nr. de 24 de persoane deţin în realitate a suprafaţă de 98,27 ha în loc de 132,48 ha şi respectiv un nr. de 21 peroane înscrise în situaţia asociaţiei reclamante cu suprafaţa de 355,88 ha nu figurează în evidenţele comunei P.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei A. (un număr de 10 persoane deţin în loc de 319,96 ha doar 26,84 ha iar un număr de 8 persoane înscrise în asociaţie cu suprafaţa de 357,45 ha nu au proprietăţi incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei G.D. (numitul B.A figurează înscris în evidenţele asociaţiei de două ori însă suprafaţa de 12,65 ha cu care este înscris a doua oară nu figurează în registrul agricol, persoana juridică înscrisă la poziţia 335 deţine doar calitatea de arendaş şi nu de proprietar cu privire la suprafaţa de 30,29 ha) şi adresa din 20 mai 2011 a Primăriei comunei C1 (cele 222 persoane care apar înscrise în situaţia asociaţiei deţin doar suprafaţa de 733,71 ha în loc de 1024,03) emise în baza evidenţelor înscrise în Registrul Agricol ar fiecărei autorităţi emitente.
De asemenea în mod corect instanţa de fond a constatat că principiul contradictorialităţii nu îşi găseşte aplicare în procedura de emitere/revocare a unui act administrativ, de toate garanţiile unei proceduri echitabile, recurenta beneficiind în faţa instanţei de contencios administrativ investită analiza legalităţii procedurii de atribuire contestate. De altfel, în condiţiile în care nota de constatare din 25 mai 2011 a I.T.R.S.V. Braşov a fost întocmită pe baza evidenţelor înscrise în registrele agricole ale celor patru primării, este greu de înţeles utilitatea explicaţiilor şi observaţiilor unui reprezentant al asociaţiei recurentei la momentul verificărilor, şi implicit vătămarea invocată sub acest aspect prin cererea de recurs.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dat o valoare probatorie corectă declaraţiilor (olografe/autentice) depuse de recurenta-reclamantă la dosarul de fond, reţinând în mod judicios că atât dobândirea calităţii de membru în asociaţia recurentă cât şi pierderea calităţii de membru al asociaţiei intimate se face în condiţiile stabilite prin statutul celor două asociaţii, aşa încât sunt lipsite de logică susţinerile recurentei-reclamante referitoare la efectele deţinerii concomitentă a calităţii de membru în cele două asociaţii litigante, urmând a fi înlăturate şi criticile formulate pe acest aspect prin cererea de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Terenuri A.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2014. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1393/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
