ICCJ. Decizia nr. 1528/2014. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1528/2014
Dosar nr. 199/54/2012
Şedinţa publică de la 25 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 199 din 54 din 30 ianuarie 2012, reclamanta SC Q. SRL a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti, să se dispună anularea Deciziei nr. 8235 din 06 octombrie 2011 de încetare a contractului de finanţare nr. C121010941700147 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren", cu consecinţa menţinerii valabilităţii acestuia, suspendarea efectelor contractului, până la soluţionarea prezentei acţiuni şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susţinut că societatea nu a fost notificată niciodată cu privire la eventualitatea încetării contractului ca urmare a stadiului de implementare sau a dovezii de cofinanţare şi chiar în situaţia în care ar fi primit această notificare, nu avea nicio obligaţie contractuală de a face dovada cofinanţării proiectului şi, ca atare, nu se poate concepe rezilierea sau încetarea contractului pentru respectarea unei obligaţii care nu a fost asumata niciodată de părţi.
Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii de anulare a Deciziei nr. 8226 din 06 octombrie 2011 privind încetarea Contractului de finanţare nr. C121010941700147 din 29 decembrie 2009, precum şi suspendarea acestui act administrativ.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 375 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Q. SRL, prin reprezentant legal administrator M.C.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că prin Notificarea 8226 din 06 octombrie 2011, autoritatea contractantă a comunicat reclamantei decizia de reziliere a contractului C 121010941700147 "având în vedere prevederile art. 11(1) din Anexa I la contract, art. 969 alin. (2) C. civ., Nota de aprobare nr. 8225 din 06 octombrie 2011, dar şi faptul că nu s-a răspuns la Notificarea anterioară de avertizare asupra stadiului redus de implementare a proiectului (Notificarea nr. 461 din 31 martie 2011, emisă de OJPDRP Dolj).
A reţinut prima instanţă că autoritatea contractantă nu a făcut dovada comunicării Notificării nr. 461 din 31 martie 2011 către reclamantă, în condiţiile stipulate la art. 9 din contractul cadru, însă că această împrejurare nu este de natură a antrena nulitatea măsurii încetării contractului, în contextul în care petenta a avut posibilitatea şi şi-a exercitat efectiv dreptul de a contesta măsura în procedura prealabilă şi de a prezenta toate documentele şi probele ce ar face dovada stadiului implementării proiectului.
S-a reţinut că, însăşi petenta, prin cererea de chemare în judecată, afirmă că şi în situaţia în care ar fi primit notificarea, nu-i revenea niciuna dintre obligaţiile invocate ca fiind nerespectate.
În ceea ce priveşte critica formulată în sensul că nu este incident art. 11 alin. (2) din Anexa I, care face trimitere la dreptul Autorităţii contractante de a decide încetarea contractului în cazuri excepţionale şi temeinic dovedite, au fost reţinute prevederile art. 2(3) din Anexa I la Contractul de finanţare, în ceea ce priveşte obligaţia transmiterii semestriale a Rapoartelor de Progres.
A constatat prima instanţă că ipotezele vizate de 11 alin. (2) şi (3) din Anexa I la Contract nu sunt exclusive, astfel încât, prin coroborare, este evidentă voinţa părţilor contractante de acorda posibilitatea încetării unilaterale şi pentru ipoteza nerespectării obligaţiilor altele decât cele enumerate în redactarea textului, relevant fiind faptul că obligaţia raportării este expres prevăzută în Contract .
În ce priveşte obligaţia de cofinanţare, a observat judecătorul fondului că, din cuprinsul Bugetului indicator al Proiectului - Măsura 121, ce se coroborează cu dispoziţiile art. 3(1) şi 3(2), dar şi cu Declaraţia beneficiarului din 03 noiembrie 2011, rezultă neîndoielnic că Beneficiarului îi revenea obligaţia de cofinanţare privată şi în ce priveşte cheltuielile eligibile şi în parte cele neeligibile.
În ce priveşte argumentul Autorităţii Contractante vizând stadiul extrem de redus de implementare, s-a reţinut din probele administrate că Beneficiarul, din decembrie 2009 până la data rezilierii contractului, 06 octombrie 2011, nu a realizat nicio achiziţie pentru componenţa prioritar majoritară, respectiv lucrări de construcţii şi nu s-a demarat nici un fel de lucrare.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta de SC Q. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că, fără să fie trimisă vreo notificare, contractul încheiat a fost reziliat unilateral, ceea ce a creat o serie de prejudicii în bugetul societăţii.
A precizat recurenta că a efectuat mai multe activităţi în vederea derulării contractului, respectiv, mai 2010 întocmire dosar achiziţie proiect tehnic, decembrie 2010 execuţia lucrări, august 2010 întocmire raportări intermediare şi documentaţie pentru modificarea soluţiei tehnice, martie 2010 modificări SF şi PT, noiembrie 2011 plăţi efectuate în cadrul proiectului.
În ceea ce priveşte dovada cofinanţării, s-a arătat că în mod greşit a motivat prima instanţă soluţia, întrucât nu s-a solicitat o scrisoare de confort, ci o simplă declaraţie pe proprie răspundere.
S-a susţinut că singurele cazuri de reziliere erau forţa majoră şi situaţiile excepţionale, în cauză nefiind incidentă niciuna dintre ipoteze.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, intre părţi s-a încheiat contractul C121010941700147 din 29 decembrie 2009 pentru implementarea Proiectului "Construire sere producţie şi procesare legume, puţuri forate, alei carosabile şi împrejmuire teren".
În baza acestui contract, pârâta acorda finanţare nerambursabila pentru punerea în aplicare a Cererii de finanţare nr. F121010941700147.
La data de 06 octombrie 2011 reclamanta a primit la sediul societăţii Notificarea 8226 din 06 octombrie 2011 emisă de APDRP Centrul regional 4 SV Oltenia, prin care se comunica aprobarea încetării contractului de finanţare CC121010941700147 din 29 decembrie 2009, în baza art. 11(1) din Anexa I şi art. 969 C. civil, ca urmare a faptului că nu a răspuns la avertizarea efectuată prin notificarea din 31 martie 2011 prin care li se atrăgea atenţia asupra stadiului fizic redus al implementării şi asupra faptului că, dacă nu se face dovada cofinanţării proiectului, contractul de finanţare va fi reziliat.
Reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin adresa nr. E25589 din 02 decembrie 2011.
În drept, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 2(3) din Anexa I la Contractul de Finanţare, potrivit căruia: "Beneficiarul trebuie să transmită, semestrial, raportul de progres completat în formatul tip ataşat la Contractul de Finanţare, prin care se vor reporta activităţile desfăşurate în perioada de implementare, stadiul realizării indicatorilor, rezultatele parţiale/finale obţinute la momentul raportării. (...) în funcţie de stadiul de progres transmis de beneficiar şi în raport de respectarea termenelor stipulate în Contractul de finanţare, Autoritatea Contractantă îşi rezervă dreptul de a rezilia Contractul de Finanţare în condiţiile art. 11(3)".
De asemenea, art. 11(1) din Anexa I la contract, prevede: "în cazuri excepţionale şi temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forţă majoră invocate şi comunicate intre părţi în condiţiile legii, Autoritatea Contractantă poate decide încetarea Contractului printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile".
Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile dezvoltate în motivarea acţiunii în faţa primei instanţe.
Considerentele sentinţei aflate în control judiciar, prezentate rezumativ în decizia de faţă, demonstrează că instanţa fondului a expus raţiunile de fapt şi de drept pentru care a considerat acţiunea ca neîntemeiată.
În cauză, reclamanta nu a prezentat niciun fel de dovezi din care să rezulte că şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin contract şi actele normative care sunt aplicabile în materie, obligatorii pentru părţi, dată fiind natura publică a fondurilor prin care se finanţează proiectul.
Astfel, reclamanta nu a respectat dispoziţiile cuprinse în contractul de finanţare referitoare la transmiterea semestrială a raportului de progres completat în formatul tip cu privire la activităţile desfăşurate şi nu a probat existenţa surselor de cofinanţare.
Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine critica recurentei în sensul că Notificarea nr. 461 din 31 martie 2011 nu i-a fost comunicată.
Chiar şi în această situaţie, în ceea ce priveşte vătămarea produsă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 9 din contractul cadru, se constată că, în contestaţia administrativă reclamanta nu a prezentat documentele solicitate şi nu a făcut dovada cofinanţării, deşi a avut această posibilitate.
Se reţine că prin actul adiţional 1 din 01 septembrie 2010, data limită până la care reclamanta s-a obligat să realizeze proiectul era 29 septembrie 2010. Astfel, întrucât reclamanta nu a realizat nicio investiţie valabilă până la data de 6 octombrie 2011, data încetării contractului, s-a apreciat în mod corect de către Autoritatea Contractantă că aceasta nu poate susţine investiţia, dispunând în conformitate cu prevederile art. 11 alin 1 din Anexa I la Contractul de finanţare.
Înalta Curte constată că Decizia nr. 8235/6 octombrie 2011 a fost exprimată în limitele dreptului de apreciere admise de lege, Autoritatea Contractantă pronunţându-se asupra oportunităţii măsurii, raportat la stadiul redus al executării lucrării.
Se constată că Ghidul solicitantului aferent măsurii 121 - capitolul 2.2. coroborate cu dispoziţiile art. 3(1) şi 3(2) din contractul cadru, prevede obligaţia de cofinanţare şi enumeră documentele şi condiţiile formale cerute pentru a se face dovada acesteia, care trebuie făcută pe toată durata realizării investiţiei.
De altfel, în acelaşi sens s-a mai pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o speţă similară, respectiv, prin Decizia nr. 721/2014.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC Q. SRL împotriva Sentinţei nr. 375 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1532/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
