ICCJ. Decizia nr. 1966/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1966/2014
Dosar nr. 8284/30/2013
Şedinţa publică de la 16 aprilie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 07 august 2013, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş, solicitând anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei privind neeligibilitatea proiectului depus în cadrul măsurii 112 sesiunea mai-iunie 2012 din Axa 1, hotărâre pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
În motivare, reclamanta a arătat că a depus un proiect în cadrul măsurii 112 sesiunea mai-iunie 2012, care viza Instalarea Tinerilor Fermieri, calificat ca fiind neeligibil de către experţii A.P.D.R.P.-ului pe motivul precizat din formularul E 6.8.1.
În opinia reclamantei, proiectul îndeplinea toate condiţiile de eligibilitate menţionate în Ghidul solicitantului, astfel că motivele neeligibilităţii invocate de către experţi sunt netemeinice.
Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 şi 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 8370 din 10 decembrie 2013, Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut faptul că reclamanta a solicitat anularea unor acte administrative întocmite de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competenţa aparţine Curţii de Apel Timişoara.
2.2. Prin Sentinţa nr. 41 din 17 februarie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
În considerentele sentinţei, curtea de apel a arătat că actul vătămător este reprezentat de Notificarea nr. 677 din 04 martie 2013 emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (OJPDRP Timiş) din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.), autoritate de nivel judeţean, împrejurare aptă să atragă incidenţa dispoziţiilor prevederilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
În cauză, nu prezintă relevanţă faptul că centrul regional pârât nu are personalitate juridică, întrucât în materia contenciosului administrativ prezintă importanţă capacitatea de drept administrativ a unei autorităţi publice de a emite acte apte să producă efecte juridice.
Curtea de apel a apreciat că actele administrative atacate nu se înscriu în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 în forma actuală, deoarece prin notificarea în discuţie nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând finanţare nerambursabilă din fonduri europene, ci intră în competenţa de soluţionare a tribunalelor, în temeiul art. 10 alin. (1) teza 1 din acelaşi act normativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi în privinţa regulatorului de competenţă
Verificând mai întâi regularitatea investirii sale cu conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte apreciază că este competentă să îl soluţioneze, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în calitate de instanţă ierarhic superioară instanţelor aflate în conflict.
Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, corect stabilit de către cea de-a doua instanţă aflată în conflict, competenţa materială revine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a solicitat anularea notificării privind cererea de finanţare eligibilă/neeligibilă E6.8.1 înregistrată sub nr. 677 din 04 martie 2013, precum şi a Deciziei Comisie de soluţionare a contestaţiilor prin care s-a respins contestaţia administrativă.
Actul administrativ care produce efecte juridice îl reprezintă notificarea nr. 677 din 04 martie 2013 emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (OJPDRP Timiş) din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.), prin care s-a stabilit că proiectul depus de reclamantă nu poate fi selectat pentru finanţare, considerându-se că fărâmiţarea exploataţiilor agricole, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.
Prin urmare, reclamanta atacă un act administrativ emis de o autoritate de nivel judeţean, în faza premergătoare încheierii contractului de finanţare şi acordării efective a sprijinului financiar nerambursabil, ceea ce exclude incidenţa art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, modificată, care reglementează competenţa curţilor de apel în materia fondurilor europene, numai în cazul actelor emise de autorităţile centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiile art. 135 alin. (4) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, luând în considerare rangul local al Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timiş (OJPDRP Timiş), raportat la art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2014 .
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1884/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1972/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
