ICCJ. Decizia nr. 2053/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2053/2014
Dosar nr. 402/43/2011
Şedinţa publică de la 6 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M., Consiliul Judeţean Harghita şi Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, reprezentat de Prefectul judeţului Harghita, să se dispună (1) anularea Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa nr. 36, poziţia nr. 2, în privinţa terenului de 1645 mp pe care se află noul sediu al Consiliului local M.; (2) obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material şi 10.000 lei prejudiciu moral suferit; (3) cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, taxe de timbru şi cheltuieli de deplasare.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul normativ atacat a fost atestată apartenenţa la domeniul public al comunei M. a mai multor imobile, printre care la poziţia nr. 2 a unui imobil care a aparţinut antecesorului reclamantei.
Reclamanta a subliniat că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru a se proceda la atestarea terenului ca făcând parte din domeniul public al comunei, deoarece terenul în cauză nu a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, procesul verbal de predare nr. 52/1992, care nu a fost înfăţişat de Comună, neputând fi socotit un titlu valid.
În privinţa petitelor 2 şi 3 de cerere s-a arătat că despăgubirile materiale i se cuvin, deoarece a fost împiedicată să se folosească de drepturile sale legale, iar despăgubirea morală este datorată pentru felul cum aceste autorităţi s-au comportat cu reclamanta.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de împrejurarea că în cadrul dosarului nr. 1123/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş reclamantei i s-a respins irevocabil acţiunea cu conţinut identic cu cea formulată în prezenta cauză; excepţia tardivităţii acţiunii faţă de depăşirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004; iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Pârâta Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, prin Prefectul judeţului Harghita, a solicitat prin întâmpinarea formulată admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, admiterea excepţiei tardivităţii, fiind aduse în sprijinul acestei excepţii aceleaşi motive care au fost invocate şi de Guvernul Românei.
Pârâtul Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Pârâta Comuna M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar şi Consiliul Judeţean Harghita, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României şi s-a respins, ca tardiv formulată, acţiunea exercitată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comuna M., Consiliul Judeţean Harghita şi Comisia judeţeană Harghita de aplicare a legii fondului funciar, prin Prefectul judeţului Harghita.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamanta urmăreşte prin petitul principal de cerere anularea H.G. nr. 1.351/2001, publicată în M. Of. al României din 13 august 2002, Partea I, nr. 597, anexa nr. 36, poziţia nr. 2, în privinţa terenului de 1645 mp, pe care se află noul sediu al Consiliului local M.
De asemenea s-a reţinut că Sentinţa nr. 29 din 3.4.2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1123/43/2006, a fost respinsă ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta M.T. împotriva pârâţilor Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M. prin primar şi Agenţia Domeniilor Statului, prin care s-a solicitat anularea în parte a aceleiaşi hotărâri de guvern.
În situaţia în care acţiunea indicată anterior nu a fot examinată pe fond, Curtea de apel a reţinut că nu operează în cauză autoritatea de lucru judecat.
A apreciat însă judecătorul fondului că în ceea ce priveşte nerespectarea termenului imperativ reglementat de art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuie ţinut cont de efectul substanţial al dezlegării date cu privire la chestiunea tardivităţii.
Astfel s-a arătat că Sentinţa nr. 29 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, se bucură de autoritate de lucru judecat în privinţa tardivităţii acţiunii în contencios administrativ, nefiind posibilă redeschiderea discuţiilor pe acest aspect litigios care a fost rezolvat cu titlu irevocabil.
Aşadar, faţă de cerinţele principiului securităţii juridice, s-a constatat că nu mai este posibilă reanalizarea formulării în termen a acţiunii.
Totodată, a motivat judecătorul fondului că nu poate fi reţinută în cauză existenţa unor împrejurări noi care să scoată din sfera autorităţii de lucru judecat cele stabilite prin sentinţa arătată, deoarece nu există vreo soluţie legislativă care să fi consacrat repunerea în termen a reclamantei, în scopul anulării actului administrativ normativ contestat, iar prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu îşi găsesc aplicare în cauză.
Legat de petitele 2 şi 3 din acţiune, Curtea de apel a reţinut caracterul subsidiar al acestor capete de cerere.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta M.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în contextul unei succinte expuneri a situaţiei de fapt că un act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii poate fi atacat oricând.
S-a apreciat că în mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul a depus în conformitate concluzii scrise prin care a precizat că renunţă la judecată în ceea ce priveşte punctul doi din acţiune.
Intimaţii pârâţi Comuna M., Consiliul Judeţean Harghita şi Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar au formulat întâmpinări prin care au reluat excepţiile autorităţii de lucru judecat şi ale tardivităţii acţiunii, invocate în faţa instanţei de fond.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, instanţa de contencios administrativ a fost investită cu cererea prin care recurenta reclamantă M.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Comuna M., Consiliul Judeţean Harghita şi Comisa judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra fondului funciar, reprezentat de Prefectul judeţului Harghita, să se dispună (1) anularea Hotărârii de Guvern nr. 1351/2001, anexa nr. 36, poziţia nr. 2, în privinţa terenului de 1645 mp, pe care se află noul sediu al Consiliului local M.; (2) obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.000 lei prejudiciu material şi 10.000 lei prejudiciu moral suferit; (3) cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, taxe de timbru şi cheltuieli de deplasare.
Prin concluziile scrise formulate în faţa instanţei de control judiciar a renunţat la judecata capătului doi al cererii, respectiv la obligarea pârâţilor la plata prejudiciului material şi moral.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la de la comunicarea soluţiei sau după caz de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii şi în toate cazurile, potrivit art. 11 alin. (2), nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului.
Înalta Curte constată că prin Sentinţa nr. 29 din 3 aprilie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3682 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1123/43/2006, s-a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta M.T. prin care a solicitat anularea parţială a anexei nr. 36 a H.G. nr. 1351/2001 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei M., în sensul anulării poziţiilor 2 şi 20.
Faţă de aceste considerente, în mod corect s-a constatat prin sentinţa atacată că sub acest aspect, al tardivităţii, Înalta Curte a statuat în mod irevocabil că a fost depăşit termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine susţinerea recurentei în sensul că "un act administrativ cu caracter unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi atacat oricând" potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât, aceste dispoziţii nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză, obiectul cauzei fiind acţiunea în anulare a unui act administrativ.
În ceea ce priveşte capetele subsidiare ale acţiunii, în măsura în care în lipsa unui mandat din partea părţii, Înalta Curte nu poate lua act de renunţarea la judecată, urmează a constata caracterul subsecvent al acestora, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică şi sub acest aspect.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.T. împotriva Sentinţei nr. 102 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1977/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2176/2014. Contencios → |
|---|
