ICCJ. Decizia nr. 2176/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2176/2014
Dosar nr. 1742/54/2012
Şedinţa publică de la 13 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N. Bucureşti, anularea Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. 71/CJ 400/2012 din 06 iunie 2012, Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. 141/CJ819/2011 din 22 februarie 2012, pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N. prin care, în mod nelegal şi neîntemeiat, s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. A 4930 din 12 martie 2010, având ca obiect soluţionarea Contestaţiei împotriva Deciziei de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploieşti (fost Târgovişte), pentru suma de 2.083,43 lei şi procesului-verbal de cercetare administrativă din 13 iulie 2011.
Ulterior, reclamantul a rectificat numărul deciziei contestate, în sensul că aceasta este Hotărârea A 6243 din 26 octombrie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 1065 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamant şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziei de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011 emisă de Comandantul UM xxx Ploieşti, a Hot. nr. A 6243 din 26 octombrie 2011 emisă de UM xxx Ploieşti, a Deciziei nr. 141/CJ 819 din 22 februarie 2011 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N, a Deciziei de revizuire nr. 71/CJ 400 din 06 iunie 2012 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N şi Decizia nr. 27/CJ 219 din 28 aprilie 2011 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N şi a Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 4416 din 13 iulie 2011, întocmit de UM xxx Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reluarea cercetării administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeaşi faptă, acelaşi prejudiciu şi în raport de aceeaşi persoană presupus vinovată, faţă de care decizia de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu s-a dispus în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente, nefiind întrunită ipoteza avută în vedere de art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 .
S-a mai reţinut că Decizia de reluare a cercetării administrative nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011 nu este un act administrativ, ci un act premergător deciziei de imputare, actul final administrativ comunicat reclamantului, şi contestat în condiţiile legii
Împotriva Sentinţei civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 au declarat recurs pârâtele Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Unitatea Militară nr. xxx Ploieşti, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat că în mod greşit instanţa de fond a considerat ca nelegală reluarea cercetării administrative, prin Decizia nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011, în condiţiile în care, fiind anulată prima decizie de imputare, se poate considera că aceasta nu a fost nicicând emisă.
S-a mai susţinut că decizia de reluare a cercetării administrative este un act administrativ, şi nu doar un act premergător, care trebuie atacat de către reclamant, pe calea contenciosului administrativ, în caz contrar devenind decizie definitivă.
De asemenea, în condiţiile în care acest act nu a făcut obiectul acţiunii reclamantului, instanţa de fond, dispunând anularea Deciziei nr. 27/CJ219 din 28 aprilie 2011, prin dispozitivul sentinţei recurate, a depăşit limitele cererii cu care a fost învestită.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
La data de 04 martie 2004 s-a întocmit procesul-verbal de cercetare administrativă pentru stabilirea cuantumului unei pagube şi a persoanelor vinovate. Dosarul a fost înaintat Parchetului Militar, fiind suspendată cercetarea administrativă. În urma reluării cercetării administrative, ulterior emiterii Ordonanţei nr. 64/P/2007 de către Parchetul Militar, s-a emis de către UM Ploieşti Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009.
Reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei decizii de imputare, soluţionată de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor prin Decizia nr. 80/CJ 401/2010 din 16 noiembrie 2010. Prin această decizie a fost admisă plângerea reclamantului şi a fost anulată Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009.
Ulterior, prin Decizia nr. 27/CJ219/2011 din 28 aprilie 2011 s-a dispus repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative şi s-a reluat cercetarea aceleiaşi fapte pentru care anterior se emisese Decizia de imputare nr. A 19450 din 23 decembrie 2009 anulată.
În urma reluării cercetării administrative s-a emis Decizia de imputare nr. A 4871 din 08 august 2011, ce face obiectului prezentei contestaţii.
Contestaţia şi respectiv plângerea reclamantului împotriva acestei Decizii de imputare s-au respins în procedura administrativă conform Hotărârii nr. A 6243 din 26 octombrie 2011 şi Decizia nr. 71/CJ400/2012, pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.Ap.N.
Reluarea cercetării administrative la data de 28 aprilie 2011 pentru aceeaşi faptă, acelaşi prejudiciu şi în raport de aceeaşi persoană presupus vinovată, faţă de care decizia de imputare anterioară a fost anulată la data de 16 noiembrie 2010, nu s-a dispus în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente.
Reluarea cercetării administrative disciplinare, ulterior admiterii contestaţiei reclamantului şi anulării deciziei de imputare, se poate dispune în condiţiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.
Ipoteza prevăzută de lege are în vedere situaţia de fapt în care nu s-a efectuat cercetarea administrativă şi nu s-a emis în niciun mod decizia de imputare, din motive temeinice.
Textul de lege se referă în mod logic la evenimente şi cazuri excepţionale ce au împiedicat în mod obiectiv cercetarea şi emiterea Deciziei în termenele legale, raportat la data faptei, şi în niciun caz ipoteza de fapt în care s-a realizat complet cercetarea şi s-a finalizat cu emiterea deciziei de imputare.
Faptul că ulterior decizia de imputare a fost anulată pentru considerente de ordin procedural nu echivalează cu lipsa cercetării şi a deciziei de imputare, astfel că reluarea cercetării s-a dispus nelegal, ceea ce influenţează, ca act premergător, şi legalitatea deciziei de imputare contestată în cauză.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale împotriva Sentinţei civile nr. 1065 din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2014.
Procesat de GGC
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2180/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
