ICCJ. Decizia nr. 2437/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2437/2014
Dosar nr. 4195/2/2012
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6287 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta B.A.V., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care solicita anularea Raportului de evaluare nr. 24634/G/II din 03 mai 2012 şi a tuturor sesizărilor ce au făcut obiectul raportului de evaluare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 mai 2010, Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de Instituţia Prefectului judeţului Călăraşi cu privire la faptul că reclamanta, în calitate de consilier local în Consiliul Local al municipiului Călăraşi, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, sesizarea fiind înregistrată sub nr. 63912/S/II din 27 mai 2011.
La data de 04 ianuarie 2012 lucrarea menţionată a fost conexată la lucrarea nr. 129928/A/II din 21 decembrie 2011 privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese de către reclamanta B.A.V. - consilier local în cadrul Consiliului Local Călăraşi.
Prin Raportul de evaluare nr. 24634/G/II din 03 mai 2012, contestat în cauză, Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente în sensul unei stări de incompatibilitate, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiei şi demnităţilor publice, pentru modificarea Legii nr. 144/2007 şi art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, reţinându-se că, în perioada 19 iunie 2008 (data validării mandatului de consilier local) - 13 octombrie 2011 (data comunicării informaţiilor de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului), reclamanta a deţinut, simultan, atât calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Călăraşi cât şi funcţia de Director al Serviciului "Pavaje - Spaţii Verzi" din cadrul Primăriei municipiului Călăraşi (Aparatul propriu al Primarului Municipiului Călăraşi).
Se reţine că este neîntemeiată critica reclamantei referitoare la încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind neîndeplinirea obligaţiei de informare şi invitare a sa la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate pentru a-şi prezenta punctul de vedere, precum şi date sau informaţii relevante referitoare la sesizările înregistrate şi aflate în cercetare.
Conform înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă, reclamanta a fost informată cu privire la declanşarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada în care a exercitat funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Călăraşi (2008-2012) cu adresele din 22 august 2011 şi din 04 ianuarie 2012, expediate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu, ambele adrese fiind returnate cu menţiunea "expirat termenul de păstrare".
De asemenea, invitarea reclamantei pentru a-şi prezenta un punct de vedere s-a făcut, potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010, cu adresele din 16 februarie 2012 şi din 07 martie 2012, la adresa de domiciliu a reclamantei, ambele adrese fiind returnate la 21 februarie 2012 şi, respectiv, 22 martie 2012 cu menţiunea "expirat termen de păstrare".
Împrejurarea că, deşi i-au fost expediate scrisori recomandate cu confirmare de primire la adresa de domiciliu, reclamanta nu şi-a ridicat corespondenţa nu prezintă relevanţă din punct de vedere al respectării dispoziţiilor legale privind încunoştinţarea şi invitarea acesteia la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate.
În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate, reclamanta a exercitat mandatul de consilier local începând cu data de 19 iunie 2008, potrivit Hotărârii Consiliului Local Călăraşi nr. 146 din 19 iunie 2008, iar din data de 12 martie 2001 deţine funcţia de director al Serviciului "Pavaje - Spaţii Verzi" din cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediu de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, incompatibilităţile privind funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă instituţiei publice respective, în care persoanele îşi exercită funcţia publică, precum şi de dispoziţiile cuprinse în acest titlu al legii.
Conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, funcţia de consilier local sau judecător este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al Consiliului Local, respectiv în aparatul propriu al Consiliului Judeţean ori al Prefectului din judeţul respectiv.
Serviciul "Pavaje - Spaţii Verzi" din cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi face parte din aparatul propriu al primarului, conform dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, iar ocuparea funcţiei de director al acestui serviciu pe durata mandatului de consilier în Consiliul Local al Municipiului Călăraşi generează pentru reclamantă o stare de incompatibilitate în sensul art. 20 din Legea nr. 176/2010.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reclamanta reiterează criticile invocate în faţa instanţei de fond, susţinând, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a reţinut că a fost informată de către autoritatea pârâtă despre evaluările efectuate asupra sa şi că ar exista, în ceea ce o priveşte, starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 176/2010, "Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere" (alin. (1)) şi "Informarea şi invitarea se vor face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire" (alin. (3)).
De asemenea, conform art. 21 din aceeaşi lege, "Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare" (alin. (1)) şi "În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare" (alin. (2)).
Rezultă din dispoziţiile legale citate că, în lipsa confirmării de către persoana în cauză a primirii informării şi invitaţiei de a-şi exprima punctul de vedere, urmare îndeplinirii de către inspectorul de integritate a primei proceduri de comunicare, raportul de evaluare poate fi întocmit după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.
Or, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei şi cum corect a reţinut şi prima instanţă, autoritatea intimată a efectuat ambele proceduri de comunicare faţă de recurenta-reclamantă, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire la adresa sa de domiciliu, aceasta neputându-se prevala de împrejurarea că nu şi-a ridicat corespondenţa, întrucât, potrivit unui principiu de drept, nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpă.
Nu este întemeiată nici critica recurentei, prin care susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea în ceea ce o priveşte a stării de incompatibilitate prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, "Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu (…) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".
Cum Serviciul "Pavaje - Spaţii Verzi" din cadrul Primăriei Municipiului Călăraşi face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar Consiliul local exercită, potrivit art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local, în mod corect a reţinut autoritatea intimată, prin actul contestat, şi instanţa de fond, prin sentinţa atacată, că ocuparea funcţiei de director al acestui serviciu, pe durata mandatului de consilier în Consiliul Local al Municipiului Călăraşi, constituie în ceea ce o priveşte pe recurentă o incompatibilitate, în sensul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.A.V. (fostă M.) împotriva Sentinţei nr. 6287 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2415/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2449/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
