ICCJ. Decizia nr. 2449/2014. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2449/2014
Dosar nr. 5913/2/2012
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond. Cadrul procesual
Prin Sentinţa nr. 6823 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Statistică, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-au solicitat următoarele: a) anularea, în parte, a Încheierii nr. 59 din 04 iulie 2012, emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor constituită la nivelul Curţii de Conturi, în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei formulată de reclamant împotriva măsurii nr. 10 din Decizia nr. 15 din 21 mai 2012, care prevede luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei proceduri formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a veniturilor încasate în perioada 2010 - 2011 şi până la zi, din închirierea spaţiilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de conferinţe; b) anularea, în parte, a Deciziei nr. 15 din 21 mai 2012, emisă de către Şeful Departamentului IV al Curţii de Conturi, respectiv, a măsurii prevăzute la pct. 10, prin care s-a decis luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei proceduri formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a veniturilor încasate în perioada 2010 - 2011 şi până la zi, din închirierea spaţiilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de conferinţe; c) anularea, în parte, a Raportului de audit financiar nr. 2978 din 19 aprilie 2012, emis de către echipa de audit din cadrul Curţii de Conturi, Departamentul IV, Direcţia 1, precum şi a oricăror acte subsecvente acestora.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Centrul de Conferinţe al Institutului Naţional de Statistică.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, şi a delegaţiei din 02 februarie 2012, în perioada 23 februarie - 19 aprilie 2012, s-a efectuat de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Curţii de Conturi auditul financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat încheiat pe anul 2011 de Institutul Naţional de Statistică.
Curtea de Conturi are competenţă să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 sunt supuse controlului său în fiecare exerciţiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripţie să se asigure verificarea tuturor conturilor. Curtea de Conturi efectuează auditul performanţei utilizării resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
Prin constatările şi recomandările făcute, auditul performanţei trebuie să conducă la diminuarea costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.
Prin verificările sale la persoanele prevăzute la art. 23 şi 24, Curtea de Conturi urmăreşte, în principal: a) exactitatea şi realitatea situaţiilor financiare, aşa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management şi control la autorităţile cu sarcini privind urmărirea obligaţiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţiei stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice.
Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la respectarea de către autorităţile cu atribuţii în domeniul privatizării a metodelor şi procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum şi asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de Conturi exercită controlul respectării dispoziţiilor legale privind modul de administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare rezultate din acţiunile de privatizare.
În baza Hotărârii Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de Conferinţe al Institutului Naţional de Statistică a primit în administrare un spaţiu de 2.292 mp, situat în imobilul din B-dul Libertăţii, nr. 16 (alcătuit din săli de conferinţe, o sală de mese şi birouri).
S-a apreciat că în mod corect a reţinut Curtea de Conturi că, în fapt, organizarea de conferinţe, simpozioane, întruniri, seminarii, expoziţii, evenimente festive şi altele asemenea a fost efectuată de clienţii care au dobândit dreptul de folosinţă a acestor spaţii, aparţinând domeniului public al statului. În considerarea acestor aspecte, auditorii publici externi au constatat corect faptul că Centrul de Conferinţe a încheiat cu diverşi beneficiari contracte de prestări servicii, ce includ clauze prin care se specifică, în mod clar şi fără echivoc, transmiterea dreptului de folosinţă a spaţiilor în cauză, în perioada contractată, în schimbul achitării unui tarif.
Curtea de Conturi a considerat astfel că, esenţa contractelor verificate este aceea a unor veritabile contracte de locaţiune.
Conform art. 1777 C. civ. "Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie". Prin urmare, dat fiind faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de Conferinţe are doar drept de folosinţă a bunurilor aflate în administrare, închirierea acelor spaţii putea fi făcută doar cu virarea veniturilor realizate la bugetul de stat.
Caracterul de contract de locaţiune s-a apreciat rezultă din chiar cuprinsul contractelor de prestări servicii încheiate cu beneficiarii, în care sunt stipulate în mod expres clauze specifice contractelor de locaţiune (închiriere) prevăzute la art. 1778 alin. (1), art. 1786, 1787, 1790 C. civ. (Legea nr. 287/2009).
2. Cererile de recurs şi motivele înfăţişate
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, în termen legal au declarat recurs reclamantul, precum şi intervenientul.
2.1. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant Institutul Naţional de Statistică (INS)
Invocând ca temei de drept al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant INS a solicitat admiterea recursului promovat şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi a cererii de intervenţie a intervenientului Centrul de Conferinţe al INS.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate s-a susţinut de către recurentul-reclamant că este nelegală calificarea juridică dată de prima instanţă contractelor de prestări servicii încheiate de către Centrul de Conferinţe în perioada 2010 - 2011, ca fiind aceea de contracte de locaţiune, deoarece respectivele contracte au fost încheiate cu îndeplinirea obiectului său de activitate, conform celor prevăzute în H.G. nr. 1278/2009.
Recurentul INS a mai arătat că întrucât H.G. nr. 1278/2009 nu face în niciun fel vorbire despre închirierea spaţiilor date în administrarea Centrului de Conferinţe, în lipsa unei astfel de prevederi legale, calificarea contractelor încheiate cu diverşi beneficiari ai serviciilor prestate de Centrul de Conferinţe ca fiind contracte de închiriere, este nu doar lipsită de temei legal ci şi vădit forţată.
În fine, s-a mai arătat că sentinţa atacată este neconformă atât cu prevederile H.G. nr. 1278/2009 cât şi cu dispoziţiile Legii nr. 213/1998, în sensul că Centrul de Conferinţe a fost înfiinţat ca instituţie publică, cu personalitate juridică, în subordinea INS, prin H.G. nr. 1278/2009, având ca raţiune atât utilizarea eficientă a spaţiilor date în administrarea acesteia cât şi reducerea cheltuielilor bugetare.
2.2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul intervenient Centrul de Conferinţe al Institutului Naţional de Statistică
Recurentul-intervenient Centrul de Conferinţe al Institutului Naţional de Statistică, la rândul său, a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, invocând ca temei de drept al demersului său procesual, prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Printr-un prim set de critici, în contextul unor succinte referiri şi la situaţia de fapt ce a generat litigiul de faţă, recurentul intervenient a susţinut nemotivarea, în fapt şi în drept atât a hotărârii judecătoreşti atacate cât şi a Încheierii nr. 59 din 4 iulie 2012 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.
S-a mai arătat că referirea intimatei Curtea de Conturi la prevederile art. 15 din Legea nr. 213/1998 nu este adecvată întrucât în exercitarea obiectului de activitate al recurentului intervenient nu se pot organiza licitaţii publice.
În opinia recurentului, în calitatea sa de titular al unui drept de administrare şi nu al unui simplu drept de folosinţă, instanţa de fond a nesocotit atât prevederile H.G. nr. 1278 din 29 octombrie 2009, cât şi sensul şi raţiunea înfiinţării acestei instituţii publice, în scopul degrevării bugetului statului de cheltuieli de întreţinere, reparaţii, etc., aferente acestor spaţii.
S-a arătat astfel că în niciun caz nu se poate vorbi despre o înstrăinare a dreptului de folosinţă asupra unor spaţii către terţi, asimilabilă unei închirieri, prin convenţiile încheiate, la cererea persoanelor interesate, fiind pus la dispoziţie un ansamblu funcţional de bunuri şi activităţi (servicii) solicitate, obligaţia de a face asumată de Centrul de Conferinţe exprimând chiar conţinutul dreptului de administrare, conform H.G. nr. 1278/2009.
În fine, recurentul a indicat că un argument suplimentar în combaterea calificării juridice făcute prin Nota de constatare îl reprezintă chiar stabilirea unor tarife pentru derularea evenimentelor în spaţiile astfel cum sunt acestea dotate, căci în cazul închirierii nu se poate vorbi despre "tarif" ci despre "chirie", tariful fiind contravaloarea unui ansamblu de bunuri şi activităţi aparţinând categoriei prestări servicii.
3. Apărările intimatei-pârâte Curtea de Conturi a României
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare faţă de recursurile promovate în cauză, solicitând, în esenţă, respingerea acestora ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică, a hotărârii primei instanţe.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, raportat la probatoriul administrat, dar şi la prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate recursurile promovate, pentru considerentele în continuare expuse.
Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii pronunţate de prima instanţă, de mai sus, înfăţişează deopotrivă aspectele de fapt dar şi chestiunile de aplicare şi de interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile, analizate în cauză.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea şi totodată complementaritatea criticilor înfăţişate de cele două recurente, le va examina grupat, răspunzându-le prin argumente comune.
Astfel, cu privire la criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentelor, arată că nu poate fi reţinută nemotivarea şi nici înfăţişarea în cuprinsul sentinţei atacate a unor argumente contradictorii în susţinerea soluţiei adoptate.
Prin argumente concise dar coerent formulate, prima instanţă a analizat pretinsele aspecte de nelegalitate a actelor atacate, invocate de părţi şi a explicat consideraţiunile pentru care nu au fost primite apărările recurenţilor.
Nefondate sunt în opinia Înaltei Curţi şi criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Şi în opinia Înaltei Curţi apare ca fiind corectă calificarea juridică acordată de auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi, în urma acţiunii de audit financiar la Institutul Naţional de Statistică, contractelor încheiate de Centrul de Conferinţe, aflat în subordinea Institutului Naţional de Statistică.
În condiţiile în care autoritatea auditată nu a putut justifica şi nici contesta în mod efectiv împrejurarea că în cuprinsul contractelor denumite "de prestări servicii" încheiate de Centrul de Conferinţe cu diverşi beneficiari, se regăsesc clauze prin care se specifică fără echivoc, transmiterea dreptului de folosinţă a spaţiilor în cauză, în schimbul achitării unui tarif, fiind totodată prevăzute şi alte clauze contractuale specifice contractului de locaţiune, în mod judicios şi deplin argumentat, respectivele contracte au fost apreciate ca având natura juridică a unor contracte de locaţiune.
Nefondate sunt şi criticile celor două recurente vizând aplicarea şi interpretarea de către prima instanţă a prevederilor legale incidente.
În acest sens Înalta Curte observă că soluţia primei instanţe se bazează pe o corectă aplicare a dispoziţiilor cuprinse atât în H.G. nr. 1278/2009, prin care Centrul de Conferinţe a primit în administrare un spaţiu de 2292 m2, a cărui utilizare este prevăzută în art. 2, pentru "organizarea de conferinţe, simpozioane, întruniri, seminarii, expoziţii, evenimente festive şi alte asemene", cât şi a prevederilor de principiu enunţate în cuprinsul Legii nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică (art. 15 şi 16), vizând condiţiile în care se realizează închirierea bunurilor proprietate publică.
Sub acest ultim aspect este de arătat că în contextul prezentei cauze nu prezintă relevanţă susţinerea recurenţilor vizând imposibilitatea îndeplinirii unora dintre cerinţele prevăzute de art. 15 - 16 din Legea nr. 213/1998 pentru închirierea bunurilor proprietate publică, cum ar fi organizarea licitaţiei publice.
Şi aceasta întrucât autoritatea intimată nu a susţinut necesitatea încheierii de către recurente, conform obiectului lor de activitate, a unor contracte de închiriere, arătând doar că în situaţia în care o atare operaţiune juridică a fost totuşi executată în maniera arătată, pe temeiul prevederilor din Legea nr. 213/1998, republicată, cu modificări, se impune virarea la bugetul de stat a sumelor datorate, în lipsa unei hotărâri de Guvern care să prevadă posibilitatea reţinerii unei părţi din veniturile încasate de Centrul de Conferinţe, în beneficiul său.
Prin urmare, faţă de toate cele mai sus arătate ce conturează netemeinicia susţinerilor şi criticilor recurentelor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificări şi completări ulterioare, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii Institutul Naţional de Statistică şi Centrul de Conferinţe al Institutului Naţional de Statistică împotriva Sentinţei civile nr. 6823 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2437/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2455/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
