ICCJ. Decizia nr. 2457/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2457/2014
Dosar nr. 1125/57/2012
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 94 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin care solicita anularea Deciziei nr. 1917/2001 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie, prin care cererea sa formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 să fie admisă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reţinând, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că decizia contestată a fost comunicată reclamantului în data de 20 iulie 2007 iar data formulării acţiunii este 05 decembrie 2012, dreptul reclamantului la acţiune s-a stins.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată îi încalcă dreptul de liber acces la justiţie, contravenind Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Conform prevederilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999, în temeiul căreia recurentul s-a adresat autorităţii intimate, "Împotriva deciziei Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi în cazul refuzului nejustificat de a rezolva cererea persoana interesată poate introduce plângere la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care fac trimitere prevederile legii speciale, mai sus citate, "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii".
Cum din actele dosarului, rezultă că decizia contestată a fost comunicată reclamantului în data de 20 iulie 2007 iar data formulării acţiunii este 05 decembrie 2012, în mod corect a reţinut prima instanţă că dreptul reclamantului la acţiune s-a prescris.
Nu poate fi reţinută critica formulată de recurent, potrivit căreia hotărârea atacată ar încălca dreptul de liber acces la justiţie, contravenind Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; cu privire la acest aspect, Curtea reţine că dreptul de a formula cereri şi de a contesta soluţiile primite la aceste cereri este asigurat subiectelor de drept, în condiţiile şi termenele prevăzute expres de lege, iar instituirea acestor termene nu contravine principiului egalităţii în drepturi, atâta timp cât tuturor celor vizaţi de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi discriminări.
De asemenea, pierderea posibilităţii valorificării dreptului, ca urmare a neexercitării acestuia în termenul stabilit de lege, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului respectiv sau o îngrădire a accesului liber la justiţie, aşa cum greşit susţine recurentul, fiind doar consecinţa lipsei de diligenţă a titularului acestuia.
Pentru motivele arătate, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, aceasta va fi menţinută iar recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva Sentinţei nr. 94 din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2456/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2458/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
