ICCJ. Decizia nr. 2521/2014. Contencios. Alte cereri. Despăgubire, refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2521/2014
Dosar nr. 5194/3/2013
Şedinţa publică de la 29 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de reexaminare formulată de petenta T.V., a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi a dispus restituirea timbrajului deja achitat, respectiv 2 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, petentei.
Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul încheierii menţiunea „irevocabilă”.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, în raport de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată cu care instanţa de fond a fost sesizată, de apărările formulate de intimata pârâtă în combaterea pretenţiilor reclamantei, dar şi faţă de temeiul legal expres invocat de recurenta reclamantă în faza procesuală a recursului, în special prin cererea formulată la data de 30 ianuarie 2014, a observat prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (5) din acest act normativ:
„În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, şi sunt scutite de taxă de timbru”.
Pentru aceste considerente, apreciind că cererea formulată de recurenta reclamantă, recalificată din oficiu ca şi cerere de reexaminare, este întemeiată, Curtea a admis-o, astfel cum a fost formulată, constatând că recursul exercitat în cauză este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs T.V., fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 şi art. 304¹ C. proc. civ. şi formulând critici referitoare la exprimările juridice ale completului de judecată şi invocând existenţa unor erori materiale.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în prezenta cauză.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, „ (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.
(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă”.
Totodată, se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora „sunt hotărâri irevocabile . orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.
Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menţionate, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că încheierea de admitere a cererii de reexaminare a taxelor judiciare de timbru nu este supusă niciunei forme de control judiciar.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect, a redat în dispozitivul încheierii atacate menţiunea „irevocabilă”.
Totodată, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de T.V. face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecăţii este inadmisibil şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.V. împotriva încheierii din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2675/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2014. Contencios → |
|---|
