ICCJ. Decizia nr. 2574/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2574/2014
Dosar nr. 1400/33/2012
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 11 iunie 2012 de reclamantul S.A.J. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei la reanalizarea proiectului depus de către reclamant, cu numărul de înregistrare xxx la O.J.P.D.R.P. Cluj, urmând a se constata că reclamantul a îndeplinit criteriul de selecţie S4, cu consecinţa acordării punctajului - 20 puncte şi anulării actelor subsecvente, constatând că proiectul reclamantului este eligibil şi acceptat la finanţare aşa cum, de altfel, a fost notificat iniţial prin adresa din 03 februarie 2012, emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit cerinţele Ghidului Solicitantului - Versiunea 04 din mai 2011, aferent Sesiunii M112-01-29/07/2011, îndeplinind criteriul de selecţie S4.
Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj
Prin Sentinţa nr. 9341 din data de 17 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 861 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.A.J. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în consecinţă:
- s-a admis contestaţia formulată de către reclamant;
- a fost obligată pârâta la reanalizarea proiectului depus de către reclamant sub nr. xxx la O.J.P.D.R.P. Cluj, constatând că reclamantul a îndeplinit criteriul de selecţie S4;
- s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1250,3 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond examinând condiţiile impuse de Ghidul Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri", Măsura 112, privind arendarea unei suprafeţe de teren agricol, conform cerinţelor Ghidului Solicitantului - Versiunea 04 din mai 2011, aferent Sesiunii M112-01-29/07/2011, a constatat că reclamantul a îndeplinit criteriul de selecţie S4.
S-a reţinut că pârâta face referire la Ghidul Solicitantului (versiunea 05 octombrie 2011) - ediţie apărută ulterior celei făcute publice pe site-ul web APDRP, versiune care nu putea fi impusă reclamantului, care a aplicat pentru sesiunea din 29 iulie 2011.
Astfel a avut în vedere prima instanţă că, în versiunea iniţiala din 4 mai 2011 - Măsura 112, unul dintre criteriile de selecţie era ca solicitantul să facă parte dintr-o formă asociativa recunoscută conform legislaţiei în vigoare, respectiv cooperative agricole constituite conform Legii nr. 566/2004 cu modificările ulterioare: "Documentul care atestă că solicitantul este înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului emis de către cooperativa agricolă, însoţit de documentul de înfiinţare al acestora (inclusiv act constitutiv/aviz de recunoaştere pentru grupul de producători".
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamantul a depus documentele prin care a demonstrat, conform criteriului de selecţie al Ghidului, că face parte dintr-o formă asociativă în domeniu, depunând actele constitutive ale societăţii în care figura ca membru (forma asociativă în domeniul proiectului, conform reglementării din Ghidul publicat - versiunea mai 2011). Cererea de aderare ca membru cooperator la Cooperativa Agricolă Peisagiştii a fost înregistrată în anul 2009 şi apoi acceptarea de noi membrii cooperatori a fost publicata în M. Of. - Partea a IV-a, nr. 4731/23.11.2010 - poziţia 14 din Tabelul cu noii membri cooperatori, fiind ocupată de către reclamant.
S-a constatat că Ghidul din 04 mai 2011 nu presupunea alte documente, calitatea de membru conform legii fiind dovedita prin adeverinţa de membru cooperator, tabel publicat în M. Of. cu înscrierea de noi membri, actul constitutiv al Cooperativei.
Susţinerea pârâtei potrivit căreia trebuia luat în considerare Ghidul nr. 5 din octombrie 2011 privind Măsura 112 pentru Sesiunea iulie 2012 a fost apreciată ca fiind nelegală, deoarece, la acel moment, era operaţional, publicat şi pe site-ul web al pârâtei, Ghidul nr. 4 din mai 2011, iar Ghidul nr. 4 din mai 2011 nu presupunea alte documente decât cele depuse de reclamant.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ.:
S-a arătat că în urma reverificării criteriului de selecţie S4, raportat la documentaţia ataşată la dosar, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că reclamantul are statut de membru al cooperativei agricole în condiţiile stabilite de Legea nr. 566/2004, respectiv prin cererea de aderare avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală şi declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv.
S-a susţinut că această dovadă a fost solicitată în fiecare dintre versiunile Ghidului Solicitantului.
S-a mai arătat că cererea de aderare era avizată doar de Preşedintele Cooperativei Agricole şi nu de către Consiliul de Administraţie.
Prin motivele de recurs s-a susţinut că au fot încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 566/2004, arătându-se că nu pot fi luate în considerare la verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate decât documentele depuse iniţial de către reclamant.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul de a se constata că acţiunea formulată este neîntemeiată.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la 11 iunie 2012, reclamantul S.A.J., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la reanalizarea proiectului depus de către reclamant, cu număr de înregistrare XXX la O.J.P.D.R.P. Cluj constatându-se că proiectul depus este eligibil şi acceptat la finanţare.
Reclamantul a depus un proiect pentru accesarea fondurilor nerambursabile acordate pentru instalarea tinerilor fermieri, în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - program finanţat de Uniunea Europeană, proiect declarat eligibil de către pârâtă prin Notificarea nr. 1485 din 03 februarie 2012 şi selectat pentru finanţare.
Ulterior, pârâta a emis o nouă notificare prin care l-a depunctat pe reclamant cu 20 de puncte.
Contestaţia reclamantului din 20 martie 2012 a fost respinsă la data de 9 mai 2012 prin notificarea emisă de A.P.D.R.P. - Direcţia Selectare-Contractare, cu motivarea că nu a prezentat cererea de aderare ca membru cooperator la Cooperativa Agricolă Peisagiştii avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală, lipsind declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv.
În ceea ce priveşte invocarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii", se constată că nu a fost formulată nicio critică în susţinerea acestuia, iar Curtea de apel a fost competentă în a soluţiona cauza.
De altfel, chiar recurenta pârâtă a invocat această competenţă a curţii de apel prin întâmpinarea depusă la tribunal.
În ceea ce priveşte motivul de recurs subscris dispoziţiilor pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., instanţa de control judiciar, reţine că din cuprinsul Ghidului Solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" versiunea 04 din mai 2011 rezultă că în cadrul secţiunii 4.1 se cerea ca solicitantul să depună un "document care atestă că este înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului însoţit de documentul de înfiinţare al acesteia, inclusiv Act constitutiv".
În cuprinsul versiunii 05 din octombrie 2011 a aceluiaşi Ghid, la pct. 4.1 se cerea emiterea unui document care atestă că solicitantul este înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului emis de către cooperativa agricolă, însoţit de documentul de înfiinţare al acesteia - inclusiv Act Constitutiv; Cererea de Aderare avizată de Consiliul de Administraţie şi aprobată de Adunarea Generală; Declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv.
Cerinţa depunerii unor documente care nu erau cuprinse în Ghidul Solicitantului în vigoare la data depunerii cererii de finanţare cu nr. xxx este nelegală, încălcând principiul neretroactivităţii legii civile.
Înalta Curte nu contestă dreptul autorităţii de a reverifica ulterior conformitatea şi eligibilitatea cererii de finanţare însă, iniţial, s-a pornit această procedură pentru punctarea unitară a criteriului de selecţie S4 privind apartenenţa la o formă asociativă a solicitantului finanţării nerambursabile, potrivit legislaţiei în vigoare.
În realitate, nu au fost avute în vedere numai documentele cerute de Ghidul Solicitantului 04, ci au fost solicitate documente cerute de un alt ghid, elaborat după ce a fost aprobată cererea de finanţare depusă de reclamant.
Astfel, cererea de avizare vizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală şi declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv nu fac parte dintre documentele pe care reclamantul avea obligaţia să le depună.
În condiţiile în care Notificarea nr. 1485 din 03 februarie 2012 are caracterul uni acte administrativ, iar prin comunicarea acesteia către reclamant s-au produs efecte, intrând în circuitul civil, aceasta este supusă principiului irevocabilităţii actelor administrative.
Critica recurentei în sensul că cererea de aderare nu a fost vizată de Consiliul de Administraţie ci doar de Preşedintele cooperativei agricole, în mod temeinic a fost cenzurată de către prima instanţă, în condiţiile în care acesta reprezintă cooperativa în relaţiile cu terţii.
Totodată, deşi s-a invocat prin motivele de recurs dreptul autorităţii pârâte de a proceda la reverificarea cererilor de finanţare selectate, Înalta Curte constată că autoritatea avea obligaţia să solicite clarificări din partea reclamantului, mai ales în condiţiile în care cererea de finanţare fusese deja aprobată, iar solicitantul avea speranţa legitimă a încheierii contractului.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a mai pronunţat, în situaţii similare şi prin alte decizii (ex. Decizia nr. 311/2013, nr. 6708/2013).
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimatul-reclamant şi dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: "Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.
În ceea ce priveşte cuantumul acestora, instanţa reţine că, pentru a obţine rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.
În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa observă că reclamantul a depus chitanţe din care rezultă că aceasta a achitat apărătorului ales suma de 3.400 lei, respectiv 1.000 lei onorariul pentru redactarea întâmpinării, 1.500 de lei pentru dezbateri şi 900 de lei cheltuieli transport.
Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiţii, instanţa va analiza proporţionalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse. Sub acest aspect, instanţa constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă, făcând parte dintr-o tipologie de acţiuni în care practica judiciară este constantă, iar soluţionarea cauzei a presupus un singur termen de judecată, singura probă ce s-a impus a fi administrată în cauză fiind proba cu înscrisuri.
Astfel, se apreciază că onorariul apărătorului pentru redactarea întâmpinării şi, respectiv, pentru susţinerea orală a concluziilor, de 2500 lei, nu respectă principiul proporţionalităţii, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga pârâta la plata către acesta a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, incluzând şi cheltuielile de transport.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Sentinţei nr. 861 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.700 lei cu aplicarea 274 alin. (3) C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2577/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
