ICCJ. Decizia nr. 2584/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2584/2014
Dosar nr. 10625/2/2011
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10625/2/2012 din 14 decembrie 2011, reclamanta SC K.I. SRL a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice prin Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc solicitând:
1. anularea Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisa de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
2. anularea adresei din 08 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc.
A arătat reclamanta că prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 i-a fost revocată licenţa de organizare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în temeiul art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 întrucât societatea ar înregistra obligaţii restante la bugetul de stat mai vechi de 30 de zile, şi s-a constatat încetată valabilitatea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, conform art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009.
Reclamanta consideră că nu mai există temei pentru revocarea licenţei de funcţionare, întrucât decizia de impunere a fost suspendată de instanţa de judecată iar procesul-verbal de contravenţie este suspendat ca urmare a introducerii contestaţiei la instanţa de judecată, fiind aplicabile prevederile art. 15 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 potrivit căruia "nu se consideră obligaţii de plată restante în sensul alin. (4) lit. a): c) obligaţiile de plată pentru care s-a dispus suspendarea actului administrativ fiscal sau care sunt suspendate în condiţiile legii, după caz".
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
La termenul din 05 septembrie 2012, reclamanta a depus cerere completatoare a acţiunii introductive prin care a solicitat, pe lângă petitul 2 arătat iniţial, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună şi admiterea cererii de reexaminare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 cu consecinţa anulării deciziei.
În motivarea cererii completatoare, reclamanta a arătat că din dispoziţiile art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2009 rezultă că nu era obligatorie revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc, Comisia putând să aprecieze dacă această măsură se impune sau nu.
Ulterior, la termenul din 17 octombrie 2012, reclamanta a depus cerere precizatoare, în sensul obligării pârâtelor să emită o decizie de revocare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, cerere respinsă de către prima instanţă ca fiind tardiv formulată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5859 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de apel a apreciat ca fiind nefondat capătul de cerere formulat de reclamantă privind anularea Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, reţinând că legalitatea şi temeinicia unui act administrativ se verifică având în vedere dispoziţiile legale în vigoare şi situaţia de fapt existentă la momentul emiterii actului administrativ.
S-a constatat că, la momentul emiterii deciziei contestate, şi anume la data de 28 iulie 2011, decizia de impunere nr. F-VL 248 din 12 aprilie 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare de plată către bugetul de stat în cuantum total de 343.146 lei (impozit pe profit, TVA şi accesorii), nu fusese anulată sau suspendată de instanţele judecătoreşti.
A apreciat judecătorul fondului incidenţa dispoziţiilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi ale art. 12 alin. (5) din acelaşi act normativ.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, astfel cum a fost completat prin cererea depusă la data de 05 septembrie 2012, Curtea a reţinut că prin adresa din 08 noiembrie 2011, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc a informat reclamanta că în şedinţa din 04 noiembrie 2011 Comisia a hotărât că soluţionarea acţiunii în cauză să fie stabilită de către instanţele judecătoreşti.
Curtea de apel a apreciat că acest refuz al Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc de a reexamina decizia de revocare a licenţei reclamantei, este unul justificat, având în vedere că suspendarea executării deciziei de impunere dispusă de Tribunalul Vâlcea produce efecte de la data pronunţării acestei sentinţe (11 octombrie 2011), urmând ca după această dată, obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei, prin decizia de impunere suspendată, să nu mai fie considerate obligaţii restante, astfel cum prevede expres art. 15 alin. (5) lit. c) din O.U.G. nr. 77/2009, invocat de reclamantă.
S-a reţinut că suspendarea executării deciziei de impunere nu produce niciun efect cu privire la situaţia datoriilor reclamantei de la data emiterii deciziei de revocare a licenţei, reclamanta având o întârziere mai mare de 30 de zile cu privire la plata obligaţiilor respective, astfel cum în mod întemeiat s-a reţinut în Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011.
În ceea ce priveşte motivul de reexaminare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 invocat de reclamantă, referitor la posibilitatea Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc de a aprecia, în funcţie de consecinţele produse, de a dispune măsura revocării sau nu a licenţei, prima instanţă l-a apreciat, de asemenea, ca nefondat, având în vedere cuantumul ridicat al obligaţiilor restante ale reclamantei la data emiterii deciziei de revocare a licenţei, faţă de care soluţia comisiei este întemeiată.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a Sentinţei Tribunalului Vâlcea nr. 1196 din 03 aprilie 2012, irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 1645/06.2012, prin care s-a anulat Decizia de impunere F-VL nr. 248 din 12 aprilie 2011, Curtea de apel a apreciat că acestea nu pot reprezenta motive de anulare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 sau a adresei din 08 noiembrie 2011, având în vedere că au fost pronunţate ulterior emiterii actelor de mai sus, iar cauzele de nulitate a actelor administrative se analizează raportat la data emiterii actelor contestate, fără a se avea în vedere aspectele intervenite după emiterea acestora.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC K.I. SRL prin administrator judiciar C.Ş.O.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Deciziei nr. 1128/2011 şi Adresei nr. 732308, 733609/2011.
S-a arătat că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii în sensul că a omis a aplica principiul "quod nullum est nullum producit efectum", în măsura în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, s-a constatat că obligaţiile fiscale care au condus la emiterea deciziei atacate nu au existat niciodată.
Totodată, s-a susţinut greşita aplicare a legii şi în ceea ce priveşte capătul 2 al acţiunii, în condiţiile în care autoritatea administrativă a refuzat să dea un răspuns solicitării de reexaminare deşi a fost depus un certificat de grefă din care rezultă faptul că obligaţiile fiscale erau suspendate.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc s-a dispus revocarea licenţei de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine, valabilă până la data de 30 noiembrie 2014, emisă în favoarea SC K.I. SRL şi s-a constatat încetarea valabilităţii autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, emise în favoarea SC K.I. SRL.
În motivarea deciziei s-a arătat că din adresele din 27 iunie 2011, din 05 iulie 2011, din 06 iulie 2011 şi din 06 iulie 2011 ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Râmnicu Vâlcea a rezultat că SC K.I. SRL figura cu obligaţii de plată faţă de bugetul general consolidat neachitate cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligaţiile erau scadente conform legii.
În drept, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc potrivit cărora "Comisia poate dispune, în funcţie de consecinţele produse, măsura revocării licenţei de organizare a jocurilor de noroc în una dintre următoarele situaţii: a) neîndeplinirea obligaţiilor de plată faţă de bugetul general consolidat sau plata acestora, conform prevederilor legale în vigoare, cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligaţiile respective sunt scadente în condiţiile legii".
De asemenea, potrivit art. 12 alin. (5) din acelaşi act normativ "în situaţia în care un operator economic nu mai deţine licenţă de organizare a jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat această stare, autorizaţiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia îşi pierd valabilitatea cu aceeaşi dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14".
Fără a relua argumentele instanţei de fond, expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, pe care instanţa de control judiciar le însuşeşte, se constată că nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice este lovită de nulitate, ca efect al anulării actelor administrativ fiscale care au stat la baza emiterii acesteia.
În raport de dispoziţiile enunţate ale art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, măsura revocării licenţei de organizare a jocurilor de noroc se poate dispune de către comisie în condiţiile în care beneficiarul figurează cu obligaţii de plată faţă de bugetul general consolidat neachitate cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care acestea au devenit scadente.
Astfel, la data emiterii deciziei contestate, s-a constatat că, potrivit adreselor din 27 iunie 2011, din 05 iulie 2011, din 06 iulie 2011 şi din 06 iulie 2011 ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Râmnicu Vâlcea, reclamanta figura cu obligaţii de plată restante faţă de bugetul de stat, cu întârziere mai mare de 30 de zile, respectiv, impozit pe profit în cuantum de 185.417 lei, accesorii impozit pe profit în cuantum de 79.130 lei, accesorii TVA în cuantum de 2.223 lei şi impozit venit salarii în cuantum de 228 lei, totalizând 266.998 lei (la data de 5 iulie 2011).
Se constată că, anularea ulterioară a Deciziei de impunere F- VL nr. 248 din 12 aprilie 2011 prin hotărâre judecătorească, nu constituie motiv de nulitate a actului administrativ contestat.
În ceea ce priveşte cererea "precizatoare" depusă la termenul din data de 17 octombrie 2012 prin care s-a solicitat în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de revocare a Deciziei nr. 1128/2011, se constată că prin aceasta se introduce o cauză juridică nouă, în mod corect fiind respinsă ca tardiv formulată, de către prima instanţă.
De asemenea, Înalta Curte constată că această cerere nu a făcut obiectul procedurii prealabile, astfel că nici nu putea fi analizată în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte refuzul autorităţii pârâte de a răspunde cererii de reexaminare a deciziei, în condiţiile în care reclamanta făcuse dovada printr-un certificat de grefă că obligaţiile fiscale nu erau scadente, fiind suspendată executarea, Înalta Curte apreciază că nu există un astfel de refuz, întrucât suspendarea nu vizează fondul cauzei, iar aceasta nu produce niciun efect în ceea ce priveşte existenţa datoriilor restante la momentul emiterii nr. Deciziei nr. 1128/2011.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC K.I. SRL prin administrator judiciar C.Ş.O.A. împotriva Sentinţei nr. 5859 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2577/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2586/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
