ICCJ. Decizia nr. 3477/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3477/2014
Dosar nr. 9019/2/2011
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
La data de 19 octombrie 2011 s-a înregistrat sub nr. 9019/2 cererea reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul D.M. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 18 iunie 2009 adresată C.N.S.A.S. de dl. S.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I/235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul D.M. figurează în vol. 1-4, 13, 14, 38-39, 42, 46-48.
Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobata cu modificări şi completări.
S-a arătat că pârâtul a dirijat reţeaua informativă cu posibilităţi de urmărire pentru a semnala comportarea, atitudinea şi preocupările acestuia pe linia traducerii şi redactării unor materiale referitoare la Japonia, precum şi pentru a monitoriza legăturile urmăritului cu un ziarist chinez.
Interceptarea convorbirilor telefonice de la domiciliu urmăritului pentru a documenta comentariile privind, activitatea de la locul de muncă, relaţiile cu cetăţenii străini, pregătiri pentru o eventuală rămânere în exterior. Această măsură a fost aprobată şi pusă în aplicare, aşa cum o dovedesc transcrierile convorbirilor pe care reclamanta le-a depus în dovedirea susținerilor sale.
O situaţie similară se regăseşte şi în Dosarul nr. I/1036, în care pârâtul, având gradul de maior în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 9, Biroul 2, a propus urmărirea, prin deschiderea unei mape de verificare, a unei persoane semnalată că întreţine relaţii suspecte cu cetăţeni străini. După aprobarea propunerii emise de pârât, acesta a participat activ la urmărirea celui în cauză, prin încadrarea cu surse din subordine.
Reclamantul a apreciat că activităţile desfăşurate de către parat, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituţia României din 1965) şi dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind D.C.P.
A considerat ca sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității.
1.2. Întâmpinarea şi cererea reconvenţională
Pârâtul a depus la 29 februarie 2012 întâmpinare şi cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională a solicitat sa se constate ca a acționat legal şi constituțional ca ofițer de informații cu atribuții numai pe linia muncii de contraspionaj, ca a servit instituția M.I., D.S.S. numai conform atribuțiilor stabilite prin ordine şi instrucțiuni de linia si a fisei postului fără abuzuri sau încălcări ale legislației în materie.
A mai arătat că nu a persecutat, maltratat, anchetat sau avertizat nicio persoană şi a acționat numai la comanda militara ierarhica, pe baza actelor de comandament militar, conform ordinelor şi actelor normative in vigoare.
Prin întâmpinare a solicitat să se respingă acțiunea reclamantului ca netemeinica si nelegala întrucât nu se face dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Totodată paratul a invocat excepția lipsei de interes, precum si a lipsei mandatului expres.
1.3. Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 6333 din 7 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei de interes şi de mandat expres invocată de pârât şi a luat act că acesta a renunţat la cererea reconvenţională.
Prima instanţă a apreciat cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului, că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuala activa a reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituții.
Potrivit art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „Colegiul C.N.S.A.S. la în discuţie nota de constatare şi, după caz: a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia”.
Așadar legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activa in cauza pentru a introduce acțiunile în constatarea calităţii de lucrător al Securității.
Referitor la excepția lipsei de interes s-a reţinut că O.U.G. nr. 24/ 2008 nu condiționează introducerea acțiunii de către C.N.S.A.S. de justificarea unui interes al reclamantului.
În ceea ce privește lipsa unui mandat expres se retine ca dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 nu impun existenta unui astfel de mandat din partea persoanei care a formulat cererea de verificare a calităţii de luptător sau colaborator al Securității.
Din dispozițiile actului normativ mai sus indicat se retine ca orice persoana, are dreptul atât de a solicita accesul la propriul dosar întocmit de Securitate (art. 1 alin. (1)), cât şi de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (art. 1 alin. (7)).
În baza dispozițiilor art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 24/2008, în urma verificărilor se întocmește o notă de constatare, care se ia în discuție de către Colegiul C.N.S.A.S., aşa cum prevede art. 8 şi este aprobată sau infirmată, în cazul aprobării se dispune introducerea acțiunii în constatare.
Așadar o persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securității pentru ofițerii şi subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ei, însă pentru introducerea acțiunii în constatare nu este necesar nici acordul şi nici mandatul persoanei respective.
Pe fond, a fost admisă acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. împotriva pârâtului D.M. şi constatată calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în raportul întocmit s-a arătat ca numitul S.I. a făcut afirmații denigratoare la adresa politicii interne si externe a statului nostru si care are manifestări deosebit de dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid şi de stat.
Acest aspect este demonstrat cu prisosință de faptul că, a doua zi după raportul mai sus invocat şi după propunerea planului de masuri privind urmărirea informativă a numitului S.I., pârâtul a conceptat o adresa prin care se solicita comunicarea de date referitoare la faptul daca persoana in cauza a fost semnalată cu intenţii de evaziune (termen folosit pentru intenţia de părăsire a ţării), adresa de la fila 30 din dosarul instanței.
Aceleaşi aspecte reies şi din înscrisurile de la filele 167 şi 168, ultimul întocmit in octombrie 1989 când, faţă de împrejurările interne şi externe ce au avut loc în perioada premergătoare Revoluției Romane din Decembrie 1989, activitatea organelor de securitate era orientata in special spre supravegherea persoanelor care erau cunoscute sau nu cu opinii contrare politicii de partid şi de stat.
Importanta acestui aspect este dovedita cu prisosință de faptul că s-a făcut referire la afirmații ale numitului SI din anul 1981, deci cu circa 8 ani anterior întocmirii documentului de la fila 168, precum şi a împrejurării că nemulţumirea a fost manifestată faţă de membrii familiei, deci nu era o poziţie publică şi nici măcar făcută într-un cerc mai larg.
S-a mai apreciat că paratul a propus deschiderea unei mape de verificare a numitului R.T. pentru simplu fapt ca acesta era căsătorit cu sora unui fost diplomat rămas în străinătate şi stabilit în SUA (filele 96-97).
Acest fapt a avut ca urmare inclusiv folosirea mijloacelor de tehnica operativa tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice) in privința numitului R.T. şi consemnarea a numeroase aspecte din viaţa privata a acestuia conform documentelor de la filele 103-131 din dosar.
Toate aceste activităţi se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze de societate perfectă, scopul acțiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârşirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publica ori securitatea națională ci menținerea unei imagini false şi ideale a situației din tara şi a regimului totalitar comunist.
În acest context, din înscrisurile depuse de pârât reiese ca acesta a contribuit cu masuri, propuneri la înfăptuirea politicii de partid și de stat urmărirea tuturor persoanelor care îşi exprimaseră sau puteau să-și exprime dezacordul fata de politica de partid și de stat, sau care puteau să aducă la cunoștința în exterior situația reală din țară, care evident era contrara imaginii promovate în mod oficial de statul totalitar.
Masurile dispuse de pârât şi activitățile acestuia mai sus reținute încalcă atât dreptul la viaţa privată în privinţa numiţilor S.I. şi R.T., drept prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire la D.C.P., dar şi de Constituția României în vigoare la acea dată (din 1965), art. 33 referitoare la secretul corespondentei şi convorbirilor telefonice.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul D.M.
2.1. Motivele de recurs
În motivele de recurs, recurentul a susţinut, în esenţă, că nu a exercitat acte de poliţie politică, astfel că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii.
A precizat că toate măsurile pe care le-a luat s-au subsumat scopului major de a proteja interesele statului român; că toată activitatea s-a realizat cu aplicarea corectă a prevederilor legale.
A mai susţinut că acesta nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât este vorba de acte de comandament militar, dar încălcarea drepturilor omului se analizează de Comitetul drepturilor omului şi C.E.D.O.
A explicat recurentul că nu a exercitat acte de poliţie politică, ci şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu pentru apărarea Securităţii statului, că nu a încălcat dreptul la viaţă privată prin imixtiuni arbitrare sau ilegale.
2.2. Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă constată că recursul este fondat, prin prisma considerentelor ce se vor expune în continuare.
Pârâtul-recurent D.M. a ocupat funcţiile de locotenent major în cadrul I.S.J. Ilfov şi apoi de maior în cadrul Direcţiei a III-a.
În baza O.U.G. nr. 24/2008, dl. S.I. a formulat cerere de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii pentru persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor pe numele său, care s-au aflat în posesia S.I.E.
Din probele administrate de reclamantul C.N.S.A.S. reiese că pârâtul-recurent, în calitate de ofiţer în cadrul D.S.S., a întocmit un raport în cadrul căruia a relevat că numitul S.I. a fost diplomat în cadrul M.A.E., că a beneficiat de burse de studii în exteriorul ţării, că a fost în atenţia organelor de informaţii americane şi japoneze.
Ulterior, a întocmit un plan de măsuri cu privire la numitul S.I., pentru că organele de specialitate japoneze au acţionat asupra acestuia pentru a afla informaţii despre personalul român şi activitatea reprezentanţei ţării noastre.
Trebuie precizat că numitul S.I. a deţinut funcţii în M.A.E., context în care a realizat contacte cu cadre C.I.A. sau organe de specialitate japoneze.
Verificările faţă de acesta au început încă din anul 1981, când trebuia să fie trimis din nou la post în exteriorul ţării.
În acest context factual, Înalta Curte apreciază că măsurile de supraveghere au fost dispuse de recurentul-pârât cu scopul de a preveni atragerea acestuia de către organele specializate ale altor state.
Recurentul a acţionat prin instituirea unui plan de măsuri pentru verificarea lui S.I., ca urmare a existenţei unor note sau rapoarte interne (fila 184 şi urm.) care nu sunt semnate de acesta.
Înalta Curte arată că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activități prin care a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Definiţia legală enunţată determină conţinutul noţiunii de lucrător al Securităţii, în sensul că nu orice persoană care a funcţionat în cadrul acestei instituţii are calitatea de lucrător, ci esenţial este ca prin activitatea respectivă să fi fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Această interpretare are în vedere şi scopul pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008, act normativ prin care se urmăreşte deconspirarea prin consemnare publică a persanei care a participat la activităţi de poliţie politică comunistă, fără însă a crea premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Ca urmare a acestor exigenţe deduse din textul legal sancţionator, la analiza calităţii de lucrător, trebuie să se aibă în vedere şi raportul rezonabil de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare.
În speţă, trebuie examinat dacă pârâtul-recurent, prin activitatea sa de ofiţer în cadrul D.S.S. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.
Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfăşurat activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamente, ceea ce înseamnă că prin activităţile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat.
Aceasta spre deosebire de conţinutul legal al calităţii de colaborator, în cazul căreia persoana furniza informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţă nu s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că nu au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale.
La adoptarea soluţiei mai trebuie avut în vedere că persoana care a făcut obiectul verificărilor desfăşura activitatea profesională în exteriorul ţării, că pârâtului-recurent i-au fost furnizate informaţii de natură a pune la îndoială loialitatea persoanei verificate faţă de statul român.
În acest context, trebuie remarcat că exerciţiul drepturilor omului reglementate prin diverse instrumente internaţionale poate fi circumstanţiat sau chiar limitat în funcţie de alte interese generale care ţin de protejarea securităţii colective.
Asemenea limitări pot privi atât drepturile civile şi politice, cât şi unele drepturi sociale, precum drepturile la viaţa privată şi familială, dacă ele urmăresc un scop legitim, adică ţin de asigurarea integrităţii teritoriale a statului, a securităţii publice.
Este de notorietate faptul că în cazul serviciilor de informaţii externe se urmăreşte culegerea de informaţii despre alt stat, ceea ce poate afecta statul respectiv, fără a prezenta relevanţă regimul politic din acel stat.
Or, după cum a rezultat din probele expuse mai sus, pârâtului i-au fost aduse la cunoştinţă anumite legături ale lui S.I. cu persoane din cadrul structurilor informative ale altor state şi ca urmare, scopul supravegherii a fost acela de a preveni atragerea pârâtului de către serviciile de spionaj străine.
Având în vedere că activitatea pârâtului nu a fost desfăşurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia nu erau în strânsă şi exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate aplica sancţiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
La adoptarea acestei soluţii se are în vedere şi împrejurarea că activităţile informative cu relaţionare în plan extern se deosebesc substanţial de cele interne, având scopuri şi raţiuni diferite.
În concluzie, având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 6333 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2014. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3502/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
