ICCJ. Decizia nr. 3508/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3508/2014
Dosar nr. 1453/2/2012
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond. Cadrul procesual
Prin Sentinţa nr. 7202 din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Galaţi, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care s-a solicitat anularea prevederilor Raportului de audit nr. 1 din 01 februarie 2012, întocmit în urma misiunii de audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 - 25 noiembrie 2011, la Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Galaţi, precum şi suspendarea executării recomandărilor formulate în Raportul de audit contestat, până la data la care va fi dată o sentinţă definitivă şi irevocabilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, în esenţă, a apreciat ca actul atacat nu este act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, modifică ori stinge raporturi juridice. Raportul de audit a cărui anulare se solicită conţine doar propuneri şi recomandări, iar nu statuări cu forţă juridică obligatorie.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut şi că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că adresa nr. 611 din 27 februarie 2012 nu echivalează cu îndeplinirea procedurii menţionate, deoarece în cuprinsul acesteia nu se solicită în mod explicit revocarea raportului de audit a cărui anulare se cere.
2. Cererea şi motivele de recurs înfăţişate
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Galaţi (DJST Galaţi).
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susţinut că Raportul de audit nr. 1 din 01 februarie 2012 întocmit în urma misiunii de audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 - 25 noiembrie 2011, de către autoritatea intimată ANST, are natura juridică a unui act administrativ.
În opinia recurentei se impunea anularea acestuia de către prima instanţă întrucât misiunea de audit nu a respectat procedura stabilită prin Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern şi nici Ordinul nr. 5281/2003 sens în care au şi fost reluate aspectele de nelegalitate enunţate prin cererea de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă a făcut şi prin motivele de recurs referiri la încălcarea de către autoritatea intimată a dreptului său de a depune punctele de vedere în termen de 15 zile de la primirea proiectului raportului de audit public intern.
În fine, recurenta a susţinut că a respectat procedura prealabilă prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, întrucât prin adresa nr. 238 din 23 ianuarie 2012 a notificat intimata despre eroarea produsă în modalitatea de calcul a termenului de 15 zile privind depunerea punctelor de vedere şi luarea lor în considerare.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor recurentei-reclamante, raportat la actele şi documentele aflate la dosar şi faţă de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că nu sunt fondate motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă, ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.
Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea prevederilor Raportului de audit public intern nr. 1 din 01 februarie 2012, întocmit de autoritatea intimată, în urma misiunii de audit efectuată în perioada 14 noiembrie 2011 - 25 noiembrie 2011.
Contrar celor arătate de autoritatea reclamantă, atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin cea de recurs şi în acord cu analiza juridică realizată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că actul a cărui anulare a fost solicitată nu are natura juridică a unui act administrativ, raportat la definiţia cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificări.
Din această perspectivă, se reţine aşadar că Raportul de audit public intern nr. 1 din 01 februarie 2011, structurat pe 3 capitole, Cap. I - Introducere, Cap. II - Constatări şi Recomandări corespunzător a patru obiective distincte, Cap. III - Concluzii, deşi emis de o autoritate publică, prin recomandările pe care le conţine nu este apt de a produce, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice.
Cu alte cuvinte, actul în discuţie nu este generator de efecte juridice, respectiv nu creează, modifică sau suprimă o situaţie juridică obiectivă sau subiectivă.
După cum s-a arătat de altfel şi în doctrină, nu orice manifestare de voinţă este un act juridic, simpla exprimare a unei opinii, îmbrăcând chiar forma unei recomandări, din partea unei instituţii publice administrative cum este cazul în speţă, nefiind un act administrativ. Raportul de audit public atacat de recurenta-reclamantă nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar de a-i comunica reclamantei existenţa unor fapte şi împrejurări din activitatea sa, în scopul facilitării atingerii obiectivelor prestabilite de managementul general.
Prin urmare, faţă de cele mai sus arătate, reţinând pe de o parte, netemeinicia criticilor înfăţişate de recurenta-reclamantă, iar pe de altă parte, legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, va respinge ca nefondat recursul reclamantei-recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 7202 din 19 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3502/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3327/2014. Contencios → |
|---|
