ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 367/2014
Dosar nr. 6444/109/2011*
Şedinţa publică de la 2 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul N.D.G.A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Poliţie „A.I.C.”, solicitând instanţei să dispună anularea adresei din 07 octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative, anularea Dispoziţiei zilnice a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, anularea Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin în vederea reexaminării la materiile nepromovate şi obligarea pârâtei la reînamtricularea sa în anul II de studii al Facultăţii de Poliţie - Specialitatea „Ordine şi siguranţă publică - cursuri cu frecvenţă seria 2009-2012”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu a promovat examenul la două materii, astfel că, prin Dispoziţie zilnică a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, a fost exmatriculat din anul universitar 2010-2011, cu consecinţa obligaţiei de a restitui cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării şi trecerii în rezervă la gradul de fruntaş.
Măsura dispusă de pârâtă este nelegală, întrucât Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.” nr. 3727284 din 15 iunie 2011 nu i-a fost niciodată comunicat reclamantului, iar regulamentul nu este aplicabil pentru că, la data adoptării lui, reclamantul era student în anul II la Facultatea de poliţie, seria 2009-2012, astfel că regulamentul nu putea fi aplicat retroactiv. De asemenea, hotărârea Comisiei de disciplină, constituită prin Dispoziţie Rectorului nr. S/180 din 14 septembrie 2011, nu i-a fost făcută cunoscută niciodată.
La data de 22 aprilie 2013, reclamantul a formulat cerere de precizare şi completare a cererii principale, arătând că solicită constatarea nulităţii absolute a adresei din 07 octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative, anularea Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, anularea Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, obligarea pârâtei la reînmatricularea reclamantului în anul II de studii al Facultăţii de poliţie - Specialitatea „ordine şi siguranţă publică - cursuri cu frecvenţă seria 2009-2012”, ca urmare a promovării anului universitar 2010-2011, anularea Dispoziţiei nr. 9 din 28 februarie 2013 şi suspendarea Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 şi a Dispoziţiei nr. 9 din 28 februarie 2013, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta i-a permis susţinerea examenelor pentru materiile restante, astfel încât a promovat anul II de studii.
Dispoziţia zilnică a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 este lovită de nulitate deoarece nu prevede termenul în care poate fi atacată şi nici instanţa competentă, conform art. 115 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor nr. 3727284. De asemenea, la momentul emiterii respectivei dispoziţii, rectorul academiei nu era confirmat printr-un ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, neputând semna, deci, acte oficiale.
Prevederea din regulament privind imposibilitatea studentului de a susţine două examene nepromovare fie prin reexaminare, fie până la încheierea celor trei ani de studii, aduce vătămare dreptului reclamantului de a beneficia de aplicarea E.C.T.S., sistem obligatoriu în toate universităţile, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004.
Totodată, contestaţia administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin adresa din 07 octombrie 2011, fără să fie motivată în fapt şi în drept.
Reclamantul mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4676/109/2011, Tribunalul Argeş a dispus suspendarea executării Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare. Drept urmare, pârâta, prin adresa din 13 decembrie 2011, a dispus reînmatricularea sa până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare. Astfel, i s-a permis să susţină restanţele şi, după promovarea examenelor, a fost înmatriculat în anul III de studii.
Prin Decizia nr. 809/R/Cont/2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a casat sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş şi a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă, iar, prin sentinţa nr. 202/F/Cont din 09 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de suspendare a executării Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Prin Decizia nr. 4980 din 23 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul academiei şi a modificat sentinţa nr. 202/F/Cont din 09 mai 2012 în sensul respingerii cererii de suspendare.
Drept urmare, pârâta a emis Dispoziţia nr. 9 din 28 februarie 2013 prin care a dispus încetarea suspendării Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 şi încetarea, cu aceeaşi dată, şi a Dispoziţie rectorului nr. 14 din 15 mai 2012, cuprinsă în Dispoziţia zilnică nr. 14 din 15 mai 2012, prin care a fost suspendată executarea Dispoziţiei zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011.
Reclamantul a arătat că Dispoziţia zilnică nr. S/94 din 15 mai 2012 nu i-a fost comunicată niciodată şi că promovarea restanţelor face să rămână fără obiect Dispoziţie zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011.
Totodată, mai arată reclamantul că Dispoziţia nr. 9 din 28 februarie 2013 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor.
2. Derularea procedurilor judiciare
2.1. Prin încheierea din 14 mai 2013, Tribunalul Argeş a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 şi a Dispoziţiei nr. 9 din 28 februarie 2013, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
2.2. Potrivit evidenţelor din sistemul informatic E.C.R.S., încheierea menţionată la pct. 1.2 a fost casată de Curtea de Apel Piteşti (Decizia nr. 2487/R/Cont din 01 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1) cu reţinerea cauzei spre soluţionare în primă instanţă, iar, prin sentinţa nr. 229/F/Cont din 11 decembrie 2013 (pronunţată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1*), a respins cererea de suspendare a celor două acte.
2.3. Prin sentinţa nr. 448 din 28 octombrie 2013, Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Piteşti, reţinând că pârâta este o instituţie publică de nivel central.
2.4. Prin sentinţa nr. 228/F/Cont din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu necompetenţa sa materială şi a declinat competenţa la Tribunalul Argeş.
2.5. În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 815 din 19 februarie 2014, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea primei instanţe
În urma pronunţării de către Înalta Curte a regulatorului de competenţă, cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Piteşti, la data de 20 martie 2014, sub nr. 6444/109/2011*.
Prin sentinţa civilă nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul N.D.G.A., reţinând următoarele:
Rezumând starea de fapt, rezultă că nici în sesiunea de examene a anului II de studii din perioada 23 mai - 17 iunie 2011, nici în sesiunea de restanţe din perioada 20 iunie - 21 iulie 2011, reclamantul nu a promovat examenele la materiile Drept penal - Partea generală şi Tehnică criminalistică.
În consecinţă, pârâta a dispus exmatricularea reclamantului începând cu data de 19 septembrie 2011.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă.
Pe parcursul procesului, în care măsura exmatriculării a fost suspendată pentru anumite perioade de timp, reclamantul a fost reprimit în activitatea profesională de student, şi-a definitivat studiile şi a fost încadrat pe post de ofiţer debutant la Postul de Poliţie din oraşul Flămânzi, Judeţul Botoşani.
Chiar şi în această situaţie, Curtea de apel a reţinut că rămâne învestită cu cererea de verificare a legalităţii actelor contestate de reclamant (adresa din 07 octombrie 2011, Dispoziţia zilnică a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Referatul nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, Dispoziţia nr. 9 din 28 februarie 2013), în condiţiile în care reclamantul nu a renunţat la aceasta, iar pârâta nu le-a revocat.
Astfel, potrivit Referatului nr. 3764255 din 19 septembrie 2011 şi Dispoziţiei zilnice a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, exmatricularea reclamantului s-a dispus în baza art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) şi (2), art. 59 alin. (1) şi art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie nr. 3727284 din 15 iunie 2011.
Potrivit textelor respective din Regulament, având în vedere forma acestuia în sesiune de examene şi de restanţe, studentul care are două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanţe este exmatriculat, cu consecinţa suportării cheltuielilor de întreţinere din timpul şcolarizării şi a trecerii în rezervă cu gradul cel mai mare dobândit pe parcursul studiilor. Regulamentul permitea reexaminarea la o singură disciplină, ceea ce înseamnă că dacă studentul avea două examene nepromovate şi după sesiunea de restanţe, nu beneficia de reexaminare şi era exmatriculat. Regula a fost menţinută şi după sesiunea de restanţe, când art. 42 a fost modificat în parte.
Reclamantul nu a promovat examenul la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în sesiunea de restanţe, astfel că măsura de exmatriculare este corectă şi are drept suport un act administrativ valabil, câtă vreme nu a fost contestat şi desfiinţat într-o modalitate prevăzută de lege, instanţa nefiind învestită cu cenzurarea Regulamentului în sine.
Cât priveşte susţinerea conform căreia prevederea din regulament privind imposibilitatea studentului de a susţine două examene nepromovare fie prin reexaminare, fie până la încheierea celor trei ani de studii contravine imperativului aplicării E.C.T.S., ceea ce o face inaplicabilă, Curtea de apel a constatat că reclamantul nu şi-a motivat critica şi nu a detaliat maniera în care regulamentul este restrictiv faţă de dispoziţiile Legii nr. 288/2004. În limita criticilor formale ale reclamantului, Curtea de apel a constatat că acestuia îi era aplicabil regulamentul, care nu contravine Legii nr. 288/2004 şi care reglementează pentru student obligaţii profesionale ce nu anulează, dar nici nu sunt anulate de aplicarea Sistemului european de credite transferabile.
Referitor la faptul că regulamentul nu i-a fost adus la cunoştinţă reclamantului, Curtea de apel a reţinut că reclamantul nu şi-a dovedit susţinerea în condiţiile în care pârâta s-a apărat în sensul că regulamentul a fost prelucrat studenţilor prin intermediul reprezentanţilor lor în Senat şi în Consiliul facultăţii, respectiv că, potrivit Hotărârii Comisiei de disciplină nr. 372930 din 16 septembrie 2011, dispoziţiile regulamentului în discuţie au preluat Dispoziţiile regulamentelor de ordine interioară nr. 1362 din 20 mai 2008 şi nr. 3058 din 26 noiembrie 2008. Reclamantul nu a propus administrarea vreunei probe cu privire la acest aspect şi nici nu a invocat încălcarea de către pârâtă a anumitor norme legale relative la maniera în care regulamentul trebuia adus la cunoştinţa studenţilor.
Faptul că Regulamentul a fost adoptat la data de 15 iunie 2011, în timp ce reclamantul se afla în anul II de studii, nu este un argument că acestuia nu i se aplică. Nu este în discuţie o aplicare retroactivă, căci examenele din sesiunea de restanţe încă nu se organizaseră. Prin urmare, la finalul sesiunii de examene, reclamantul trebuia să cunoască faptul că două examene nepromovate nici în sesiunea de restanţe, ce urma să fie organizată, nu îi permit reexaminarea şi atrag exmatricularea sa.
În ce priveşte nulitatea Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 pentru că nu prevede termenul în care poate fi atacată şi nici instanţa competentă conform art. 115 alin. (1) şi (2) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de poliţie nr. 3727284 din 15 iunie 2011, Curtea de apel a constatat că motivul de nelegalitate nu se confirmă, întrucât respectiva dispoziţie nu a fost emisă în aplicarea art. 115 din regulament, respectiv pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare pentru abateri disciplinare prevăzute de art. 107, ci în aplicarea art. 57-60, pentru exmatricularea şi scoaterea studentului din evidenţele Academiei de Poliţie ca urmare a nepromovării unor examene.
Cât priveşte necompetenţa rectorului Academiei de Poliţie de a emite dispoziţia de exmatriculare, întrucât nu era confirmat printr-un ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Curtea de apel a constatat că dispoziţia a fost emisă de rectorul academiei în persoana comisarului şef de poliţie T.M.I.L., care a fost delegat în această funcţie iniţial pe o perioadă de 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 24 martie 2011, iar, ulterior, a fost prelungită delegarea în funcţie pentru încă 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 27 septembrie 2011. Faptul că funcţia de rector a fost ocupată prin delegare nu invalidează actele întocmite de cel care a exercitat funcţia în perioada de delegare, nefiind dovedită o interdicţie pentru acesta de a emite acte de natura celui în discuţie în speţă.
Cât priveşte răspunsul la contestaţia, criticată de reclamant pentru că nu a fost motivat în fapt şi în drept, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că actul conţine argumentele pentru care pârâta a respins contestaţia şi nu-i poate fi imputată o lipsă de motivare, iar, pe de altă parte, că aspectul - chiar dacă s-ar adeveri - nu invalidează dispoziţia privind exmatricularea, care este un act de sine stătător.
În ce priveşte susţinerea conform căreia promovarea restanţelor face să rămână fără obiect Dispoziţia zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Curtea de apel a reţinut că, pentru argumentele expuse anterior, actul nu a fost revocat de către emitent, deşi reclamantul a absolvit studiile şi a fost angajat ca ofiţer de poliţie, iar instanţa a fost învestită cu verificarea legalităţii lui, verificare ce se realizează exclusiv în raport de condiţiile legale din momentul adoptării actului.
Cât priveşte Dispoziţia nr. 9 din 28 februarie 2003, Curtea de apel a constatat că a fost legal emisă, ca efect al pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei de respingere a cererii de suspendare a Dispoziţiei zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Actul nu face decât să transpună în practică dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să înceteze măsura suspendării executării dispoziţiei de exmatriculare, impusă prin sentinţa nr. 202/F/Cont/2012.
4. Recursul declarat de reclamantul N.D.G.A.
Împotriva sentinţei civile nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul N.D.G.A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant susţine că prima instanţă în mod netemeinic a reţinut că nu a promovat examenul la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în sesiunea de restanţe, întrucât Dispoziţia zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului Academiei este lovită de nulitate deoarece nu prevede termenul în care poate fi atacată şi nici instanţa competentă, aşa cum prevăd, sub sancţiunea nulităţii, dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (2) lit. f) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.”, înregistrat sub nr. 3727284/2011.
Arată recurentul că prima instanţă nu a analizat motivul de nulitate ce rezultă din faptul că, prin adresa din 07 octombrie 2011, a fost soluţionată contestaţia sa fără a se motiva în fapt şi în drept plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Mai arată recurentul-reclamant că, în urma admiterii cererii de suspendare a executării Dispoziţiei zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului Academiei, prin sentinţa civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 4676/109/2011, a fost reînmatriculat şi a absolvit Academia de Poliţie „A.I.C.”, fiind deja angajat în funcţia de ofiţer de poliţie debutant la Poliţia Oraşului Flămânzi. Întrucât a promovat cele două restanţe, Academia de Poliţie „A.I.C.” a recunoscut promovabilitatea sa în anul III, astfel că dispoziţia contestată a rămas fără obiect.
Recurentul-reclamant invocă faptul că academia nu a adaptat regulementele de ordine interioară la S.E.C.S.T., încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, precum şi faptul că nu a avut posibilitatea de a uza de acest sistem, întrucât regulamentul a fost modificat la data de 15 iunie 2011, în timpul sesiunii. În acest sens, recurentul invocă Decizia nr. 138 din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se invocă de către recurent şi nerealitatea aspectelor menţionate în procesul-verbal din 15 septembrie 2011 întocmit de Comisia de disciplină în ceea ce priveşte semnarea de primire, arătând că nu a fost prezent.
Totodată, recurentul-reclamant invocă următoarele motive de nulitate absolută a deciziei de exmatriculare: nu i s-a adus la cunoştinţă numărul de credite pentru fiecare disciplină; nu a semnat nici un acord didactic; în foia matricolă nu este menţionat nici un număr de credite; noul regulament a intrat în vigoare la data de 23 septembrie 2011, după începerea noului an şcolar; nu a fost convocat în scris pentru cercetarea disciplinară, cu nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (2) din noul regulament; nu i s-a comunicat dispoziţia zilnică a rectorului care trebuia să conţină hotărârea motivată a Comisiei de disciplină.
5. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu motivele invocate de recurent şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, deşi invocă drept temei al cererii de recurs, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., nu expune critici care să poată fi circumscrise textelor de lege respective care reglementează următoarele ipoteze: „7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”; „8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”.
În sensul prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că dezvoltarea motivelor de recurs se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se observă că recurentul-reclamant nu contestă aspectele reţinute de prima instanţă în sensul că nici în sesiunea de examene a anului II de studii din perioada 23 mai -17 iunie 2011, nici în cea de restanţe din perioada 20 iunie -21 iulie 2011, nu a promovat examenele la materiile Drept penal - Partea generală şi Tehnică criminalistică.
Totodată, se observă că recurentul-reclamant nu formulează veritabile critici privind soluţia primei instanţe, rezumându-se, în realitate, să reitereze parţial apărările invocate în faţa instanţei de fond, aspecte cărora judecătorul fondului, pe baza analizei probatoriului administrat, le-a răspuns amplu şi detaliat în raport cu dispoziţiile legale incidente.
Astfel, cu referire la criticile vizând nulitatea Dispoziţiei zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011 pentru motivul că nu prevede termenul în care poate fi atacată şi nici instanţa competentă, Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod corect a apreciat că dispoziţia respectivă nu a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 115 din regulament, ci în aplicarea prevederilor art. 57-60 din regulament, pentru exmatricularea şi scoaterea studentului din evidenţele Academiei de Poliţie ca urmare a nepromovării unor examene. Or, se observă că recurentul-reclamant se rezumă să se raporteze în recurs tot la dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) din regulament, fără a arăta însă motivele de fapt şi de drept pentru care nu sunt incidente prevederile reţinute de prima instanţă.
Susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă nu a analizat motivul de nulitate ce rezidă în nemotivarea în fapt şi în drept a actului prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă sunt lipsite de temei, în condiţiile în care judecătorul fondului a arătat că actul respectiv conţine argumentele pentru care a fost respinsă contestaţia reclamantului, iar, în ipoteza în care ar fi întemeiate susţinerile reclamantului, o asemenea împrejurare nu atrage nulitatea dispoziţiei de exmatriculare, care este un act de sine stătător.
La rândul său, instanţa de control judiciar observă că, în cuprinsul adresei din 07 octombrie 2011, prin care Academia de Poliţie „A.I.C.” a răspuns contestaţiei formulate de N.D.G.A. împotriva măsurii de exmatriculare, sunt indicate dispoziţiile legale incidente, se motivează aducerea la cunoştinţă a prevederilor Regulamentului nr. 3727284 din 15 iunie 2011, se arată că motivele exmatriculării au fost aduse la cunoştinţă, sub semnătură, pe durata cercetării administrative.
În ceea ce priveşte susţinerile relative la procedura de suspendare a executării Dispoziţiei zilnice nr. S/183/19 septembrie 2011, dispusă de instanţă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmată de punerea în executare prin actele emise de Academia de Poliţie „A.I.C.” în sensul reînmatriculării reclamantului, cu consecinţa absolvirii cursurilor instituţiei respective, Înalta Curte reţine că acestea nu pot constitui un motiv de nelegalitate a actelor ce formează obiectul litigiului. Soluţiile pronunţate în procedura de suspendare a executării actului administrativ, reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, şi consecinţele acestora în plan juridic nu influenţează soluţia ce urmează a fi dată acţiunii în anularea actului administrativ.
Sub acest aspect, în mod corect a reţinut prima instanţă că a fost învestită cu controlul de legalitate al actului administrativ, astfel că nu se poate reţine că acţiunea ar fi rămas fără obiect, în considerarea împrejurărilor de fapt şi de drept generate de soluţiile pronunţate în procedura menţionată de suspendare a executării actului administrativ.
În ceea ce priveşte criticile relative la Regulamentul privnd activitatea studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.”, la Sistemul european de credite de studiu transferabile şi la cunoaşterea numărului de credite, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine că litigiul nu are ca obiect controlul de legalitate al regulamentului, act care îşi produce în mod legal efectele juridice, adus la cunoştinţă prin intermediul reprezentanţilor studenţilor în Senat şi în Consiliul facultăţii, care preia dispoziţii similare din regulamentele anterioare şi nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile.
La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4950/2012, nr. 4945/2013 şi nr. 6442/2013, jurisprudenţă care a fost unificată ulterior Deciziei nr. 138 din 16 ianuarie 2014, invocată de recurent.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N.D.G.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.D.G.A. împotriva sentinţei civile nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3670/2014. Contencios → |
|---|
