ICCJ. Decizia nr. 3836/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3836/2014
Dosar nr. 1962/91/2011
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4812 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de recurentul revizuent C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 5542/CA din 13 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1962/91/2011.
Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei menţiunea "irevocabilă".
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de recurentul C.V. privind lămurirea şi completarea dispozitivului Deciziei nr. 4812/R din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1962/92/2011.
Curtea de Apel a redat în dispozitivul încheierii menţiunea "irevocabilă".
Atât împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2013, cât şi împotriva Deciziei nr. 4812/2012 din 15 noiembrie 2012 ale Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cereri de recurs revizuentul C.V., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs "hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională."
Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Înalta Curte constată faptul că Decizia nr. 4812/2012 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de recurs a soluţionat recursul declarat de C.V., are caracter irevocabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei".
Pe cale de consecinţă, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că decizia instanţei de recurs nu este susceptibilă de a face obiectul unui recurs ulterior, această concluzie derivând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Braşov, în mod corect, a redat în dispozitivul deciziei atacate menţiunea "irevocabilă".
În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".
Aceste dispoziţii legale reprezintă expresia procedurală a principiului "accesorium sequitur principale", în sensul că o încheiere de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri are, sub aspect procedural, un caracter subsecvent faţă de pricina în care a fost pronunţată hotărârea a cărei lămurire se cere.
Având în vedere faptul că, prin încheierea din 12 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-a respins cererea de lămurire şi completare a dispozitivului Deciziei nr. 4812/R din 15 noiembrie 2012 şi raportat la dispoziţiile legale incidente menţionate anterior, Înalta Curte reţine faptul că atât decizia instanţei de recurs, cât şi încheierea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. sunt irevocabile, nefiind susceptibile de a face obiectul unui recurs ulterior.
Totodată, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursurilor face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurentului, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauza dedusă judecăţii sunt inadmisibile şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de C.V. împotriva Deciziei nr. 4812/2012 din 15 noiembrie 2012 şi împotriva încheierii din 12 februarie 2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3835/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3837/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
