ICCJ. Decizia nr. 3819/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3819/2014
Dosar nr. 788/44/2013
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentinţa nr. 188 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S. SRL Brăila, în sensul că s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 20 iunie 2013, a raportului de inspecţie fiscală din 20 iunie 2013 şi a dispoziţiei din 20 iunie 2013 emise de D.G.F.P. Brăila, până la pronunţarea instanţei de fond.
2. Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare
Prin cererea de recurs formulată de D.G.R.F.P. Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică. Recurenta a justificat calitatea sa de parte în cauză având în vedere dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 şi ale H.G. nr. 520/2013, în conformitate cu care această autoritate publică s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale fostei D.G.F.P. Brăila.
Recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulate de SC S. SRL Brăila.
Au fost indicate ca motive de recurs dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. d) şi lit. e) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Principalele argumente invocate
Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor legale şi în lipsa unor motive temeinice şi a unui probatoriu care să demonstreze întrunirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv a cazului bine justificat şi a existenţei unei pagube iminente.
S-a susţinut că reclamanta nu a motivat în fapt şi în drept şi nu a putut proba, iar instanţa nu a reţinut în considerente motive temeinice şi legale privind îndoiala puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ atacat.
Recurenta a susţinut că actul administrativ atacat nu a fost pus în executare, nefiind astfel un caz bine justificat şi nici posibilitatea producerii unei pagube iminente.
S-a susţinut că emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, iar reclamanta nu şi-a motivat şi nu a dovedit paguba iminentă şi pretinsa prejudiciere a debitorului.
3. Apărările intimatei
A susţinut faptul că a dovedit în cauză îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, susţinând că atât timp cât procedura administrativă este suspendată, iar executarea se poate face, acesta reprezintă un caz bine justificat. Cu privire la paguba iminentă a arătat că prin blocarea conturilor nu se poate plăti arenda, creditele, furnizorii şi proprii salariaţi, ceea ce reprezintă o pagubă iminentă pentru societate.
4. Procedura de soluționare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Reclamanta a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 26 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante .
Înalta Curte constată că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrativ-fiscale a căror suspendare s-a dispus în cauză, oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucurau respectivele acte şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrativ-fiscale în privinţa cărora s-a solicitat suspendarea executării, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple afirmații neînsoțite de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi lit. t) din aceeaşi lege.
În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut, ca fiind îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care din analiza sumară, a actelor administrativ-fiscale contestate, s-a conturat o situație și o modalitate de calcul a obligațiilor fiscale reținute în sarcina intimatei, prezumtiv incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte.
De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.
4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de D.G.R.F.P. Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila împotriva sentinţei nr. 188 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3817/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3820/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
