ICCJ. Decizia nr. 3865/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3865/2014

Dosar nr. 2976/2/2012

Şedinţa publică de la 17 octombrie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta M.S.D. România SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat:

- în principal, anularea Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8326/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 833V2011, nr. NLD 8327/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011, nr. NLD 5811/2011 emise de pârâtă;

- în subsidiar, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva notificărilor menţionate, sub sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi a despăgubirilor de întârziere.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că notificările emise de către CNAS privesc procentul contribuţiei, unele dintre acestea indicând şi o pretinsă sumă estimată de plată a contribuţiei pentru trimestrele în discuţie, reglementată prin art. 3631 din Legea nr. 95/2006.

Consideră reclamanta că indicarea procentelor în vederea stabilirii ulterioare a contribuţiei claw-back, precum şi indicarea în unele notificări a sumei estimate de plată a contribuţiei pretinse pentru trimestrele în discuţie, nu respectă prevederile legale în materie, deoarece nu datorează contribuţia claw-back, nefiind supusă obligaţiei instituite de art. 363 din Legea nr. 95/2006.

Notificările contestate au fost emise de CNAS cu nerespectarea prevederilor legale în materie, neîndeplinind nici condiţiile unui act de stabilire a unei eventuale contribuţii, fiind deopotrivă emise în condiţiile în care există contestaţii formulate.

Reclamanta a mai arătat că, deşi au trecut mai mult de 30 de zile de la data depunerii lor împotriva notificărilor, CNAS nu a dat curs soluţionării lor, ceea ce, din perspectiva Legii nr. 554/2006, echivalează cu "nesoluţionarea în termenul legal a cererii".

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia rămânerii fără obiect în privinţa cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 şi nr. NLD 5811/2011, cu motivarea că aceste notificări au fost transmise din eroare către reclamantă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că au fost respectate dispoziţiile legale în materie.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin Sentinţa nr. 549 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.S.D. România SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâta să soluţioneze contestaţiile formulate de reclamantă împotriva notificărilor emise de CNAS şi a respins cererea de aplicare a sancţiunii amenzii şi de plată a despăgubirilor de întârziere, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2)11, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 şi nr. NLD 5811/2011, prima instanţă a constatat că este neîntemeiată având în vedere că pârâta nu a făcut dovada faptului că notificările au fost transmise din eroare către reclamantă şi nici că ar fi fost informată că aceste notificări stabilesc contribuţia de claw-back pentru SC M.S.D. SRL.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că, potrivit reglementării legale în vigoare, contribuţia datorată în conformitate cu art. 3631 din Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanţe fiscale, contestarea notificărilor referitoare la valoarea contribuţiei fiind necesar să fie realizată în condiţiile şi procedura prevăzută de codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003.

Întrucât în cauză, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu a soluţionat contestaţiile prin emiterea unei decizii, prima instanţă a admis petitul subsidiar al acţiunii, obligând pârâta să soluţioneze contestaţiile formulate de reclamantă împotriva notificărilor.

Cât priveşte capătul de cerere privind anularea notificărilor emise de către pârâtă, instanţa apreciază că nu poate fi primit, nefiind posibilă analizarea temeiniciei acestuia decât în condiţiile soluţionării contestaţiei de către organul competent, în temeiul art. 205 coroborat cu art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Referitor la cererea de aplicare a sancţiunii amenzii şi de plată a despăgubirilor de întârziere, prima instanţă a reţinut că această sancţiune se aplică potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, în caz de neexecutare a hotărârii irevocabile în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia. Dacă termenul nu este respectat, atunci se poate aplica amendă conducătorului autorităţii publice.

A mai arătat că procedura de aplicare a sancţiunilor şi a despăgubirilor reglementate de art. 24 este distinctă de aceea a fondului cauzei, hotărârea luându-se în camera de consiliu, deci prin excepţie de la regula publicităţii şedinţei de judecată.

3. Recursul declarat de către M.S.D. România S.R.L

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta M.S.D. România S.R.L, invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a combătut raţionamentul primei instanţe, susţinând că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 48, 52 alin. (1) şi 126 alin. (6) din Constituţie, respectiv art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care conferă dreptul persoanei vătămate, căreia nu i s-a soluţionat o cerere în termen legal, să se adreseze instanţei de judecată.

Or, în cauza de faţă, a arătat recurenta, niciuna dintre contestaţiile adresate CNAS în termenul prevăzut de lege nu a fost soluţionată, deşi a trecut mai mult de un an şi jumătate de când acest fapt trebuia realizat.

Recurenta a mai afirmat că procedura aplicabilă etapei administrative de contestare a actelor administrative este cea de drept comun, din Legea nr. 554/2004 iar nu cea reglementată de Codul de procedură fiscală, aşa încât art. 205 coroborat cu art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2008, indicate în motivarea sentinţei, nu sunt incidente în cauză.

În fine, calea de atac a fost argumentată şi sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, ca şi al principiului bunei administrări din perspectiva operativităţii care obligă structurile administrative să acţioneze în mod prompt şi eficient în rezolvarea cererilor cu care sunt învestite.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a înscrisurilor noi administrate în calea de atac, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., luând act de faptul că intimata nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele motive:

Recurenta-reclamantă M.S.D. România SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea unui număr de zece notificări emise de intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, individualizate la pct. 1 şi 2 ale acestei decizii, aferente anilor 2010 şi 2011. Din cuprinsul acestora rezultă că în temeiul Legii nr. 95/2006 şi Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 928/591/2010 şi "în consecinţa declaraţiilor depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente trimestrului (...)" s-a comunicat recurentei-reclamante nivelul procentului de contribuţie conform anexei 14 din legea indicată, cât şi suma estimată de plată.

Împotriva notificărilor, recurenta a formulat contestaţii în cursul lunii noiembrie 2011, însă, potrivit declaraţiei reprezentantului CNAS redată în practicaua acestei decizii, până la data soluţionării recursului de faţă nu au fost soluţionate.

Soluţia curţii de apel porneşte de la premisa greşită că notificările atacate sunt supuse procedurii de contestare reglementate de O.G. nr. 92/2003, pentru că suma datorată cu titlu de contribuţie claw-back ar avea caracterul unei creanţe fiscale.

Acest punct de vedere nu are suport normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii: "Contestaţiile se depun la CNAS şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatorilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora" iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol:"ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Ca urmare, acţiunea judiciară înregistrată la data de 9 aprilie 2012, după epuizarea termenului legal de soluţionare a contestaţiei administrative şi în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/20045, trebuia analizată pe fondul ei, neexistând nicio raţiune pentru a repune instituţia publică în situaţia de a aprecia asupra oportunităţii revocării propriilor acte.

De altfel, este de remarcat că nici intimata CNAS nu a susţinut că în cauză ar fi incidentă procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale reglementată în Titlul IX din O.G. nr. 92/2002 privind codul de procedură fiscală, ci a invocat normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, care în cuprinsul art. 9 reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor de către o comisie constituită la nivelul CNAS, instituind termene chiar mai scurte decât O.U.G. nr. 77/2011.

Cât priveşte natura juridică a contribuţiei reglementate de O.U.G. nr. 77/2011, Curtea Constituţională a stabilit prin mai multe decizii (nr. 268/2014, nr. 263/2013) că "este o taxă parafiscală stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie", reprezentând "o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare".

Împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală administrează contribuţia analizată în temeiul art. 5 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă nu o transformă într-o taxă fiscală, în condiţiile în care stabilirea bazei de calcul, individualizarea procentului de contribuţie şi comunicarea cuantumului contribuţiei către debitor constituie atribuţii exclusive ale CNAS, care nu este organ fiscal, astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc. fisc.

Sintetizând, Înalta Curte reţine în acord cu jurisprudenţa sa în materie (e.g. Decizia nr. 3569/2014) că notificările emise de CNAS sunt supuse procedurii administrative de contestare redate anterior, iar depăşirea termenului legal de soluţionare a contestaţiei conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru cenzurarea legalităţii lor.

În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) şi alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.S.D. România S.R.L împotriva Sentinţei nr. 549 din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3865/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs