ICCJ. Decizia nr. 403/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 403/2014
Dosar nr. 297/45/2013
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 297/45/2013 al Curţii de Apel Iaşi a fost admisă excepţia lipsei competenţei teritoriale a Curţii de Apel Iaşi.
A fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii promovată de reclamantul Municipiul Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., succesor în drepturi şi obligaţii al M.D.R.T., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 297/45 din 6 mai 2013, Municipiul Vaslui a chemat în judecată pe M.D.R.T., solicitând: „Anularea Deciziei nr. 98 din 21 martie 2013, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, privind contractul de finanţare din 07 octombrie 2010, proiectul cu titlul „Reabilitare şi schimbare destinaţie infrastructură pentru serviciile sociale în municipiul Vaslui, pe motiv că: „.aplicarea unei corecţii financiare, pentru o abatere ce nu era descrisă la data încheierii contractului şi nici la data derulării procedurii de achiziţie publică, încalcă atât dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 2988/95, precum şi principiul securităţii juridice".
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Curţii de Apel Iaşi, având în vedere că, prin contract, părţile au stabilit care va fi instanţa competentă să soluţioneze litigiile survenite în executarea contractului.
Curtea de Apel Iaşi a constatat că Municipiul Vaslui şi M.D.R.T. au încheiat contractul din 07 octombrie 2010, având ca obiect finanţarea proiectului de „Reabilitare şi schimbare destinaţie infrastructură pentru servicii sociale în municipiul Vaslui", iar părţile au convenit ca, în caz de litigii, acestea să fie soluţionate de către instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a Municipiului Bucureşti.
A reţinut Curtea de Apel Iaşi că soluţia aleasă de ele prin contractul de finanţare, care reprezintă legea părţilor, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi că, odată opţiunea făcută, nici una din părţile contractante nu mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinţei ce au exprimat cu anticipaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 297/45/2013, la data de 12 iulie 2013.
La termenul de judecată din 25 octombrie 2013, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 3269 din 25 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a a dmis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii competenţei.
A reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că în cauza de faţă obiectul judecaţii nu este contractul de finanţare, în raport de care Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa teritorială prin raportare la dispoziţiile din contract.
Obiectul prezentei judecăţi, conform art. 8 din Legea 554/2004, îl constituie anularea notelor de constatare nereguli emise de pârâtă, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul a stabilit conform O.U.G. 66/2011 atât o procedură specială, cât si o competenta jurisdicţională specială, conform cu art. 46 şi 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
A mai reţinut Curtea de Apel Bucureşti că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 obligă părţile şi instanţa să respecte dispoziţiile de competenţă impuse prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea competenţei jurisdicţionale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la dispoziţiile imperative înscrise în legea organică, în speţă art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Acordul de voinţă exprimat în contract nu se regăseşte in litigiul de faţă ce este generat de exercitarea puterii de decizie şi a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părţile nefiind angajate intr-un litigiu de pe poziţii de egalitate asemeni poziţiei asumate în contractul de finanţare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie „Anularea Deciziei nr. 98 din 21 martie 2013, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, privind contractul de finanţare din 07 octombrie 2010, proiectul cu titlul „Reabilitare şi schimbare destinaţie infrastructură pentru serviciile sociale în municipiul Vaslui“.
Temeiul de drept al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale art. 8, art. 10 şi art. 12 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Înalta Curte constată că atât decizia de soluţionare a contestaţiei, precum şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare reprezintă acte administrative de autoritate, prin care se stabilesc creanţe bugetare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 47) cât şi procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare, pentru a stabili instanţa de contencios administrativ competentă teritorial să soluţioneze pricina, trebuie aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată o competenţă teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
Cum în speţă, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Vaslui a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul, competentă teritorial să soluţioneze litigiul este Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe de altă parte, se reţine că izvorul obligaţiei impusă reclamantei prin Nota de constatare excede contractului de finanţare, clauza asupra competenţei teritoriale, înscrisă în convenţie, având aplicabilitate doar în situaţia în care obiectul litigiului l-ar constitui neînţelegerile ivite din modul de îndeplinire a cauzelor contractuale.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2014. Contencios | CSJ. Decizia nr. 249/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
