ICCJ. Decizia nr. 402/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 402/2014
Dosar nr. 1147/33/2013
Şedinţa de Ia 29 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 04 iulie 2013, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sălaj, sub nr. 3172/84/2013, reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:constatarea nulităţii Ordinului nr. 380 din 30 ianuarie 2013 emis de pârâtă şi, în subsidiar, anularea acestuia, precum şi suspendarea executării actului administrativ atacat.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost sancţionat cu suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de 3 ani.
În motivare, s-a arătat, în esenţă, că actul administrativ atacat este lovit de nulitate pentru nerespectarea cerinţelor legale referitoare la respectarea dreptului la apărare, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi încălcarea principiului proporţionalităţii în individualizarea sancţiunii aplicate.
Prin sentinţa civilă nr. 3904 din 13 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr. 3172/84/2013, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sălaj şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Cauza a fost înregistrată la 09 octombrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 1148/33/2013.
Curtea de Apel Cluj, din oficiu, la termenul din 25 noiembrie 2013, în temeiul art. 246, 247, art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. IV din Legea nr. 2/2013, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea prezentei cauze.
Prin sentinţa nr. 571 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
A reţinut Curtea de Apel Cluj că, potrivit prevederilor art. IV din Legea nr. 2/2013, articolul 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Or, prezenta cauză este una ce intră sub incidenţa acestui articol, din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamantul, în calitate de funcţionar public, a fost sancţionat disciplinar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Demersul judiciar al reclamantului B.L., formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor, vizează constatarea nulităţii/ anularea Ordinului nr. 380 din 30 ianuarie 2013 emis de autoritatea pârâtă şi suspendarea executării acestui act, prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu retrogradarea din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Sălaj în funcţia publică de consilier, grad profesional superior, pe o perioadă de 6 luni.
În considerarea calităţii reclamantului de funcţionar public şi având în vedere că prezenta acţiune decurge din raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Potrivit textului de lege menţionat „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Înalta Curte reţine că această normă este una de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situaţiile de excepţie, care sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Din această perspectivă, în speţă nu se identifică, în actele normative care reglementează activitatea A.N.S.V.S.A., vreo dispoziţie de competenţă, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanţa competentă în prezenta cauză este secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Totodată, aplicând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamantul a înţeles să învestească instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, respectiv Tribunalul Sălaj.
In consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 388/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 795/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
