ICCJ. Decizia nr. 418/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 418/2014
Dosar nr. 54049/3/2010
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 noiembrie 2010, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., anularea Ordinului emis de M.E.C.T.S. prin care a fost acordat în anul 2008 titlul de profesor universitar numitei P.M.D., din cadrul Universităţii de Medicină şi farmacie „C.D.” Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, anularea titlului acordat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Ordinul contestat este nelegal, deoarece beneficiara acestuia nu îndeplinea standardul minim pentru obţinerea titlului de profesor universitar, astfel cum acesta este prevăzut de Ordinul M.E.C. nr. 5098/2005, cu modificările aduse prin Ordinul M.E.C. nr. 3548/2006, mai exact Criteriul 3 - „contribuţie ştiinţifică”, în realitate numita P.M.D. neavând niciun articol ştiinţific cotat I.S.I.
Prin Sentinţa civilă nr. 2805 din 06 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel, şi faptul că prin acţiune se contestă un ordin emis de M.E.C.T.S., autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 octombrie 2011.
În şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuţie necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D., beneficiara actului contestat. Reclamanta s-a opus introducerii în cauză a acesteia, împrejurare faţă de care instanţa a acordat un termen pentru a-i da posibilitatea să îşi exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.
În şedinţa publică din data de 6 martie 2012, reclamanta s-a opus introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a beneficiarei actului contestat, context în care, din oficiu, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 1795 din 13 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta I.C., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.
Instanţa de contencios administrativ a apreciat că este ţinută de respectarea principiului disponibilităţii, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual, în ciuda opoziţiei exprese a reclamantului.
Pentru aceste considerente şi având în vedere faptul că, în speţă, reclamanta s-a opus în mod expres introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P.M.D., beneficiara actului contestat, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta P.M.D., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica expres vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reluând practic argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente.
Prin prezenta acţiune se solicită anularea Ordinului M.E.C.T.S. prin care s-a acordat titlul de profesor universitar numitei P.M.D.
Reclamanta are calitatea de terţ faţă de actul contestat, iar acţiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu emitentul acestuia.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ terţei persoane vătămate printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, însă o asemenea acţiune trebuie promovată atât în contradictoriu cu emitentul actului, cât şi în contradictoriu cu beneficiarul acestuia, astfel încât ambii să îşi poată exercita dreptul la apărare, iar hotărârea judecătorească să îşi producă efectele faţă de ambii.
O hotărâre pronunţată exclusiv în contradictoriu cu autoritatea emitentă nu ar fi opozabilă beneficiarului actului.
Este incontestabil că în conţinutul principiului disponibilităţii intră şi dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată şi obiectul cererii.
Însă, acest principiu guvernează procesul civil, este specific raporturilor juridice de drept civil, lăsând la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului.
În speţă, obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept public, raporturi guvernate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în care parte este un alt subiect de drept, iar nu titularul acţiunii.
Or, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.”
În considerarea acestor principii şi prevederi legale, raportat la obiectul acţiunii cu a cărei soluţionare a fost investită instanţa, se constată că prima instanţă a reţinut în mod eronat că este ţinută de respectarea principiului disponibilităţii, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual prin introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat.
În aceste condiţii, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va soluţiona cauza cu citarea beneficiarului actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei nr. 1795 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 404/2014. Contencios → |
|---|
