ICCJ. Decizia nr. 4549/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4549/2014
Dosar nr. 818/42/2012
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Romane" - Administraţia Bazinală de Apa Buzău Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea poziţiilor: nr. 41 din Anexa nr. 18; nr. 36 din Anexa 25; nr. 32, 33, 34 din Anexa nr. 31; nr. 37 şi 38 din Anexa nr. 32 a H.G. nr. 1303/2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a prezentat, în rezumat, următoarele aspecte:
La data de 21 martie 2012 a luat la cunoştinţă de conţinutul M. Of. nr. 63 bis/26.01.2012, urmare cererii sale din 7 martie 2012, în cuprinsul căruia au fost publicate Anexele nr. 1 - 44 la H.G. nr. 1303/2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor.
În cuprinsul anexelor, în mod ilegal, autorităţile locale au inclus în domeniul public de interes local o serie de bălţi care se aflau pe cursuri de apă cadastrate din domeniul public al statului.
Reclamanta consideră că au fost încălcate dispoziţiile prohibitive ale art. III alin. (3) din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, cât şi prevederile Legii nr. 107/1996, Statul Român fiind vătămat în dreptul său de proprietate publică.
A precizat că este vorba de Balta Fundeni - poz. 41 Anexa 18 - comuna Fundeni; Bălţile Comunei Lupşanu (B671, B673, B675, B178) - poz. 36 Anexa nr. 25 - comuna Lupşanu; Bălţile Sătucu, Livada şi Stuf I - poz. 32, 33, 34 Anexa nr. 31 - comuna Săruleşti; Bălţile Sohatu şi Progresu, poz. 37 şi 38 Anexa nr. 32 - Comuna Sohatu.
A arătat reclamanta că în procedura de elaborare şi adoptare a actului administrativ pe care îl contestă, nu s-a procedat la delimitarea corectă a domeniului public de interes local faţă de domeniul public de interes naţional, neverificându-se situaţia juridică a bunurilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998 şi Legea Apelor nr. 107/1996, în această situaţie existând o dublă inventariere.
A solicitat introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor, în calitate de proprietar al cursurilor de apă enunţate anterior, conform prevederilor art. 865 Noul C. proc. civ., instituţia formulând cerere în calitate de administrator al acestora conform prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precizând că H.G. nr. 1303/2011 a fost adoptată pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1349/2001 şi că, nici prin hotărârea de Guvern, şi nici prin hotărârile autorităţilor publice locale, nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voinţa juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau judeţean aparţinând, deci, autorităţilor locale.
Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ-teritoriale.
Intervenţia Guvernului asupra inventarelor astfel cum au fost ele însuşite prin acte ale autorităţilor locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi reprezentat o ingerinţă în autonomia locală, consacrată prin Constituţie şi prin Legea nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi o depăşire a atribuţiilor conferite prin Legea nr. 213/1998.
S-a susţinut că modificările/completările la Inventarele bunurilor din domeniul public al comunelor Fundeni, Lupşanu, Săruleşti şi Sohatu au fost însuşite de Consiliile locale prin hotărâri, acestea fiind acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administraţiei publice locale şi în anexele cărora au fost cuprinse, anterior, bunurile în discuţie şi puteau fi contestate, dacă ar fi afectat drepturi legitime ale unei persoane, în faţa instanţelor de contencios administrativ competente, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2012, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a U.A.T. comuna Fundeni, U.A.T. comuna Lăpuşna, U.A.T. comuna Săruleşti, U.A.T. comuna Sohatu.
Prin întâmpinare, pârâta U.A.T. comuna Săruleşti a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii, arătând că actul atacat nu mai produce niciun fel de efect cu privire la Comuna Săruleşti, având în vedere că bălţile la care H.G. nr. 1303/2011 face referire (Sătucu, Livada şi Stuf I) au fost vândute prin procedura licitaţiei către terţi, acestea fiind în circuitul civil.
Faţă de această excepţie, a solicitat să se examineze în primul rând interesul legitim al reclamantei de a cere anularea H.G. nr. 1303/2011, interes justificat numai dacă reclamanta are la rândul ei dovedit un drept de proprietate asupra acelui teren, altfel, reclamanta nu are niciun folos practic în urma eventualei anulări a H.G. nr. 1303/2011, întrucât nu se poate emite o altă hotărâre sau titlu de proprietate în favoarea acesteia atâta timp cât nu au la rândul lor un drept asupra terenului şi atâta timp cât bălţile au fost înstrăinate către terţi.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca nedovedită, neîntemeiată şi nefondată, urmând a se avea în vedere că singura susţinere a reclamantei din cadrul cererii de chemare în judecată priveşte "încălcarea dispoziţiilor alin. (3) din cadrul art. III al Legii nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice, prevederile Legii apelor 107/1996", problemă ce a fost tranşată şi se bucură de autoritate de lucru judecat, potrivit considerentelor Sentinţei civile nr. 777 din 17 decembrie 1999 pronunţată în Dosarul nr. 2770/1999 al Tribunalului Călăraşi, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 131 din 1 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a menţionat că există autoritate de lucru judecat cu privire la apartenenţa bălţilor la domeniul public al Comunei Săruleşti, astfel cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 2623 din 1 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 53/116/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 4019 din 1 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi din Sentinţa civilă nr. 1070 din 2 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 8360/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 130 din 13 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi.
De asemenea, există autoritate de lucru judecat şi în ceea ce priveşte H.C.L. nr. 19/1999 privind bunurile ce aparţin domeniului public al comunei, regăsite ulterior în H.G. nr. 1349/2002, care prevedea că lacurile Săruleşti 1, 2, 3, Solacolu, Sulimanu, Benga, Corata şi Fântâna (adică cele prevăzute în H.G. nr. 1349 poziţiile 26 şi 27) aparţin domeniul public al comunei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, U.A.T. Fundeni şi U.A.T. Sohatu au solicitat să se constate că valabilitatea includerii Bălţii Fundeni în domeniul public de interes local al com. Fundeni, jud. Călăraşi a fost deja cenzurată de instanţele de judecată prin raportare chiar la dispoziţiile Legii nr. 231/1998 privind regimul proprietăţii publice, motiv pentru care este aplicabil efectul pozitiv al puterii de lucru judecat care împiedică efectuarea mai multor judecăţi cu privire la acelaşi raport juridic de drept substanţial. În acest sens au indicat Sentinţa civilă nr. 417 din 19 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, casată prin Decizia nr. 39 din 28 februarie 2001 de către Curtea de Apel Bucureşti, care rejudecând cauza, pe fond, a admis în parte acţiunea promovată de Prefect şi a menţinut dispoziţia de anulare a Hotărârii nr. 19/1999 numai în ceea ce priveşte poziţia 31 din inventar (Balta Fundeni), reţinându-se că doar acest bun a fost greşit introdus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public de interes local al com. Fundeni.
Au mai arătat că prin Decizia nr. 141 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis cererea de revizuire promovată de Consiliul Local al com. Fundeni şi rejudecând pe fond recursul numai în limitele în care s-a admis revizuirea - adică în privinţa bunului de la poziţia 31 - Balta Fundeni, a reţinut că includerea Bălţii Fundeni Călăraşi în inventarul-anexă poziţia 31, parte integrantă a Hotărârii nr. 19/1999 adoptată de Consiliul Local al com. Fundeni este corectă, urmând a fi menţinută ca atare. Ulterior, prin Încheierea din data de 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 141/2001, în sensul următor "Schimbă în tot Decizia civilă nr. 39 din 28 februarie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în Dosarul nr. 17/2001, admite recursul şi pe fond respinge acţiunea promovată de Prefectul Jud. Călăraşi".
Şi pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Lupşanu prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 120 din 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa şi a anulat în parte H.G. nr. 1303/2011, respectiv poziţia nr. 36 din Anexa 25, poziţiile 37 şi 38 din Anexa 32 şi poziţia nr. 33 din Anexa 31.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi noţiunea de "bazin hidrografic" definită la pct. 18, anexa 1 din Legea nr. 107/1996.
Raportând la aceste dispoziţii legale informaţiile regăsite în Atlasul Cadastral al Apelor din România (ediţia 1992) aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997 şi modificat ulterior prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1276/2005, prima instanţă a concluzionat că bălţile comunei Lupşanu (poz. 36 Anexa 25 - comuna Lupşanu), bălţile Sohatu şi Progresul (poz. 37 şi 38 Anexa 32 - comuna Sohatu) şi balta Livada (poz. 33 Anexa 31 - comuna Săruleşti) se află în domeniul public al statului fiind incluse eronat în Anexele la H.G. nr. 1303/2011.
Mai mult, prima instanţă a reţinut că s-a realizat o dublă inventariere a bălţilor, constatând acest aspect numai cu privire la bălţile comunei Lupşanu şi balta Livada, cea din urmă aflată pe cursul de apă cadastrat Vânata cu lungime de 37 km şi suprafaţa Bazinului Hidrografic de 498 kmp, afluent al râului Mostiştea care are lungimea de 98 km şi suprafaţa Bazinului Hidrografic de 1758 kmp, ce face parte din Bazinul Hidrografic Dunăre nr. M.F. 101462, cod clasificare 8.03.01 conform Anexei nr. 12 al H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Statului.
În ceea ce priveşte Balta Fundeni (poz. 41 Anexa 18-comuna Fundeni) prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 417/2000 şi Decizia nr. 39 din 28 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 141 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit în mod irevocabil că includerea bălţii Fundeni - Călăraşi, parte integrantă a Hotărârii 19/1991, adoptată de Consiliul Local al comunei Fundeni este corectă, urmând a fi menţinută soluţia instanţelor ca atare.
În ceea ce priveşte bălţile Sătucu şi Stuf I (poz. 32 şi 34 Anexa nr. 31, comuna Săruleşti), prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 1232 din 8 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 351 pronunţată în data de 27 ianuarie 2012 de Curtea de Apel Bucureşti, s-a stabilit că aceste bălţi au trecut în domeniul privat al comunei Săruleşti, conform H.C.L. nr. 40 din 29 aprilie 2004, soluţie ce urmează a fi luată în considerare la pronunţarea prezentei sentinţe.
În considerarea actelor normative prezentate anterior se reţine că bălţile din litigiu, respectiv cele aflate în anexa H.G. nr. 1303/2011, poziţia nr. 36 din Anexa 25, poziţiile 37 şi 38 din Anexa 32, poziţia nr. 33 din anexa 31, sunt bunuri proprietate a statului, autorităţile locale în mod eronat le-au inclus în domeniul lor public, fiind bunuri de interes naţional, încălcându-se astfel normele legale ce reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acestora, vătămându-se astfel interesele statului.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 120 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române SA şi pârâţii: Guvernul României, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Săruleşti, prin Primar şi Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupşanu.
Recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitându-se modificarea în parte a sentinţei recurate şi admiterea în totalitate a acţiunii, respectiv anularea şi a poziţiei nr. 41 - Anexa nr. 18 - Completare la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Fundeni şi a poziţiei nr. 32 şi 34 din Anexa 31 - Completare la inventarul bunurilor care aparţin domeniul public al comunei Săruleşti.
În mod greşit, instanţa de fond, deşi a reţinut că imobilul de la poziţiile art. 32, 34 Anexa 31, se află pe cursul de apă cadastrat Vânata cu lungime de 37 km şi bazin hidrografic 498 mp a luat în considerare soluţia pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 351 din 27 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a stabilit că aceste bălţi au trecut în domeniul privat al comunei Săruleşti, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 40 din 29 aprilie 2004.
De asemenea, în ceea ce priveşte Balta Fundeni inclusă la poziţia nr. 41 din Anexa nr. 18, în mod eronat instanţa de fond a apreciat că este corectă soluţia instanţelor prin care s-a stabilit apartenenţa Bălţii Fundeni la domeniul public local al comunei Fundeni, deşi cursul de apă Pasărea pe care se află are o lungime de 48 hm şi un bazin hidrografic de 254 kmp.
Arată recurenta-reclamantă că nu îi sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pentru că nu a fost parte în niciunul dintre dosarele în care au fost pronunţate.
Recursul formulat de pârâtul Guvernul României se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în baza cărora solicită modificarea sentinţei instanţei de fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 pct. 5 C. proc. civ.
Arată recurentul-pârât că nu i-a fost comunicată încheierea de amânare a pronunţării din 16 aprilie 2013, deşi aceasta face parte integrantă din Sentinţa civilă nr. 120 din 22 aprilie 2013, situaţie în care sancţiunea este nulitatea absolută, întrucât o atare lipsă împiedică exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii recurate.
Sentinţa este criticabilă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în privinţa modului în care a fost motivată soluţia de admitere a acţiunii, precum şi raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
În motivarea soluţiei pronunţate instanţa de fond face referire la dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 107/1996 şi la noţiunea de bazin hidrografic definită la pct. 18 Anexa 1 din Legea nr. 107/ 1996.
Raportând la aceste dispoziţii legale informaţiile găsite în Atlasul cadastral al Apelor din România, aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997, instanţa a concluzionat că bălţile comunei Lupşanu (poziţia 36 Anexa nr. 25), bălţile Sohatu şi Progresul (poziţia 37 şi 38 Anexa nr. 32) şi Balta Livada (poziţia 33, Anexa nr. 31) se află în domeniul public al statului, fiind incluse eronat în Anexele H.G. nr. 1303/2011.
Deşi a reţinut că s-a realizat o dublă inventariere a bălţilor, atât în domeniul public local, cât şi în domeniul public al statului, instanţa confirmă acest aspect numai cu privire la balta Livada. Cu privire la bălţile comunei Lupşanu şi bălţile Sohatu şi Progresul, instanţa reţine că acestea se află în domeniul public al statului fără ca reclamanta să fi făcut dovada inventarierii ca atare în H.G. nr. 1705/2006.
În susţinerea cererii de recurs, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupşanu a arătat faptul că prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită anularea poziţiei nr. 36 Anexa 25 la H.G. nr. 1303/2011, invocându-se în realitate motive de nelegalitate ale hotărârii Consiliului Local Lupşanu prin care au fost însuşite bălţile incluse în anexă, pentru care este prevăzută o procedură specială de contestare.
Prin recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Săruleşti se invocă dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunţată nu cuprinde nicio referire cu privire la apărările sale. Singura reţinere a instanţei de fond cu privire la poziţia 33 Anexa 31, ce priveşte balta Livada, se referă la poziţionarea acesteia pe "cursul de apă Vânata cu lungimea de 37 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 498 kmp".
În realitate, arată recurenta-pârâtă, balta Livada nu se găseşte pe cursul de apă Vânata, aşa cum rezultă din Planul de situaţie în format color, anexat cererii de recurs, bolta Livada reprezintă o prelungire a bazinului Benga, fiind practic un lac de colectare pentru situaţia apariţiei unei viituri sau a ridicării nivelului apei datorită unor precipitaţii abundente.
Cursul de apă Vânăta nu aparţine statului, nefiind domeniu public al statului, iar bălţile care sunt aşezate pe acest curs au fost considerate ca aparţinând domeniului public al comunei Săruleşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia netimbrării recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupşanu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cu consecinţa anulării respectivului recurs ca netimbrat.
Astfel, deşi recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru în valoare de 0,30 RON, conform dovezii anexate la dosar, recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, acestea urmând a fi depuse la momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din lege şi dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ.
Cum recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupşanu nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/2007, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române, ce vizează respingerea acţiunii cu privire la cererea de anulare a H.G. nr. 1303/2011 pct. 41 - Anexa 18 şi punctele 32, 34 Anexa 31, este nefondat şi urmează a fi respins.
În ceea ce priveşte Balta Fundeni, poziţia 41, Anexa 18 - Completare la inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Fundeni este situată pe cursul de apă cadastrat Pasărea, bazinul Hidrografic Argeş. Cu privire la acesta, prin Sentinţa nr. 417/2000 şi Deciziile nr. 39/2001 nr. 141 din 6 septembrie 2011 ale Curţii de Apel Bucureşti s-a stabilit irevocabil că face parte din Hotărârea Consiliului Local al Comunei Fundeni nr. 19/1991 - poz. 31, ce priveşte inventarul bunurilor aparţinând domeniului public de interes local.
Aceeaşi situaţie există şi cu privire la bălţile Sătucu şi Stuf I - poziţiile 32, 34, Anexa 31, prin Sentinţa civilă nr. 1232 din 8 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi irevocabilă prin Decizia nr. 351 din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, stabilindu-se că aceste bălţi au trecut în domeniul privat al comunei Săruleşti, conform H.C.L. nr. 40 din 29 aprilie 2004.
Critica recurentei-reclamante ignoră faptul că autoritatea de lucru judecat, în manifestarea sa de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. (2) C. civ.) se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces ce vizează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a fi contrazis.
Rezultă că în mod corect judecătorul fondului a dat eficienţă efectului pozitiv al lucrului judecat atunci când a luat în considerare soluţiile pronunţate anterior prin hotărâri judecătoreşti irevocabile cu privire la regimul juridic al bălţilor Fundeni, Sătucu şi Stuf I.
În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Administraţia Naţională Apele Române, ca nefondat.
Recursurile formulate de pârâţii Guvernul României şi Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Săruleşti sunt fondate, urmând a fi admise, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru următoarele motive:
Reclamanta a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1303/2011 (poz. 41 Anexa 18, poz. 36 Anexa 25, poz. 32, 33, 34 Anexa 31 şi poz. 37, 38 Anexa 32), cu motivarea că imobilele bălţi se află în domeniul public al statului şi în administrarea acestuia, iar prin includerea bunurilor în domeniul public local au fost încălcate dispoziţiile art. III alin. (3) Anexă la Legea nr. 213/1998, cât şi prevederile Legii nr. 107/1996.
Instanţa de fond, soluţionând cauza, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte a H.G. nr. 1303/2011, respectiv poz. 36, Anexa 25, poz. 37 şi 38, Anexa 32 şi poz. 33, Anexa nr. 31.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 107/1996, făcând referire la noţiunea de "bazin hidrografic" definită la pct. 18 Anexa 1 din Legea nr. 107/1996 şi la informaţiile regăsite în Atlasul Cadastral al Apelor din România, aprobat prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 399/1997, modificată prin Ordinul nr. 1276/2005, concluzionând că bălţile Lupşanu, Sohatu, Progresu şi Livada se află în domeniul public al statului, fiind incluse eronat în Anexa la H.G. nr. 1303/2011.
Aşadar, singurul argument al instanţei de fond în aprecierea nelegalităţii H.G. nr. 1303/2011 cu privire la cele 4 puncte menţionate constă în raportarea dispoziţiilor legale la informaţiile Atlasului Cadastral al Apelor din România. Judecătorul fondului nu a analizat şi înlăturat apărările invocate de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Săruleşti care a susţinut că în realitate Balta Livada nu se afla poziţionată pe "cursul de apă Vânata în lungime de 37 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 498 km", fiind o continuare a unei alte bălţi numită Benga, ce are rolul de a prelua o eventuală creştere a debitului din această din urmă baltă.
De asemenea, deşi reţine că s-a realizat o dublă inventariere a bălţilor, atât în domeniul public local, cât şi în domeniul public al statului, instanţa exemplifică acest lucru doar cu privire la Balta Livada, despre care precizează că figurează în H.G. nr. 1705/2006 Anexa 12, despre celelalte (Progresu, Sohatu şi Lupşanu) reţinând doar că se află în domeniul public al statului.
În raport de aceste circumstanţe, Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost lămurite pe deplin împrejurările de fapt, judecătorul fondului raportându-se doar la informaţiile cuprinse în Atlasul Cadastral al Apelor din România.
De asemenea, pentru a determina în mod corect raportul juridic dedus judecăţii, este necesar ca judecătorul fondului să evalueze întreg materialul probator la care părţile fac referire, să examineze prin prisma dispoziţiilor legale din materie dacă probele administrate fac dovada celor susţinute de reclamantă.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va avea în vedere şi necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate care să lămurească aspectele menţionate mai sus, asupra cărora părţile au poziţii divergente.
2. Temeiul juridic al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 313 şi 314 C. proc. civ., reţinând că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită şi în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate, se va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Săruleşti împotriva Sentinţei nr. 120 din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău Ialomiţa, împotriva Sentinţei nr. 120 din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Lupşanu împotriva Sentinţei nr. 120 din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1963/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1582/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
