ICCJ. Decizia nr. 464/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 464/2014
Dosar nr. 6950/1748/2012
Şedinţa de la 31 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4100/2013 din 24 mai 2013, Judecătoria Cornetu a a dmis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC M.E.S. SRL şi pe intimatul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Craiova .
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, ”(…) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul”, dispoziţii procedurale de imediată aplicare, iar, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, contravenienta are sediul în localitatea Craiova, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Craiova.
Judecătoria Cornetu a apreciat că, întrucât art. 101 din O.G. nr. 15/2002 stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, sunt incidente prevederile art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că, în baza art. 158 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 12354 din 27 septembrie 2013 Judecătoria Craiova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Cornetu, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei din data de 10 aprilie 2012, locul săvârşirii faptei contravenţionale ce i se impută petentei prin procesul-verbal contestat este A2 km. 12+450 m, G., judeţul Ilfov, or, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Faţă de data înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Cornetu, respectiv 10 mai 2012, instanţa a reţinut că legea procedurală aplicabilă în speţă este C. proc. civ. de la 1865 şi, prin urmare, având în vedere că presupusa faptă contravenţională a fost constatată pe A2 km. 12+450 m, G., judeţul Ilfov, precum şi caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională, instanţa a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Cornetu, potrivit art. 20 C. proc. civ., în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară comună, în vederea soluţionării acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secţia civilă.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 10 aprilie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., SC M.E.S. SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 RON, fiind obligată să achite şi tariful de despăgubire indicat în înştiinţarea de plată.
S-a constatat că la data de 9 noiembrie 2011, vehiculul aparţinând petentei a circulat pe A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în Secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC M.E.S. SRL şi pe intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 460/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 465/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
