ICCJ. Decizia nr. 466/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 466/2014
Dosar nr. 13873/1748/2012*
Şedinţa de la 31 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 16437 din 22 octombrie 2012, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, această dispoziţie neputând fi înlăturată de părţi, având caracter de ordine publică şi că din procesul-verbal de contravenţie rezultă că vehiculul aparţinând d-lui C.G. a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe A2 km12 + 450 m, G., judeţul Ilfov, locul săvârşirii contravenţiei aflându-se în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.
Prin sentinţa civilă nr. 4547/2013 din 10 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut, în esenţă, că, deşi potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, având în vedere intrarea în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentului din cauza dedusă judecăţii se află în localitatea Constanţa, acesta fiind în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.
Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., Judecătoria Cornetu a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care, prin încheierea nr. 3299 din 15 octombrie 2013, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 16 august 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., petentul C.G. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 750 RON.
S-a constatat că la data de 5 martie 2011, vehiculul aparţinând petentului a circulat pe autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 12 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în Secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul C.G. şi pe intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 465/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 467/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
