ICCJ. Decizia nr. 470/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 470/2014
Dosar nr. 640/44/2013
Şedinţa de la 31 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rol, având în vedere obiectul litigiului şi dispoziţiile art. V şi art. XXIII alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 şi a trimis-o pe cale administrativă Tribunalului Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 1488/2013 din 14 mai 2013 Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a arătat că se consideră o persoană vătămată într-un drept al său şi într-un interes legitim în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004 de către autoritatea publică Guvernul României, care a emis actul administrativ cu putere de lege O.U.G. nr. 84/2012, ilegal şi netemeinic, cu încălcarea Legii nr. 52/2003 şi a Constituţiei, solicitând anularea în parte a actului atacat, suspendarea executării acestuia pe durata procesului, recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului legitim şi obligarea pârâtului să abroge art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 referitoare la beneficiarii Legii nr. 341/2004.
Tribunalul a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din art. II din O.U.G. nr. 80/2010, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 şi art. V din Legea nr. 2/2013, că este competent să judece doar litigii vizând aplicarea Legii nr. 341/2004 şi în care în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, or, în cauză, acţiunea este formulată în contradictoriu cu Guvernul României şi are ca obiect principal anularea în parte a unei ordonanţe de urgenţă emisă de acesta, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 9 şi ale art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a apreciat, având în vedere obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizat de către reclamant în calitate de beneficiar al prevederilor Legii nr. 341/2004, că prezentul litigiu este de competenţa Tribunalului Brăila, având în vedere prevederile art. V din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora după art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, art. 26, potrivit căruia litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi se soluţionează în fond de către tribunal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Din actele dosarului rezultă faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a O.U.G. nr. 84/2012 emisă de pârât şi suspendarea executării actului normativ atacat pe durata procesului, recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului legitim şi obligarea pârâtului să abroge art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 referitoare la beneficiarii Legii nr. 341/2004.
În raport de cele solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, de faptul că acţiunea este formulată în contradictoriu cu Guvernul României şi are ca obiect principal anularea în parte a unei ordonanţe de urgenţă emisă de acesta, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond (…).
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative”.
Analiza legislaţiei aplicabile în materia dedusă judecăţii în prezenta cauză relevă că obiectul acţiunii judiciare îl poate constitui, în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea unui act administrativ şi/sau despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe declarate neconstituţionale.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Faţă de considerentele expuse anterior şi având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi faptul că actul atacat în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală, iar potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competenţa de soluţionare îi revine Curţii de Apel Galaţi.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.D. şi pe pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 471/2014. Contencios → |
|---|
