ICCJ. Decizia nr. 581/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 581/2014
Dosar nr. 150/54/2013
Şedinţa publică de la 7 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 18417/318/2012, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Gorj "T.V." - UM X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC H. S. H. Târgu Jiu, SC H. SA Bucureşti şi O.C.P.I. Gorj şi intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate că terenul în suprafaţă de 30.098 mp face parte din domeniul public al statului, că Statul Român este proprietar, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor prin I.J.J. Gorj are un drept de administrare operativ asupra imobilului (teren) în suprafaţă de 30.098 mp;
- să fie obligată pârâta SC H. S. H. Târgu Jiu să-i lase în proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 30.098 mp cu destinaţia poligon de tragere situat în municipiul Târgu Jiu, strada E.T.
Totodată, reclamantul a solicitat să se constate că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din x/2001 a fost obţinut de SC H. SA în mod nejustificat întrucât O.C.P.I. Gorj nu a avut în vedere documentaţia înaintată de reclamantul I.J.J. Gorj.
Prin încheierea din 7 decembrie 2012 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din x/2001, iar prin Sentinţa nr. 16014 din 14 decembrie 2012 Judecătoria Târgu Jiu a a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 150/54/2013.
Prin întâmpinare, pârâta SC H. SA Bucureşti a invocat, printre alte excepţii, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
În argumentarea acestei excepţii, s-a arătat că reclamantul nu a formulat o plângere prealabilă la ministerul de resort, singura abordare constituind-o adresa din 6 iulie 2012, prin care reclamantul a solicitat sprijin pentru soluţionarea amiabilă a situaţiei, ceea ce nu constituie însă plângere prealabilă în sensul Legii nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 132 din 15 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "T.V." Gorj, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a reţinut următoarele:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1.532.753,89 mp, emis la data de 15 mai 2001 de către Ministerul Industriei şi Resurselor în favoarea pârâtei SC H. SA, este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi, ulterior, cu cele ale art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, este obligatorie procedura prealabilă.
Neîndeplinirea procedurii prealabile sau formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege constituie un fine de neprimire.
Cum reclamantul este un terţ în raport cu actul administrativ contestat, conform dispoziţiilor legale menţionate, termenul de 30 de zile se calculează de la data luării la cunoştinţă a existenţei certificatului de atestare a dreptului de proprietate care, în mod firesc, nefiindu-i adresat, nu i-a fost comunicat.
Fiind în prezenţa unui act juridic ce atestă existenţa în patrimoniul pârâtei a unui drept real supus publicităţii imobiliare în condiţiile Legii nr. 7/1996, modificată şi completată, momentul luării la cunoştinţă a existenţei acestuia coincide cu momentul înscrierii certificatului în Cartea funciară, când dreptul de proprietate al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.
Or, aşa cum rezultă în speţa de faţă, din extrasul de carte funciară eliberat de O.C.P.I. Dolj şi Încheierea nr. 4750 din 14 septembrie 2001 emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Târgu Jiu, dreptul de proprietate al SC H. SA a fost intabulat în Cartea funciară la data de 14 septembrie 2001, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 6457/2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor, asupra imobilului în suprafaţă de 1.532.753,89 mp.
Contrar susţinerilor pârâtei, prima instanţă a apreciat că adresa din 6 iulie 2012 reprezintă o plângerea prealabilă, chiar dacă prin aceasta s-a solicitat Ministerului Economiei sprijinul pentru soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului, întrucât în cuprinsul acestei adrese se face referire şi la faptul că Ministerul are posibilitatea anulării parţiale a certificatului de atestare, de unde se deduce că s-a cerut şi anularea acestui act de către minister.
Cu toate acestea, prima instanţă a observat că plângerea a fost formulată la data de 6 iulie 2012, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv după aproximativ 11 ani de la data înscrierii proprietăţii în cartea funciară.
Mai mult, chiar şi în raport de data de 1 februarie 2011, invocată de reclamant în plângere, ca fiind data luării la cunoştinţă despre existenţa certificatului, plângerea prealabilă formulată la data de 6 iulie 2012 este tardivă.
În raport de aceste considerente şi văzând şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 109 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a reţinut neîndeplinirea în speţă a unei cerinţe prealabile de admisibilitate a acţiunii în anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 132 din 15 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "T.V." Gorj, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9, şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile potrivit temeiurilor indicate, dar din modul cum le-a prezentat rezultă că hotărârea fondului este criticată sub următoarele aspecte:
3.1. Hotărârea este nemotivată şi contradictorie în raport cu dispozitivul soluţiei adoptate, nerespectând exigenţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa nu a arătat care sunt motivele şi dovezile în raport de care şi-a fundamentat soluţia, fără a proceda la cercetarea fondului, care s-ar fi impus în cauză, având în vedere natura şi importanţa terenului ce face obiectul certificatului de atestare a proprietăţii în discuţie.
În plus, au fost reţinute în hotărâre motive contradictorii referitoare la excepţia inadmisibilităţii, în sensul că, în considerente s-a reţinut tardivitatea plângerii prealabile, deşi nu a fost pusă în discuţie, iar în dispozitiv se respinge acţiunea ca inadmisibilă, practic fiind două excepţii distincte.
3.2. Prima instanţă a făcut o apreciere greşită, atât a probatoriului administrat în cauză, cât şi a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 fără a ţine seama de apărările formulate în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Sesizată cu acţiunea în constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. x/2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor în favoarea SC H. SA, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova s-a pronunţat, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Analizând punctual motivele de recurs şi efectuând, totodată, propria evaluare a raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, reţinând următoarele:
Cu privire la motivarea sentinţei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)
Considerentele sentinţei atacate cuprind motivele care au fundamentat soluţia instanţei în ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâţi, răspunzând exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Împrejurarea că instanţa a reţinut în considerente tardivitatea plângerii prealabile nu se află în contradicţie cu soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, deoarece, sub aspectul efectelor pe care le produce, tardivitatea plângerii echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile şi constituie un fine de neprimire a acţiunii, nefiind vorba aşadar de două excepţii distincte.
Curtea de apel nu putea să analizeze fondul cauzei, în condiţiile în care a soluţionat acţiunea excepţie, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care obligă instanţa a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Excepţia lipsei procedurii prealabile fiind o excepţie de fond, peremptorie, dirimantă, conduce la respingerea acţiunii.
Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.
Cât priveşte soluţia adoptată, de respingere, ca inadmisibilă a acţiunii, aceasta este corectă şi legală, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi va fi menţinută de Înalta Curte, însă cu substituirea parţială a motivării, deoarece în cazul terţilor, nu este relevantă sub aspectul verificării respectării termenului de formulare a plângerii prealabile data înscrierii în Cartea Funciară, ci data/momentul la care s-a luat cunoştinţă de actul pretins vătămător.
Aşa cum se poate lesne observa chiar din cuprinsul acţiunii introductive, însuşi reclamantul a arătat că a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuţie la momentul comunicării Încheierii nr. 4529 din 1 februarie 2011 pronunţată de O.C.P.I. Gorj, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că un alt imobil atribuit în baza aceluiaşi certificat apare înscris în CF, aparţinând SC H. SA - Sucursala Târgu Jiu.
Având ca reper data de 1 februarie 2011, indicată de recurent, ca fiind data luării la cunoştinţă de existenţa certificatului de atestarea dreptului de proprietate, plângerea prealabilă formulată la data de 6 iulie 2012, în mod evident, s-a făcut cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În raport cu aceste coordonate, soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este corectă, nefiind identificate motive de nelegalitate ori elemente care să configureze o altă soluţie.
Doctrina şi jurisprudenţa au statuat, în mod constant, că formularea recursului graţios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal, echivalează cu neefectuarea acestei proceduri, care a fost reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ şi a cărei neîndeplinire se sancţionează cu respingerea acţiuni ca inadmisibilă, astfel că orice discuţie asupra fondului litigiului este de prisos.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean T.V. - Gorj împotriva Sentinţei civile nr. 132 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 601/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
