ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 632/2014
Dosar nr. 9469/4/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 1 martie 2012 sub număr unic de dosar 1607/198/2012, petenta SC G.S.E.R. SA, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN, a formulat plângere contravenţională împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R12 nr. 0078504 din 31 ianuarie 2012 încheiat de către intimată, solicitând anularea procesului-verbal contestat şi exonerarea de plata amenzii şi a tarifului de despăgubire.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 926 din 4 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Brezoi în Dosar nr. 1607/198/2012, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, cu motivarea că, faţă de dispoziţiile procedurale de imediata aplicare reprezentate de art. 101 din O.G. nr. 15/2002, Judecătoria Sector 4 Bucureşti, este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul contravenientului este în Bucureşti, sector 4.
În urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei s-a constituit pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti Dosarul nr. 9469/4/2013.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 12167 din data de 19 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 31 ianuarie 2012 a fost întocmit Procesul-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0078504, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petentă a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 1 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. III din Legea nr. 2/2013, "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.".
De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: (1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acestei legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată "Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este loc. Seaca, jud. Vâlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC G.S.E.R. SA în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 295/2014. Contencios → |
|---|
