ICCJ. Decizia nr. 542/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 542/2014
Dosar nr. 9613/2/2011
Şedinţa publică de la 6 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1753 din 12 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 şi a Legii nr. 293/2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.I. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul G.I., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9613/2/2011.
La termenul de judecată din 6 februarie 2014, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtului G.I. la data de 12 iulie 2012, conform dovezii de comunicare de la dosarul curţii de apel.
Pârâtul G.I. a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel la data de 29 martie 2012, iar motivele de recurs au fost formulate la 7 august 2012, data depunerii acestora la oficiul poştal.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentinţa pronunţată de curtea de apel putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Conform dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".
În raport cu aceste dispoziţii, rezultă că recurentul avea obligaţia procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii recurate (12 iulie 2012), termenul de recurs împlinindu-se la data de 30 iulie 2012.
Conform celor expuse anterior, se constată, însă, că recurentul a motivat cererea de recurs la data de 7 august 2012, deci după împlinirea, la data de 30 iulie 2012, a termenului de recurs.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ.:
"Art. 306 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).
(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor."
În atare situaţie, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., şi va constata nulitatea recursului declarat de G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de G.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1753 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 541/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
