ICCJ. Decizia nr. 635/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 635/2014
Dosar nr. 604/36/2012*
Şedinţa publică de la 12 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 246/CA din 10 iulie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007, invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - Capitania Zonală Constanţa, Guvernul României şi intervenientul în interes alăturat Guvernului României, Ministerul Transporturilor;
- a respins, ca nefondată, excepţia de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară aprobat prin Ordinul nr. 956/2003, invocată de reclamanta SC "C.S.S." SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - Capitania Zonală Constanţa, Guvernul României şi intervenientul în interes alăturat Guvernului României, Ministerul Transporturilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Asupra excepţiei de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară a porturilor maritime româneşti, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 956/2003 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Regulamentul de exploatare portuară")
Reclamanta SC "C.S.S." SRL a invocat nelegalitatea Regulamentului de exploatare portuară, prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 10 din Legea nr. 24/2000.
Regulamentul de exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 956/2003, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 470 din 1 iulie 2003, prevăzându-se că actul normativ intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.
Nu poate fi aşadar constatată o nelegalitate a acestui act pentru absenţa publicării gratuite a anexei sale, cât timp ordinul prin care a fost aprobat a respectat cerinţa publicităţii, persoanele interesate având cunoştinţă de existenţa regulamentului, iar conţinutul ordinului respectă actele normative cu forţă superioară în aplicarea cărora a fost emis.
Aspectele reliefate de reclamantă nu sunt de natură a fundamenta nelegalitatea actului.
Asupra excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale
Dispoziţiile contestate, conform cărora "nerespectarea dispoziţiilor regulamentului portuar constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei", sunt analizate prin raportare la principiul constituţional al legalităţii incriminării şi principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.
H.G. nr. 876/2007 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi al art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, acte normative în raport cu care a fost invocată excepţia de nelegalitate.
În raport cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 2 şi art. 3 din O.G. nr. 2/2001, norma care incriminează o faptă şi o transpune în domeniul contravenţional, prin raportare la încălcarea unei dispoziţii legale în sens larg, trebuie să fie clară, explicită şi să definească ilicitul care atrage răspunderea contravenţională.
Inserarea în cuprinsul H.G. nr. 876/2007 a unei contravenţii descrisă prin fapta de a nu respecta dispoziţiile regulamentului portuar are un caracter impredictibil, în condiţiile în care regulamentul nu este accesibil oricui, prin nepublicarea sa, fiind destinat doar persoanelor interesate.
Prin urmare, prevederile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu respectă dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, ce constituie cadrul general de reglementare şi sancţionare a contravenţiilor.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel au declarat recurs Autoritatea Navală Română, Guvernul României şi Ministerul Transporturilor.
Recurentul-pârât Guvernul României invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 prevăd clar limitele aplicării contravenţiilor şi respectă prevederile art. 108 din Constituţie şi art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Recurentul-pârât Ministerul Transporturilor invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţine, în esenţă, că nelegalitatea prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de eventuala nelegalitate a prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 108 din Constituţie şi ale art. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţine, în esenţă, că nelegalitatea prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu poate fi atrasă de eventuala nelegalitate a prevederilor Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 956 din 23 iunie 2003, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut nelegalitatea în raport cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 2/2001.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenţi şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept
Curtea de Apel Constanţa a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu excepţia de nelegalitate a Regulamentului de exploatare portuară şi a prevederilor art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007.
Norma administrativă cuprinsă în art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007, pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale are următorul conţinut:
"Art. 3 - Constituie contravenţii la regimul siguranţei şi securităţii navelor în porturi, în terminalele de operare şi în apele naţionale navigabile, următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
f) nerespectarea dispoziţiilor regulamentului portuar, cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei".
Hotărârea de Guvern a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, potrivit căruia hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, şi al art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.
Din punctul de vedere al obiectului de reglementare şi al elementelor formale de tehnică legislativă, Înalta Curte constată că art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 se încadrează în limitele impuse prin actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul cărora a fost adoptată, însă soluţia primei instanţe este corectă în ceea ce priveşte conţinutul normei atacate, analizat prin prisma exigenţelor de calitate a legii pe care trebuie să le îndeplinească o prevedere ce instituie un regim sancţionatoriu contravenţional.
Regulamentul de exploatare portuară a fost aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 956/2003, ordin care a fost publicat în M. Of. nr. 470 din 1 iulie 2003, fără a include însă şi anexa cuprinzând corpul propriu-zis al Regulamentului.
Cu toate că art. 1 din Ordinul nr. 956/2003 prevede că Regulamentul prevăzut în anexă "face parte integrantă din prezentul ordin", acesta nu a urmat acelaşi regim al publicării în M. Of., ci, printr-o notă de subsol, s-a menţionat că anexa se pune la dispoziţia celor interesaţi, în limbile română şi engleză, de către CN "A.P.M." SA Constanţa.
Regulamentul de exploatare portuară conţine reguli de conduită generale, abstracte, de aplicabilitate repetată, pentru un număr nedeterminat de destinatari, având natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ.
Înalta Curte constată că, reglementând în mod deliberat o răspundere contravenţională prin trimiterea la un act administrativ cu caracter normativ emis anterior, care nu a fost publicat în M. Of., art. 3 lit. f) din H.G. nr. 876/2007 nu îndeplineşte cerinţa de accesibilitate a legii, rezultată din interpretarea art. 1 şi 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, prin prisma art. 20 din Constituţia României, într-un sens care să concorde noţiunii de "lege" în accepţiunea art. 7 şi a preambulului Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum se degajă din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 956/2000, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluzia judecătorului fondului, în sensul că publicarea este o operaţiune administrativă ulterioară emiterii actului, a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăşi valabilitatea şi legalitatea acestuia.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză.
La pronunţarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituţional ce revine Înaltei Curţi de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Decizia din 6 decembrie 2007, Cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), instanţa are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 5497 din 30 mai 2013 şi nr. 5769 din 18 iunie 2013.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Navală Română, Guvernul României şi Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 246/CA din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 636/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
