ICCJ. Decizia nr. 653/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 653/2014
Dosar nr. 5001/268/2011
Şedinţa publică de la 12 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Odorheiu Secuiesc - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita - Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, repunerea în termenul legal de a ataca pct. IV din procesul-verbal de şedinţă a pârâtei de rândul 1 din 19 iulie 2010, care consemnează propunerea Comisiei Locale Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009 şi nr. 3001/2010, iar, ca o consecinţă a admiterii cererii de repunere în termen, a solicitat anularea actului administrativ individual din 18 ianuarie 2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin Sentinţa civilă nr. 81 din 14 ianuarie 2013, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul M.S. în favoarea Tribunalului Harghita, reţinând că actul atacat, emis de Instituţia Prefectului Judeţului Harghita este un act administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004.
Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalului Harghita, prin Sentinţa civilă nr. 2832 din 12 iunie 2013, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş pentru a hotărî asupra conflictului.
3. Hotărârea prin care a fost soluţionat conflictul de competenţă
Prin Sentinţa nr. 44/CC din 2 iulie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin actul a cărui anulare se solicită - adresa nr. 398/SL/2011 - Instituţia Prefectului Judeţului Harghita a comunicat reclamantului că, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în situaţia în care se considera lezat în drepturi cu privire la modul de soluţionare de către Comisia locală de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, avea posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la afişarea modului de soluţionare a cererii, contestaţie la Comisia judeţeană de fond funciar. De asemenea, prin acelaşi act i s-a comunicat reclamantului că reclamaţia pe care a depus-o sub nr. 398/2011 la Instituţia prefectului nu poate fi considerată contestaţie în sensul prevăzut de lege, deoarece termenul legal este depăşit (Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc).
Aşadar, reclamantul a urmat procedura administrativ-prealabilă reglementată de legile fondului funciar şi, fiind nemulţumit de modul de soluţionare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, a formulat contestaţie în urma căreia a fost emis actul a cărui anulare o solicită în prezenta cauză.
Rezultă, astfel, că suntem în prezenţa unui act emis în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, iar faptul că acest act nu poartă denumirea de hotărâre (astfel cum prevede art. 53 din Legea nr. 18/1991) nu este de natură a schimba natura juridică a actului, natură juridică conferită de legiuitor, iar nu de eventuala terminologie folosită de emitentul actului.
Acest lucru este cu atât mai evident cu cât în finalul acţiunii sale reclamantul a solicitat instanţei, în eventualitatea admiterii cererii de anulare a actului amintit, să dispună obligarea pârâtei de rând 2 să emită o hotărâre prin care să dispună ca pârâta de rând 1 să valideze anexele prevăzute de Legea nr. 18/1991, iar, ulterior, pârâta de rând 2 să elibereze titlul de proprietate în favoarea antecesoarei reclamantului, invocând prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale H.G. nr. 1172/2001.
Nici aspectul referitor la faptul că emitentul actului ar fi Instituţia Prefectului judeţului Harghita nu este de natură a schimba natura juridică a actului, atâta vreme cât, pe de-o parte, prin acesta s-a răspuns (soluţionat) contestaţiei formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 (împotriva art. IV din procesul-verbal al Comisiei locale de fond funciar care consemnează propunerea 2839/2009, 3001/2010 a Comisiei locale Odorheiu Secuiesc pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 - Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc). Pe de altă parte, prefectul judeţului este preşedintele Comisiei Judeţene de fond funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005.
De altfel, caracterizarea acţiunii reclamantului ca aparţinând domeniului special de reglementare al legilor fondului funciar este dată de conţinutul concret al solicitărilor acestuia şi de argumentele invocate în motivarea lor, fiind lipsit de relevanţă pentru stabilirea competenţei instanţei temeiul juridic invocat de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013 (art. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004). Aceasta deoarece stabilirea în corect a temeiului acţiunii este o obligaţie a instanţei impusă de rolul activ pe care aceasta trebuie să-l exercite conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, a declarat recurs reclamantul M.A., în calitate de moştenitor al mamei sale, M.An..
În esenţă, recurentul susţine că actul contestat reprezintă refuzul nejustificat al autorităţii publice de a soluţia petiţia sa, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nefiind un act emis în temeiul Legii nr. 18/1991, esenţial fiind faptul că actul este emis de Prefectul Judeţului Harghita, în calitatea sa de prefect, iar nu în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene pentru Aplicare a Legii nr. 18/1991, entităţi juridice diferite.
Totodată, recurentul susţine că, pentru a fi în prezenţa unui act emis de Comisia Judeţeană pentru Aplicare a Legii nr. 18/1991, actul trebuia să fie semnat de toţi membrii comisiei, iar nu numai de către preşedintele acesteia.
În acelaşi sens, recurentul arată că actul contestat nu face parte dintre actele prevăzute de H.G. nr. 890/2005 şi de Legea nr. 18/1991, întrucât nu soluţionează o petiţie formulată în baza acestei legi, ci reprezintă refuzul de soluţionare pe fond a unei petiţii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recurentul arată că a invocat drept temei al acţiunii prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurent şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea Adresei nr. 398/SL/2011 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, prin care i s-a comunicat faptul că, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, în situaţia în care se considera lezat în drepturi cu privire la modul de soluţionare de către Comisia locală de fond funciar a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, avea posibilitatea de a formula, în termen de 10 zile de la afişarea modului de soluţionare a cererii, contestaţie la Comisia judeţeană de fond funciar, iar reclamaţia depusă sub nr. 398/2011 la Instituţia prefectului nu poate fi considerată contestaţie în sensul prevăzut de lege, deoarece termenul legal este depăşit (Dosarul nr. 424/268/2011 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc).
Se observă că actul contestat reprezintă răspunsul dat de Instituţia Prefectului la contestaţia formulată împotriva pct. IV din procesul-verbal al şedinţei Comisiei Locale Odorheiu Secuiesc pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, nr. 2839/2009, 3001/2010 (5), cu susţinerea că în mod nelegal s-a propus acordarea de despăgubiri defunctei M.An. pentru suprafaţa de 1,3606 ha din terenul de 1,8112 ha, proprietatea tabulară a defunctei, înscrisă în CF nr. 9 Beclean, top 2481, 2482, 2485.
În sensul celor reţinute de Curtea de Apel Târgu Mureş, este evident faptul că actul contestat a fost emis în procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, în condiţiile în care emitentul actului - Prefectul Judeţului - îndeplineşte şi atribuţia de preşedinte al Comisiei Judeţene de fond funciar, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 890/2005, astfel că răspunsul pe care reclamantul îl contestă în cauză este subsumat exercitării atribuţiilor speciale conferite prefectului în limitele cadrului legal delimitat de Legea nr. 18/1991 şi legislaţia subsecventă acesteia.
Invocarea de către reclamant a unor prevederi din Legea nr. 554/2004 nu este de natură a schimba calificarea juridică şi cadrul legal aplicabil actului contestat, iar, sub acest aspect, Curtea de Apel Târgu Mureş în mod corect şi-a exercitat rolul activ în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva Sentinţei nr. 44/CC din 2 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 648/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
