ICCJ. Decizia nr. 7/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7/2014
Dosar nr. 8630/2/2011
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Paşapoarte şi Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple, a solicitat recunoaşterea dreptului de a i se elibera paşaport turistic românesc pentru cetăţeni români cu domiciliul în străinătate şi obligarea pârâţilor de a-i elibera Paşaport turistic simplu cu menţiunea cetăţean român, cu domiciliul în străinătate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 9 decembrie 2001 a redobândit cetăţenia română în condiţiile Legii nr. 21/1990, (art. 35 şi art. 37), întrucât, conform art. 45 C. fam., a avut descendenţi foşti cetăţeni români.
Reclamantul a depus, ulterior, cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea existenţei dreptului sau - că este cetăţean român şi că acest drept nu i-a fost retras prin vreo hotărâre judecătoreasca sau prin vreo altă procedură judiciară şi pe cale de consecinţă, că are dreptul la acte de identitate româneşti, în speţă paşaport turistic românesc, de cetăţean român, cu domiciliul în străinătate.
Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei plângerii prealabile.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie a formulat, de asemenea, întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii precizatoare în ceea ce priveşte petitul adresat instanţei de judecată privind recunoaşterea de către aceasta a dreptului privind cetăţenia română, iar în baza dispoziţiilor art. 159 pct. 1 C. proc. civ., a invocat necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 2911 din 4 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile necompetenţei generale a instanţei şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii, invocate de Direcţia Generală de Paşapoarte, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere precizatoare având ca obiect constatarea de către instanţa a calităţii reclamantului de cetăţean român şi că acest drept nu i-a fost retras şi a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere şi a respins, în rest, acţiunea, astfel cum a fost precizată şi formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Bucureşti, Direcţia Generală de Paşapoarte şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţia necompetentei generale a instanţei nu este întemeiată. Reclamantul, prin cererea precizatoare a solicitat să se constate existenţa dreptului său - că este cetăţean român şi că acest drept nu i-a fost retras prin vreo hotărâre judecătorească sau prin vreo altă procedură judiciară şi pe cale de consecinţă are dreptul la acte de identitate româneşti, în speţa paşaport turistic românesc, de cetăţean român.
De asemenea, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANC a fost respinsă, întrucât numai cererea precizatoare a fost formulată în contradictoriu cu ANC, în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere reclamantul menţinând cadrul procesual pasiv indicat anterior în cererea iniţială.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală de Paşapoarte fost respinsă, Curtea de Apel având în vedere faptul că, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 83/2011, coroborat cu art. 34 alin. (3) din Legea nr. 248/2005, Direcţia Generală de Paşapoarte asigură coordonarea şi controlul metodologic al serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple.
Excepţia inadmisibilităţii, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, invocate de Direcţia Generală de Paşapoarte a fost considerată neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul Adresei nr. 569965 din 15 iunie 2011 rezultă că reclamantul s-a adresat, în prealabil, pârâtei D.G. Paşapoarte, adresa indicată de instanţă (dosar) fiind chiar cea de răspuns la plângerea prealabilă.
Excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere precizatoare având ca obiect constatarea de către instanţă a calităţii reclamantului de cetăţean român şi ca acest drept nu i-a fost retras a fost considerată întemeiată, acest capăt de cerere fiind respins, ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reţinut că prin Adresa nr. 569965 din 15 iunie 2011 MIRA - Direcţia Generală de Paşapoarte i-a comunicat reclamantului faptul ca, în urma verificărilor efectuate cu privire la cetăţenia română a reclamantului, a rezultat faptul că, în evidenţele instituţiei Direcţia Generala de Paşapoarte a fost identificat numitul P.V., care a dobândit cetăţenia română la data de 4 decembrie 2001, conform art. 35 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, fiind eliberată în acest sens adeverinţa din 4 decembrie 2001. În acest context, având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calităţii de cetăţean român datorată neconcordanţelor dintre documentele prezentate de reclamant la depunerea cererii şi cele aflate în evidenţele de paşapoarte, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Bucureşti, prin adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de eliberare a paşaportului românesc.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul P.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că a redobândit cetăţenia română în mod legal şi că aceasta nu i-a fost retrasă sau suspendată în condiţiile Legii nr. 21/1990 privind cetăţenia română şi a art. 5 din Constituţia României.
Recurentul precizează că a avut paşaport românesc timp de 5 ani de zile, că este recunoscut ca fiind cetăţean român, conform adresei din 22 martie 2011 emisă de către Comisia Pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale Pentru Cetăţenie şi că posedă Certificat de naştere eliberat de Consiliul Local sector 1.
Invocând art. 1 din Legea nr. 119/1996, care defineşte actele de stare civilă ca fiind înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria, sau decesul unei persoane, recurentul arată că toate constatările personale ale Ofiţerului de Stare Civilă (certificatele emise au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în Registre, art. 13 din Legea nr. 119/1996, art. 22 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954), fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pentru celelalte înscrisuri, până la proba contrarie, iar înregistrarea menţiunilor pe marginea actelor de stare civilă poate atesta printre altele pierderea sau dobândirea cetăţeniei române.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Astfel cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei recunoaşterea dreptului ca cetăţean român de a i se elibera paşaport românesc.
Curtea de apel a reţinut corect situaţia de fapt potrivit căreia recurentul-reclamant s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Bucureşti, solicitând eliberarea unui paşaport cu menţionarea domiciliului în străinătate. Având în vedere că la data depunerii cererii reclamantul nu a putut face dovada cetăţeniei române cu un document valabil, această structură a solicitat Direcţiei Generale de Paşapoarte atestarea calităţii de cetăţean român, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. În urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că, în evidenţele instituţiei a fost identificat numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica Moldova, care a dobândit cetăţenia română la data de 4 decembrie 2001, conform art. 35 din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, fiind eliberată în acest sens adeverinţa din 4 decembrie 2001. Cu privire la adresa Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din 22 martie 2011, s-a făcut precizarea că Direcţia Generală de Paşapoarte a răspuns la solicitarea acestei instituţii din 11 iunie 2010 prin adresa din 1 octombrie 2010, în sensul că, în evidenţele instituţiei, a fost identificat numitul P.V., născut la data de 24 aprilie 1964 în Republica Moldova. Având în vedere că nu a fost posibilă stabilirea calităţii de cetăţean român datorată neconcordanţelor dintre documentele prezentate de reclamant la depunerea cererii şi cele aflate în evidenţele de paşapoarte, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Bucureşti, prin adresa din 15 iunie 2011 comunicată reclamantului, a respins cererea de eliberare a paşaportului românesc.
Examinând actele relevante depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- certificatul de naştere pe numele P.V., act transcris în registrele de stare civilă din România şi eliberat de Consiliul Local Sector 1 Bucureşti la data de 11 august 2008, unde este menţionat prenumele părinţilor I. şi S.;
- certificatul de naştere pe numele P.V. eliberat în Rep. Moldova la data de 21 mai 2007, născut la data de 24 aprilie 1964, fiul lui P.I. şi P.S.;
- certificatele de naştere ale părinţilor: P.I. - eliberat în Rep. Moldova la data de 14 mai 2003 şi P.M. şi P.S.;
- certificatul de naştere pe numele P.V. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001.
- certificatele de naştere ale părinţilor: P.I. - eliberat în Moldova la data de 18 octombrie 2001 şi M.E. - eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001;
- certificatul de căsătorie eliberat în Rep. Moldova la data de 18 octombrie 2001 ce atestă încheierea căsătoriei dintre P.I. şi M.E. la data de 16 septembrie 1958, precum şi petiţiile formulate şi declaraţiile notariale date de reclamant, Înalta Curte apreciază că, în mod just, prima instanţă a reţinut existenţa unor neconcordanţe evidente în privinţa datelor de identificare a părinţilor acestuia, respectiv numele mamei, data şi locul naşterii părinţilor, precum şi numele şi prenumele ascendenţilor acestora, sens în care nu s-a putut stabili cu exactitate dacă persoana ce a redobândit cetăţenia română în: data de 4 decembrie 2001 şi cea care solicită eliberarea unui document de călătorie este una şi aceeaşi persoană.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că recurentul-reclamant nu a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea pârâţilor de a răspunde sau a soluţiona cererile, deoarece răspunsurile transmise de autorităţile pârâte sesizate nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.
Faptul că solicitările reclamantului nu au fost soluţionate în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, astfel încât Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2911 din 4 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 80/2014. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
