ICCJ. Decizia nr. 712/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 712/2014
Dosar nr. 10989/2/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, anularea Deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, în temeiul art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia din 23 noiembrie 2011 s-a acordat organismului de gestiune colectivă a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi un termen de 30 de zile pentru modificarea statutului, în ceea ce priveşte contractele de mandat, reglementarea procedurilor de primire, înregistrare şi evidenţiere a documentelor depuse de terţi în registrele interne ale Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.
A precizat reclamantul că a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii, care a fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr. 14369 din 19 decembrie 2011.
Reclamantul a susţinut că actuala formă a statutului a fost avizată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, iar termenul de o lună impus prin Decizia din 23 noiembrie 2011 este imposibil de respectat, întrucât trebuie îndeplinite procedurile de consultare a proiectului de către membrii organismului, avizate de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, aprobate de către Consiliul director, înregistrarea în Registrul asociaţilor şi fundaţiilor, astfel că toate aceste proceduri durează aproximativ 6 luni.
S-a precizat că Decizia nr. 288/2009 este de natură a crea mari prejudicii materiale membrilor asociaţi care nu vor putea încasa remuneraţiile cuvenite, dar şi bugetului de stat.
Reclamantul a arătat că mandatul acordat în baza art. 123 din Legea nr. 8/1996 are caracterul unui mandat special, iar legea acordă membrilor dreptul de a stabili condiţiile de încetare a calităţii de asociat, mandatul constă în dreptul acordat reclamantei de a colecta drepturile conexe aferente membrilor săi, în timp, acest mandat fiind unul special şi cu executare succesivă.
Încetarea de îndată a unui astfel de mandat, înseamnă zădărnicirea eforturilor Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi care a colectat şi a făcut demersuri în sensul acestei colectări.
Încetarea imediată a mandatului ar pune Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în situaţia de a plăti sumele colectate (a căror repartizare se face periodic), dar fără a putea reţine comisionul prevăzut în Statut, dând naştere unui şir interminabil de litigii.
Această perioadă pentru încetarea mandatului şi, de jure, a calităţii de asociat, este stipulată tocmai pentru a se putea face o dare de seamă completă.
Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de autor din 23 noiembrie 2011 a fost emisă fără a se întocmi un proces-verbal de control care să cuprindă concluziile controlului efectuat.
Potrivit art. 1382alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare: "Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal".
Contrar dispoziţiilor cuprinse în Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune colectivă aprobate prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 310/2010, controlul tematic efectuat la sediul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011 şi în baza căruia a fost emisă decizia atacată prin prezenta plângere nu a fost finalizat printr-un proces-verbal. Adresa nr. 13601 din 4 noiembrie 2011 la care face referire Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate substitui din punct de vedere legal valenţele şi consecinţele juridice ale procesului-verbal final de control.
Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 288/2011 reprezintă a doua decizie de intrare în legalitate emisă în baza aceluiaşi control, contrar dispoziţiilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 1383din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare prevede: "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1342, 135 sau 1382 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate".
Urmare a controlului punctual efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis o primă decizie de intrare în legalitate la data de 19 octombrie 2011, respectiv Decizia nr. 268 din 19 octombrie 2011 şi după depunerea plângerii prealabile, la mai bine de o lună de la încheierea controlului, a emis a doua decizie de intrare în legalitate, deşi textul de lege al art. 1383 din Legea nr. 8/1996 impune, ca regulă, acordarea unui singur termen de intrare în legalitate.
Statutul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a fost modificat în 18 martie 2011, având aviz de legalitate în acest sens din partea actualei conduceri a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Această procedură de revocare a mandatului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi este prevăzută de statut încă din octombrie 2004, fiind avizată pentru legalitate în mod repetat şi de fosta conducere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor dar şi de actuala conducere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Decizia atacată nu este motivată în concret, pentru a se stabili împrejurările care au determinat adoptarea acesteia.
Doctrina este unanimă în a aprecia că, în măsura în care legea impune obligativitatea motivării, actul administrativ emis prin nerespectarea acestei obligaţii este lovit de nulitate.
Vătămarea rezultă din privarea asociaţiei de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare.
Subliniază faptul că şi jurisprudenţa internă a confirmat soluţia nulităţii actelor administrative pentru absenţa motivării, instanţa supremă arătând printr-o decizie de speţă că este nelegal actul administrativ care nu cuprinde motivele de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurilor faţă de destinatarul actului.
Reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în contradictoriu cu Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a formulat o precizare a cererii introductive, în sensul că actul subsecvent Deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a cărei anulare o solicită este reprezentat de adresa emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi înregistrată sub nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, comunicată către reclamantă la data de 5 ianuarie 2012.
Această adresă reprezintă în fapt un aviz negativ la propunerea de statut ce cuprindea modificarea efectuată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în conformitate cu dispoziţiile Deciziei din 23 noiembrie 2011 (a făcut această modificare pentru că cererea de suspendare a acestei Decizii s-a produs la mai mult de 30 de zile de la emiterea Deciziei).
Deşi modificarea a fost făcută în conformitate cu cerinţele Deciziei din 23 noiembrie 2011, răspunsul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor extinde motivele de pretinsă nelegalitate la 16, cu încălcarea deciziei prealabile emisă tot de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
1.2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea acţiunii.
S-a arătat că termenul a fost stabilit în vederea depunerii la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pentru avizare a propunerii de modificare a statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi pentru respectarea dispoziţiilor legale în vigoare; propunerile se pot înainta de către Consiliul Director al organismului de gestiune colectivă, nu necesită convocarea Adunării Generale, aşa cum susţine reclamanta, deşi redă în cuprinsul acţiunii sale chiar textul art. 127 alin. (3) din care rezultă contrariul.
După avizarea propunerii de modificare a statutului de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Adunarea Generală a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi urmează a se întruni în termen de cel mult două luni în vederea aprobării şi depunerii avizului la instanţa judecătorească în vederea înregistrării modificării.
Astfel, argumentele prezentate de către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în motivarea aşa-zisei imposibilităţi de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor prin decizia contestată în termenul de 30 de zile nu demonstrează decât reaua-credinţă a acestuia.
Cu privire la susţinerile reclamantei raportat la inexistenţa procesului-verbal final de control, a menţionat că au fost întocmite două procese-verbale înregistrate la 3 octombrie 2011 şi 7 octombrie 2011, controlul efectiv realizându-se numai în data de 3 octombrie 2011 şi în data de 6 octombrie 2011. Ambele procese-verbale, semnate de reprezentantul Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, conţin menţiunea că nu există obiecţii cu privire la cele constatate şi consemnate. Termenul de 5 zile de la întocmirea procesului-verbal de control pentru formularea observaţiilor şi obiecţiilor reprezentantului organismului de gestiune colectivă stabilit exclusiv prin Metodologia de control privind activitatea organismelor de gestiune colectivă aprobată prin Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din 11 noiembrie 2010 se aplică numai în situaţia efectuării controlului general anual, în acest caz fiind vorba despre un control punctual efectuat în 2 zile.
Concluziile controlului punctual efectuat au fost comunicate Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi prin adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. RGII/13601 din 4 noiembrie 2011, la finele căreia conţine specificarea conform căreia reprezentanţii Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi pot face obiecţii în termen de 3 zile.
A susţinut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile, nerespectarea acesteia având ca efect în fond prejudicierea gravă a titularilor de drepturi. Constatările organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor evidenţiate prin procesele-verbale întocmite la data de 3 octombrie 2011 respectiv 6 octombrie 2011 sunt explicite şi demonstrează încălcări majore ale legislaţiei în domeniu şi ale propriului statut ale Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.
În domeniul gestionării drepturilor conexe ale artiştilor interpreţi şi executanţi în prezent funcţionează cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi organismul de gestiune colectivă Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, urmând a primi avizul, dacă va respecta prevederile Legii nr. 8/1996 şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România. Scopul acestor organisme de gestiune colective este de a gestiona (de a colecta şi repartiza), potrivit legii şi în baza statutului adoptat, drepturile încredinţate de către titulari prin mandat.
În lipsa unor măsuri care se impun în virtutea legii pentru sancţionarea Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, prejudiciul material viitor şi previzibil se produce asupra titularilor de drepturi conexe.
1.3. Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2988 din 7 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată şi completată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca neîntemeiată, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantului îi revenea obligaţia de a prezenta Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un proiect de modificare a statutului reclamantei în sensul prevederii unei reduceri substanţiale a perioadei în care contractele de mandat ale membrilor acesteia puteau fi efectiv revocate, iar nu prin menţinerea unui termen de 6 luni, care începea să curgă în mod obligatoriu şi în toate cazurile cu cel puţin 6 luni anterior datei de 1 ianuarie ale anului următor, condiţie care a fost apreciată prin notificarea adresată la data de 4 noiembrie 2011 reclamantei ca fiind excesivă.
În vederea executării unei astfel de decizii reclamanta nu avea decât obligaţia redactării unui astfel de proiect şi prezentării acestuia în vederea avizării, în sensul celor anterior menţionate, către pârât, ulterior urmând a fi continuată procedura de modificare efectivă a statutului reclamantei prin prezentarea spre consultare către membri, avizare de către adunarea generală cu respectarea termenului de minim 2 luni anterior convocării acesteia, precum şi prezentarea documentaţiei instanţei în vederea înregistrării oficiale a acestor modificări.
De asemenea viciul de nelegalitate derivat din avizarea anterioară a statutului reclamantei atât de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cât şi de către instanţa de judecată nu poate fi reţinut având în vedere că anterior nu s-a constatat o îngrădire a dreptului la liberă asociere a unor membri, în sensul că aceştia deşi s-au adresat inclusiv prin executorul judecătoresc în vederea încetării la cerere a mandatului de gestiune acordat reclamantei, totuşi astfel de cereri nu şi-au produs efectele specifice, atât urmare a unor deficienţe ale procedurii de înregistrare a acestora, nereglementate prin statutul reclamantei, cât şi a dispoziţiilor privind necesitatea respectării termenului fix de 6 luni privind perioada de preaviz, pârâta având potrivit art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 competenţa legală de a controla funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi de a stabili măsurile de intrare în legalitate.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că un asemenea viciu de nelegalitate ar putea fi reţinut însă numai în ipoteza în care modificarea statutului reclamantei ar produce efecte şi pentru trecut, iar nu numai pentru viitor, inclusiv în privinţa avizului acordat anterior, precum şi a hotărârii instanţei prin care s-a dispus înregistrarea unui asemenea statut al reclamantei.
Nu poate fi apreciată drept o încălcare a atribuţiilor adunării generale a reclamantei dispoziţia din decizia atacată în sensul modificării statutului, având în vedere că o astfel de modificare este supusă aprobării acesteia, dispoziţiile Legii nr. 8/1996, conferind pârâtului atribuţia de a veghea la respectarea drepturilor membrilor organismelor de gestiune exclusivă, a căror activitate nu poate fi apreciată în afara acestor dispoziţii, ci supusă controlului prevăzut de art. 138 alin. (1) lit. h) din acest act normativ.
De asemenea, nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei atacate consecinţele executării acesteia privind împrejurări ulterioare emiterii ei, iar nu anterioare, care nu pot fi analizate în prezentul proces.
Nu poate fi restrâns nici dreptul unui membru al unui astfel de organism de gestiune colectivă de a solicita efectiv revocarea mandatului acordat anterior, sub orice formă şi chiar cu revocarea imediată a unui astfel de mandat prin faptul că acceptă condiţiile menţionate în statutul organismului respectiv faţă de împrejurarea că reclamanta nu a dovedit că există şi alte organisme care acordă prin statut o astfel de posibilitate, acesta fiind invocat drept motiv de nelegalitate prin prezenta acţiune de către reclamantă.
Cu privire la pretinsa discriminare invocată de către reclamant, în sensul că şi în cazul altor organisme de gestiune colectivă există prevederi identice în privinţa revocării mandatelor de gestiune, Curtea a constatat că reclamanta nu a dovedit că în prezent au fost emise în privinţa acestor organisme avize favorabile pentru menţinerea unor asemenea prevederi, urmând ca şi în cazul acestor organisme, conform susţinerilor pârâtului, să fie efectuate controale punctuale în vederea respectării drepturilor membrilor acestora, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei situaţii similare sau identice pentru care a fost aplicat un tratament juridic distinct de către pârât.
S-a arătat că nu poate fi reţinută interpretarea reclamantului dată disp. art. 1383din Legea nr. 8/1996, în sensul că deşi pârâtul avea obligaţia acordării unui singur termen de intrare în legalitate, totuşi a procedat la emiterea a două decizii de acordare către reclamantă a unui astfel de termen, având în vedere că prin Decizia anterioară cu nr. 268/2011 a fost emisă pentru alte considerente, respectiv pentru depunerea unor documente solicitate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Asupra motivului de nelegalitate privind pretinsa nemotivare a deciziei atacate, s-a constatat că este neîntemeiat, având în vedere că în preambulul acesteia, pârâtul a menţionat în mod explicit faptul că a fost adoptată având în vedere disp. art. 138 alin. (1) lit. h), art. 1382, alin. (4) şi art. 1383din Legea nr. 8/1996, adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 13601 din 4 noiembrie 2011 care conţine concluziile controlului punctual efectuat în perioada 3 octombrie 2011 - 7 octombrie 2011.
Asupra cererii privind anularea avizului negativ exprimat de către pârât cu privire la proiectul de modificare a statutului astfel cum s-a dispus prin decizia atacată, instanţa de fond a constatat că nu a fost exprimat cu exces de putere în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a înţeles să se conformeze întocmai principiilor stabilite prin actul atacat de către pârât în privinţa reglementării unei modalităţi mai accesibile pentru membrii săi de revocare a mandatelor de gestiune acordate anterior reclamantei.
Astfel din analiza proiectului de modificare se constată că la pct. 10 alin. (6) din acesta se prevede că mandatul de gestiune va fi valabil timp de 10 ani cu prelungire automată pentru termene identice succesive, dacă membrul nu notifică cu 6 luni înainte de împlinirea termenului solicitarea de terminare la termen a mandatului acordat, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 11 pct. 1.
Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. (1) - (4) din acelaşi proiect, reclamantul a prevăzut pierderea calităţii de membru prin revocarea mandatului de către mandant prin notificarea acestei intenţii cu respectarea unui termen fix de preaviz de 6 luni, care să permită finalizarea actelor succesive în activităţile cu caracter de continuitate, începute de mandatar, iar intenţia de renunţare trebuie comunicată către reclamantă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi cumulativ, cu viza de registratură a reclamantei, sau prin scrisoare trimisă prin executorul judecătoresc.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi
2.1. Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală.
Astfel, s-a explicat că termenul de 30 de zile prevăzut în Decizia nr. 288/2011 era unul imperativ, în cadrul acestui termen trebuia modificat statutul, iar motivarea instanţei de fond în sensul că în perioada de 30 zile trebuiau demarate procedurile de modificare a statutului, este lipsită de fundament faptic.
S-a menţionat că termenul de 30 de zile a fost prevăzut cu scopul de a conduce la suspendarea activităţii Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, fiind evident că nu se pot face modificările statutului într-un termen atât de scurt.
S-a arătat că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a avizat negativ proiectul de modificare a statutului privind denunţarea mandatului de către mandant, cu încetarea imediată a efectelor, iar instanţa de fond a apreciat că această modalitate de reglementare restrânge excesiv libertatea de asociere şi libertatea de a renunţa la calitatea de membru.
Recurenta a menţionat că modificarea statutului s-a efectuat după intrarea în vigoare a noului C. civ., care prevede în cuprinsul art. 2015 că în lipsa unui termen mandatul se prezumă a fi dat pentru 3 ani, ceea ce ar face imposibilă procedura de reînnoire a mandatelor pentru 11.000 de artişti.
S-a susţinut că Decizia nr. 288/2011 nu este motivată, ceea ce constituie motiv de nulitate a actului, motivarea fiind de esenţa actului administrativ, întrucât constituie o garanţie a particularilor contra posibilelor abuzuri ale administraţiei publice, iar înşiruirea unor acte normative nu echivalează cu motivarea actului.
S-a invocat în susţinerea acestui motiv jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
2.2. Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin Decizia din 23 noiembrie 2011, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a prevăzut ca în termen de 30 de zile organismul de gestiune colectivă a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi să-şi modifice statutul, în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, referitoare la revocarea contractelor de mandat şi al reglementării şi respectării procedurilor de primire, înregistrare şi evidenţiere a documentelor depuse de terţi în registrele interne ale organismului.
Decizia este motivată prin trimitere la adresa Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. RGII/13601 din 4 noiembrie 2011 la Referatul Direcţiei Registre şi Gestiune Colectivă, H.G. nr. 401/2006.
La data de 22 decembrie 2011 recurentul-reclamant a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor proiectul de modificare a Statutului, iar cu adresa nr. 15444 din 22 decembrie 2011 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat reclamantului avizul negativ cu motivarea că modificările propuse nu respectă prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la încheierea contractului de mandat.
S-a explicat în adresă că procedura de revocare a mandatului de către un membru este nelegală, întrucât aceasta trebuie să devină efectivă de la data depunerii cererii de revocare, iar condiţionarea încheierii contractului de mandat de acceptare a unei durate de 10 ani este, de asemenea, nelegală.
Înalta Curte, precizează că atât Decizia nr. 288/2011, cât şi adresa nr. 15444 din 22 decembrie 2011, sunt nelegale.
Cu privire la Decizia nr. 288/2011
În ceea ce priveşte termenul de 30 de zile impus prin Decizia nr. 288/2011 pentru modificarea statutului, se constată că acesta era în mod vădit imposibil de respectat, fiind stabilit cu încălcarea legii ce reglementează materia.
Pentru a se arăta în ce anume constă nelegalitatea Deciziei nr. 288/2011, se va analiza prin prisma Legii nr. 8/1996, modul de reglementare a gestiunii drepturilor patrimoniale de autor şi funcţionarea organismelor de gestiune.
Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii dreptului de autor îşi pot exercita drepturile recunoscute în această lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă.
Organismele de gestiune colectivă sunt, în baza art. 124 din Legea nr. 8/1996 persoane juridice care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de titulari.
Aceste organisme se constituie ca asociaţii fără scop patrimonial, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi acţionează în limitele mandatului acordat de membrii asociaţi.
Orice modificare a Statutului este supusă avizării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, avizul fiind necesar în vederea înregistrării/modificării, iar avizul negativ trebuie motivat după cum rezultă din conţinutul art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Acelaşi text prevede că orice propunere de modificare a statutului se supune avizării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu cel puţin 2 luni înainte de adunarea generală a organismului.
Ca urmare, impunerea unui termen de 30 zile pentru modificarea statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi este fără suport în legislaţie şi chiar mai mult, împotriva prevederilor legale.
În aceste condiţii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a încălcat nu numai drepturile prevăzute de lege dar a emis un act cu nesocotirea legii, astfel că Decizia nr. 288/2011 este nelegală, sancţiunea ce se va aplica fiind anularea acesteia.
Cu privire la adresa nr. 15444 din 3 ianuarie 2012
Prin adresa nr. 15444/2012, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis aviz negativ pentru modificarea Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.
În mod generic, s-a afirmat în avizul menţionat, că modificările propuse nu respectă prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la încheierea contractului de mandat, respectiv termenul pentru care se încheie contractul şi modalitatea de încetare a mandatului.
Modificarea Statutului Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a fost depusă la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, la data de 22 decembrie 2011, dată la care intrase în vigoare noul C. civ., care în cuprinsul art. 2015 prevedea că în situaţia în care părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui.
Aşadar, legea nu prevede un termen minim sau maxim pentru durata mandatului, lăsând acest aspect la aprecierea părţilor, numai dacă acestea nu au convenit un termen, atunci legiuitorul a prevăzut că durata contractului este de 3 ani de la încheierea lui.
Intimata nu a indicat niciun temei de drept care să justifice refuzul de avizare, ci a formulat referiri abstracte la legislaţia în vigoare care însă, aşa cum s-a indicat mai sus, nu limitează voinţa părţilor.
În raport de prevederile art. 2015 C. civ., soluţia adoptată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este nelegală.
În ceea ce priveşte termenul de la care revocarea mandatului devine efectivă, respectiv termenul de preaviz de 6 luni, trebuie precizat că acesta nu este excesiv, ţinând seama de natura şi complexitatea mandatului, în cazul gestiunii drepturilor de autor.
Potrivit art. 134 din Legea nr. 8/1996, în cazul organismelor de gestionare colectivă, sumele colectate de către acestea se repartizează individual titularilor de drepturi, în termen de 6 luni de la data colectării, iar comisionul datorat de titular, care are calitatea de mandant, se reţine mandantului din sumele cuvenite, după calcularea repartiţiei individuale.
În conformitate cu prevederile art. 2032 C. civ., mandantul care revocă mandatul rămâne ţinut să-şi execute obligaţiile faţă de mandatar, având şi obligaţia de a repara prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate sau intempestive.
Ca urmare, prevederile unor condiţii în care să devină efectivă revocarea nu conţin niciun element de nelegalitate şi mai mult, se subsumează regularizării drepturilor şi obligaţiilor părţilor, în raport de specificitatea contractului.
De altfel, Statutul anterior al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi conţinea o prevedere similară care a fost avizată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, iar în vederea modificării poziţiei adoptate în precedent nu au fost aduse argumente juridice pertinente.
Din probele depuse la dosar, necontestate de intimată, reiese că şi în cazul statutului altor organisme de gestiune colectivă există prevederi cu acelaşi conţinut care au fost avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Preavizul de 6 luni impus pentru retragerea unui membru al organismului de gestionare colectivă şi implicit pentru încetarea contractului de mandat este rezonabil, fiind de natură a crea şi stabilitatea relaţiilor dintre părţi, a evita intempestivitatea care poate conduce la prejudicii.
Pentru membrii deja existenţi ai organismului, această prevedere reprezintă o reiterare a clauzelor statutului existente la data când au devenit membri, ceea ce înseamnă că au aderat la acest statut, acceptând condiţiile sale, inclusiv a clauzei privind revocarea mandatului şi retragerea din organism.
După cum a rezultat din expunerea de mai sus, clauza privind termenul de 6 luni nu încalcă nicio prevedere legală şi are o justificare obiectivă şi rezonabilă, motiv pentru care avizul negativ este nefondat.
În concluzie, recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis, va fi modificată sentinţa atacată şi anulate Decizia nr. 288/2011 şi adresa nr. 15444/2012, ambele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi împotriva Sentinţei civile nr. 2988 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea precizată a reclamantului.
Anulează Decizia din 23 noiembrie 2011 şi adresa nr. 15444 din 3 ianuarie 2012, ambele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 713/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
