ICCJ. Decizia nr. 715/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 715/2014
Dosar nr. 163/42/2013
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.C. SRL şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 163/42/2013 la data de 25 februarie 2013, aceasta a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-DB987 din 17 august 2012 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă de D.G.F.P. Dâmboviţa, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere amintite, emisă de pârâtă.
1.2. Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 96 din 2 aprilie 2013 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ-fiscal formulată de reclamanta SC A.C. SRL Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Dâmboviţa şi a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în sumă de 34.821 RON, achitată în două tranşe, respectiv 10.000 RON, cu ordinul de plată din 8 martie 2013 la A.B. SA, precum şi 24.821 RON, achitată cu ordinul de plată din 29 martie 2013 la A.B. SA, în contul C.B. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că fără a examina fondul cererii, susţinerile reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuţie, ceea ce în cazul în speţă nu s-a dovedit.
Astfel, aşa cum a arătat în cadrul contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, reclamanta a considerat că aceasta este nelegală şi netemeinică pentru că, prin raportul de inspecţie fiscală, pârâta a constatat ajustarea dreptului de deducere al TVA pentru achiziţiile de terenuri extravilane efectuate în anul 2006, respectiv a dedus taxa pe valoarea adăugată prin mecanismul taxării inverse, înregistrând atât ca TVA colectată, cât şi ca TVA deductibilă suma de 902.302 RON, astfel: în baza facturii de achiziţie nr. AA din 31 martie 2006, în sumă totală de 3.940.256,60 RON, din care TVA 629.116,60 RON, cu care reclamanta a achiziţionat 134.000 mp extravilan în com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu, şi în baza facturii de achiziţie nr. BB din 31 martie 2006, în sumă totală de 1.711.003,66 RON, din care TVA 273.185,46 RON, cu care reclamanta a achiziţionat 59.000 mp extravilan în com. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu.
Pentru aceste tranzacţii pârâta a eliminat dreptul de deducere a TVA în suma de 721.842 RON, constatând că reclamanta avea obligaţia ajustării TVA deduse pentru terenurile achiziţionate înainte de data aderării României la Uniunea Europeană, în condiţiile în care la data aderării reclamanta nu a optat pentru taxarea operaţiunilor prevăzută la art. 141, alin. (2), lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi reclamanta a depus notificarea de taxare a operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin (2), lit. f) C. fisc., aşa cum prevedea art. 161, alin. (8) C. fisc.
Susţinerile reclamantei raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (3) C. proc. fisc. nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ şi nu constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ.
Totodată, criticile reclamantei privesc fondul cauzei şi nu constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ.
A admite susţinerea reclamantei înseamnă practic ca instanţa să se pronunţe pe fondul cauzei, ceea ce excede cadrului procesual şi nu se impune în prezenta cauză, sensul dispoziţiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nefiind acela de a proceda la judecarea în fond a cauzei.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor şi previzibil, susţinerile reclamantei privind situaţia economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării, a sumelor mari reţinute şi a sechestrului aplicat, nu dovedesc prejudiciul material viitor şi previzibil.
Susţinerile reclamantei sunt simple afirmaţii, care nu pot fi avute în vedere de instanţă ca prejudiciu material viitor şi previzibil, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material şi previzibil ce îi poate fi produs, actul administrativ fiind de altfel emis încă de la data de 8 noiembrie 2012, iar cererea de suspendare formulată la data de 25 februarie 2013.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL.
2.1. Motivele de recurs
În cadrul motivelor de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că organul fiscal a aplicat greşit ajustarea TVA pentru achiziţiile de terenuri efectuate în anul 2006, că şi-a îndeplinit obligaţiile impuse prin lege, explicând în detaliu aspectele fiscale pe care le-a considerat aplicabile în materia dreptului de deducere şi a ajustării TVA, fiind astfel îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
A precizat că a depus notificarea pentru opţiune de taxare prevăzută de art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc.
Cu privire la paguba iminentă, recurenta a precizat că s-a înfiinţat sechestru asigurător asupra bunurilor imobile pe care le deţine care au o valoare cu mult mai mare decât debitul instituit în sarcina sa şi că vânzarea acestora ar conduce la diminuarea substanţială a patrimoniului său, fiind depuse în acest sens extrase din cartea funciară.
2.2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, intimata D.G.F.P. Dâmboviţa a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actelor fiscale.
2.3. Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentinţa primei instanţe, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă în materie, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin cererea care formează obiectul prezentei analize judiciare, reclamanta a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. F-DB987/2012, prin care s-au constituit în sarcina sa obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 1.741.047 RON, constând în TVA, dobânzi şi majorări.
Obligaţia s-a stabilit ca urmare a unei inspecţii fiscale prin care s-a ajustat dreptul de deducere a TVA, apreciindu-se că societatea avea obligaţia ajustării TVA pentru terenurile achiziţionate înainte de data aderării la Uniunea Europeană, în condiţiile în care societatea nu a optat pentru taxarea operaţiunilor prevăzute de art. 141 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003.
Înalta Curte arată că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente, se poate suspenda executarea unui act administrativ, dacă s-a formulat plângerea prealabilă şi în cazul actelor fiscale, dacă s-a depus cauţiunea stabilită de instanţă.
În speţa de faţă, s-a plătit cauţiunea, s-a formulat plângerea prealabilă, urmând a se efectua analiza cu privire la îndeplinirea celorlalte două condiţii.
Cazul bine justificat este definit legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) şi reprezintă acele împrejurări privind starea de fapt şi de drept care creează o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ.
În cauză, obligaţia fiscală stabilită prin actul de impunere provine din aplicarea/ajustarea dreptului de deducere a TVA pentru o achiziţie de terenuri anterior aderării României la Uniunea Europeană.
Problema ajustării TVA pentru astfel de operaţiuni este tratată diferit în cuprinsul art. 161 C. fisc., după cum persoana a avut dreptul de deducere a TVA sau nu a avut acest drept şi ulterior la sau după data aderării, a optat pentru taxarea operaţiunilor prevăzute de art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc.
Acest aspect urmează a fi soluţionat printr-o judecată de fond privind legalitatea actului, însă, în această etapă procesuală, raportat la obiectul litigiului, faptul că s-a depus Notificarea de taxare nr. 41323 din 24 august 2011, prevăzută de art. 141 alin. (2) lit. f) C. fisc., creează o îndoială asupra legalităţii actului.
În speţă, este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, actele depuse fiind elocvente în acest sens, executarea silită a bunurilor reclamantei fiind de natură a produce prejudicii materiale reclamantei, cu consecinţe ulterioare greu de înlăturat.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare este întemeiată, având în vedere şi că în perioada de suspendare nu se opreşte cursul majorărilor de întârziere.
În consecinţă, în baza art. 496 Nodul C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că va fi admisă acţiunea reclamantei şi suspendată executarea Deciziei de impunere nr. F-DB987 din 17 august 2012 a D.G.F.P. Dâmboviţa, până la pronunţarea instanţei de fond.
Se va înlătura măsura restituirii către reclamantă a cauţiunii în sumă de 34.821 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 96 din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei SC A.C. SRL.
Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. F-DB987 din 17 august 2012, emisă de D.G.F.P. Dâmboviţa, până la pronunţarea instanţei de fond.
Înlătură măsura restituirii către reclamantă a cauţiunii în sumă de 34.821 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2014. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 718/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
