ICCJ. Decizia nr. 746/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 746/2014
Dosar nr. 1417/2/2012
Şedinţa publică de la 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4047 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind lipsită de obiect, acţiunea formulată de reclamanta SC C.A.O. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu, prin care solicita anularea titlului de creanţă comunicat în data de 30 septembrie 2011 şi a notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare comunicată din 30 septembrie 2011, emise de către pârât; de asemenea, instanţa de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei de suspendare a efectelor actelor administrative atacate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ce priveşte cererea de suspendare, reclamanta nu a făcut dovada achitării cauţiunii, stabilită de instanţă prin încheierea de şedinţa din 28 mai 2012, în cuantum de 1% din valoarea contestată, conform prevederilor art. 215 alin. (2) C. proc. civ.
În ce priveşte lipsa de obiect a cererii în anulare, se constată că prin decizia din 2 decembrie 2011 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notei de constatare din 30 septembrie 2011, autoritatea pârâtă a admis contestaţia reclamantei şi a desfiinţat titlul de creanţă contestat, dispunând emiterea unui nou titlu de creanţă, cu respectarea considerentelor reţinute în motivarea deciziei; prin urmare, reţine prima instanţă, cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect, actul administrativ principal, a cărui anulare se solicită în cauză, respectiv nota de constatare din 30 septembrie 2011 fiind desfiinţat, deja, ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de reclamantă.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a declarat recurs reclamanta, exclusiv sub aspectul fondului cauzei, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.; motivarea cererii de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor invocate în faţa primei instanţe cu privire la fondul cauzei, referitor la soluţia de respingere a acţiunii ca lipsită de obiect fiind aduse exclusiv următoarele critici: contestaţia formulată împotriva notei de constatare din data de 30 septembrie 2011 a fost admisă numai sub aspect procedural, respectiv pentru lipsa solicitării punctului de vedere al petentei, desfiinţarea primei note fiind una pur formală iar acţiunea, respinsă greşit ca lipsită de obiect, a fost formulată inclusiv împotriva deciziei din 2 decembrie 2011 de soluţionare a contestaţiei.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantă este, aşa cum rezultă din conţinutul acesteia, anularea titlului de creanţă din data de 30 septembrie 2011 şi a notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 30 septembrie 2011, emise de către pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu.
Aceste acte au fost desfiinţate prin decizia din 2 decembrie 2011, emisă de aceeaşi autoritate.
Aşadar, la momentul introducerii acţiunii, 21 februarie 2012, actele administrative a căror anulare se solicită nu mai existau, fiind desfiinţate printr-un alt act, de aceeaşi natură şi forţă juridică, neavând relevanţă cauza desfiinţării actelor, aşa cum susţine recurenta, ci consecinţa la care a condus această cauză, respectiv inexistenţa actelor.
Cum nu mai existau la data introducerii acţiunii în anulare, fiind desfiinţate de autoritatea emitentă, actele contestate nu mai puteau fi supuse controlului judecătoresc iar instanţa de judecată nu mai avea posibilitatea constatării nulităţii acestora, soluţia respingerii acţiunii, ca rămasă fără obiect, fiind legală şi temeinică.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia soluţia respingerii acţiunii ca lipsită de obiect este greşită, în raport cu obiectul acţiunii care, pretinde recurenta, ar fi vizat inclusiv decizia din 2 decembrie 2011 de soluţionare a contestaţiei, întrucât dovada acestei susţineri nu a fost făcută; dimpotrivă, aşa cum s-a arătat mai sus, obiectul acţiunii, astfel cum este el formulat în conţinutul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea şi, respectiv, suspendarea executării titlului de creanţă din data de 30 septembrie 2011 şi a notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 30 septembrie 2011.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A.O. SA împotriva sentinţei nr. 4047 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 762/2014. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
