ICCJ. Decizia nr. 85/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 85/2014
Dosar nr. 6233/2/2011
Şedinţa publică de la 14 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A.D. a chemat în judecată pe intimaţii Camera Deputaţilor - Secretariatul General şi Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând revizuirea Sentinţei civile nr. 4456/2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 12602/2/2010, în sensul admiterii cererii de revizuirii, modificării sentinţei şi înlăturării excepţiei necompetenţei materiale, arătând că obiectul cererii nu priveşte un litigiu de asigurări sociale, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 40/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ci dispoziţiile art. 14 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu care instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost legal învestită.
Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1951 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cazul cererii de revizuire formulată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. care în art. 322 definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii şi anume: hotărârile rămase definitive în instanţele de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârea dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În toate cazurile revizuirea priveşte hotărârile prin care s-a soluţionat fondul cauzei, ori a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizării materialului probator.
În speţă, sentinţa civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011 pronunţată de C.A.B. în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanţa de fond a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, astfel încât nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului şi, în consecinţă, nu poate fi obiectul unei cereri de revizuire.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că cererea de revizuire, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind vădit nefondată.
S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Curtea de Apel, legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar recurentul a depus concluzii scrise şi înscrisuri.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
De asemenea, se reţine că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Astfel, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca şi cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. şi are menirea de a asigura respectarea principiului priorităţii normelor dreptului comunitar, faţă de norma internă, principiul care are şi o consacrare constituţională în art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată, de către instanţele de contencios administrativ.
Însă, în cadrul cererii de revizuire, înainte ca instanţa să procedeze la analiza respectării principiului priorităţii dreptului comunitar, este necesar să fie îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii.
În cazul cererii de revizuire formulată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. care în art. 322 definesc sfera hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii şi anume: hotărârile rămase definitive în instanţele de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârea dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Având în vedere că prin sentinţa civilă atacată cu cererea de revizuire din 27 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 12602/2/2010, instanţa de fond a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul fondului că aceasta nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul litigiului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond prin care s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă este legală şi temeinică, întrucât în aceste condiţii, cererea acestuia nu putea fi examinată prin prisma dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 1951 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 86/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
