ICCJ. Decizia nr. 1044/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1044/2015
Dosar nr. 622/54/2014
Şedinţa publică de la 9 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 208 din 06 iunie 2014 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul V.F., în contradictoriu cu intimaţii D.G.F.P. Gorj (actualmente D.G.R.F.P. Craiova) şi M.F.P., împotriva Sentinţei nr. 319 din 02 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 14964/95/2008 şi încheierii pronunţată în data de 19 iunie 2013 asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei 319/2009, în Dosarul nr. 775/95/2013 al Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, Curtea de Apel a apreciat că pentru a opera contrarietatea, hotărârile judecătoreşti trebuie pronunţate în acelaşi litigiu, cu îndeplinirea triplei identităţi de elemente (părţi, obiect şi cauză), dar în cadrul a două proceduri de judecată diferite, iar pronunţarea celei de a doua hotărâri să încalce efectele autorităţii de lucru judecat.
Încheierea din 19 iunie 2013 constituie o încheiere pronunţată asupra cererii de lămurire a înţelesului şi aplicării Sentinţei nr. 319/2009 (sentinţă de fond), astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele de cauză şi obiect.
În speță, pronunţarea încheierii în procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ. nu este de natură să înfrângă efectul autorităţii de lucru judecat specific Sentinţei nr. 319/2009, astfel încât nu subzistă admisibilitatea cererii de revizuire pentru motivul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 208 din 06 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, revizuentul V.F. a formulat recurs considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C.
În motivarea recursului recurentul reiterează motivele invocate și în cererea de revizuire considerând, în principal, că au fost întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privind identitatea de elemente(părți, obiect și cauză).
Recurentul solicită admiterea recursului conform dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din N.C.P.C. şi casarea Deciziei nr. 208 din 06 iunie 2014, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurentul a înţeles să solicite retractarea Deciziei nr. 18517 din 04 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în calea de atac a recursului, dar în cuprinsul Dosarului nr. 15/54/2014 al instanţei investită cu soluţionarea cererii de revizuire a fost constatată existenţa unui capăt de cerere întemeiat în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi care vizează Sentinţa nr. 319/2009 şi încheierea din 19 iunie 2013, disjungându-se soluţionarea acestui capăt de cerere.
Întrucât, în esenţă, motivul de revizuire a privit contrarietatea între Sentinţa nr. 319/2009 şi încheierea pronunţată în data de 19 iunie 2013 asupra cererii de lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 319/2009, în Dosarul nr. 775/95/2013 al Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 7 revizuirea hotărârii poate fi încuviinţată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În cauză, prin Sentinţa nr. 319/2009 au fost obligaţi (în urma unei soluţii de admitere în parte a acţiunii formulate de către prezentul revizuent) M.E.F. şi D.G.F.P. Gorj să acorde reclamantului, în funcţie de data angajării, drepturile băneşti reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare datorate pe perioada 21 noiembrie 2005-20 iunie 2006 sume care urmau a fi actualizate conform indicelui de inflaţie, la data plăţii efective .
Prin cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 775/95/2013 acelaşi reclamant a solicitat să fie stabilit procentul drepturilor băneşti (supliment post şi supliment treaptă de salarizare) la care au fost obligaţi pârâţii prin Sentinţa nr. 319/2009, la un procent de 25% pentru fiecare componentă, realizând menţiunile corespunzătoare în dispozitivul sentinţei 319/2009 .
Prin Încheierea din 19 iunie 2013 a fost respinsă cererea de lămurire a înţelesului şi aplicării dispozitivului Sentinţei nr. 319/2009.
În raport de efectele celor două hotărâri judecătoreşti, Curtea de Apel a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite cerinţele cumulative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ, motiv pentru care a respins acțiunea revizuentului.
Înalta Curte a reținut faptul că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- să existe hotărâri definitive contradictorii;
- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;
- hotărârile să fie date în dosare diferite;
- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;
- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.
Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.
Aşa cum a arătat şi instanţa de fond, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ. Or, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.F. împotriva Deciziei civile nr. 208 din 06 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1046/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
