ICCJ. Decizia nr. 2414/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2414/2015
Dosar nr. 265/33/2015
Şedinţa de la 10 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.Y., cetăţean ucrainean, a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, contestaţie împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 11 august 2014.
2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere faptul că actul administrativ unilateral, ce a generat litigiul dedus judecăţii, este emis de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 161 din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A fost constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă determinată, conform prevederilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
II. Decizia Î.C.C.J. pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia formulată de reclamantul D.Y., cetăţean ucrainean, împotriva măsurii luate împotriva sa, având ca obiect interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la data de 11 august 2014 de instituţia pârâtă, respectiv de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Înalta Curte reţine că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, a fost reţinută în sarcina reclamantului fapta de încălcare a regimului vamal, iar Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighet din cadrul Inspectoratului Teritorial de Frontieră Sighetu Marmaţiei a propus, în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, aplicarea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani, solicitare care a fost aprobată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
În conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 194/2002, aşa cum erau în vigoare la data de 11 august 2014, data aplicării acestora prin procesul-verbal atacat, se prevede faptul că se poate dispune măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă determinată, iar această măsură poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii, şi în condiţiile în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) şi art. 8 alin. (2) lit. a)-b)1.
De asemenea, în temeiul art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 interzicerea intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.
Având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte reţine că în cauză competenţa de soluţionare a litigiului revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât instituţia pârâtă este o autoritate de nivel central.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.Y., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
