ICCJ. Decizia nr. 106/2015. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 106/2015
Dosar nr. 1340/36/2012
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1340/36/2012, reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - D.I.F.F.F., E.C.A.E. - O.R.O.I.F., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea avizului pentru dizolvarea O.U.A.I. Mangalia Sud, Judeţul Constanţa.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 254/CA din 17 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud şi s-a dispus obligarea pârâtului la eliberarea avizului pentru dezvoltarea şi lichidarea O.U.A.I. Mangalia Sud, judeţul Constanţa.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud, judeţul Constanţa a fost înfiinţată în temeiul Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, fiind autorizată prin Ordinul ministrului Agriculturii nr. 958/2005 şi înscrisă în R.N.O.I.F. la poziţia 52.
Prin Ordinul M.A.D.R. nr. 545 din 2 august 2006 s-a aprobat Protocolul de transfer a infrastructurii de irigaţii aferente suprafeţei brute de 460 ha, respectiv canalul de distribuţie C.D.I.-5, reţeaua interioară de conducte îngropate din plotul C.D.I.-5 şi Staţia de pompare S.P. Limanu, de la A.N.I.F.-R.A. Sucursala teritorială Dobrogea, fosta structură de organizare.
Conform art. 24 din Legea nr. 134/2004, „Dizolvarea, lichidarea şi reorganizarea organizaţiilor şi federaţiilor, precum şi modificarea statului acestora se fac potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi, cu avizul Oficiului de organizare”.
Prin adresa din 14 mai 2012, pârâtul M.A.D.R. a respins cererea reclamantei de eliberare a avizului pentru dizolvarea O.U.A.I. Mangalia Sud, judeţul Constanţa, solicitând consiliului de administraţie să propună adunării generale un program de măsuri şi acţiuni concrete care să conducă la respectarea legii, normelor şi propriului statut.
Pârâtul a motivat refuzul de eliberare a avizului prin aceea că, pentru asigurarea stării de funcţionare a infrastructurii de irigaţii, reclamanta a beneficiat de sprijin financiar acordat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 123/2006, iar pentru reabilitarea infrastructurii de irigaţii poate să acceseze fonduri nerambursabile prevăzute în Măsura 125-I.D.I.A.S.
Concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză au fost în sensul că, urmare a deficienţelor constatate în teren în raport de Protocolul de transmitere, infrastructura dobândită la înfiinţarea organizaţiei nu este completă şi suficientă pentru desfăşurarea unei activităţi normale, conform scopului pentru care s-a creat O.U.A.I. Mangalia Sud.
De asemenea, urmare a analizei tehnico-economice financiare a evidenţelor contabile puse la dispoziţie de catre reclamantă, precum şi a condiţiilor tehnice de exploatare a infrastructurii existente, expertul a constatat că în perioada 2006-2009 organizaţia a înregistrat pierderi financiare şi se află în imposibilitatea desfăşurării unei activităţi susţinute şi rentabile.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate de pârât, expertul a arătat că S.P. Limanu a fost proiectată şi construită pentru deservirea amenajării de 460 ha deţinute de reclamantă, dar şi a alimentării cu apă a canalului C.A.1, ce face parte din amenajarea pentru irigaţii Carasu, putând deservi ploturile S.P.P.1 şi S.P.P.2. Dat faptul că S.P.P.1 şi S.P.P.2, inclusiv canalul de alimentare, sunt distruse şi dezafectate, exploatarea singulară numai a suprafeţei de 460 ha proprietatea reclamantei este nerentabilă din punct de vedere tehnic şi economic, sistemul de irigaţii fiind depăşit, cu costuri mari de exploatare, reabilitarea sa implicând un volum de investiţie de 80%, investiţie ce nu poate fi suportată de reclamantă.
Faţă de concluziile exprimate în raportul de expertiză şi în răspunsul la obiecţiuni, prima instanţă a apreciat că refuzul pârâtului de eliberare a avizului necesar dizolvării şi lichidării O.U.A.I. Mangalia Sud este unul nejustificat şi vătămător pentru reclamantă, astfel că a dispus admiterea acţiunii şi instituirea în sarcina autorităţii pârâte a obligaţiei de emitere a avizului solicitat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 254 din 17 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul M.A.D.R., susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a admis acţiunea faţă de autoritatea pârâtă, fără a analiza obiecţiunile pe care M.A.D.R. le-a formulat faţă de Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Adunarea generală ordinară a O.U.A.I. Mangalia Sud, cu ordinea de zi, propuneri de lichidare a O.U.A.I. Mangalia Sud, ce a avut loc în data de 18 noiembrie 2011 a fost nestatutară, întrucât nu au fost respectate prevederile punctului 21.3 din Statutul O.U.A.I. Mangalia Sud şi ale art. 69 alin. (2) din H.G. nr. 1872/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004.
Staţiile, la care reclamanta face referire în cuprinsul acţiunii, nu asigură alimentarea cu apă a teritoriului pe care este constituită O.U.A.I. Mangalia Sud şi nu sunt în patrimoniul acesteia.
De asemenea, C.A.1 Mangalia Nord la care se face referire în Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, este un canal de aducţiuni care deserveşte mai multe poturi şi mai mulţi beneficiari, se află în administrarea A.N.I.F., fiind înregistrat în domeniul public al statului. Are amplasamentul în afara teritoriului O.U.A.I. Mangalia Sud şi nu erau îndeplinite condiţiile pentru predarea unui tronson din acest canal către organizaţie.
Nu există nicio legătură între staţiile de punere sub presiune S.P.P.1 Mangalia Nord şi S.P.P.2 Mangalia Nord şi O.U.A.I. Mangalia Sud, întrucât prestarea de servicii la terţi de către o organizaţie se poate realiza numai pe teritoriul acesteia nu şi în afara ei, conform prevederilor legale.
Având în vedere cele arătate, precum şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 138/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2012, se poate constata din înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată că M.A.D.R. nu a eliberat avizul pentru dizolvarea O.U.A.I. Mangalia Sud, ci a solicitat consiliului de administraţie al O.U.A.I. să analizeze aspectele semnalate şi să propună adunării generale un program de măsuri şi acţiuni concrete care să conducă la respectarea legii, normelor şi propriului statut.
Faptul că reclamanta a înregistrat pierderi financiare în perioada 2006-2009 şi se află în imposibilitatea desfăşurării unei activităţi susţinute şi rentabile, aspect constatat şi de expertul desemnat în cauză, nu poate cădea în sarcina M.A.D.R. şi nu poate fi considerat drept culpă a acestei autorităţi.
În concluzie, pentru motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca nefondată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9, art. 3041, coroborate cu art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata O.U.A.I. Mangalia Sud a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârât ca nefondat, menţinerea sentinţei civile nr. 254/CA din 17 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile inclusiv art. 3041 C. proc. civ. (1865) Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud a supus controlului de legalitate refuzul pârâtului M.A.D.R. de eliberare a avizului pentru dizolvarea Organizaţiei, refuz exprimat prin adresa din 14 mai 2012 şi considerat de reclamantă ca fiind nejustificat.
În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Examinând refuzul de soluţionare a cererii reclamantei, prin raportare la aceste dispoziţii legale, la motivele invocate în justificarea acestuia şi la probatoriile administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă este unul nejustificat.
Astfel, constatările şi concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză evidenţiază faptul că reclamanta se află în imposibilitate de a mai desfăşura activitatea pentru care a fost constituită, pe de o parte, din cauza gradului ridicat de uzură şi descompletării infrastructurii pentru irigaţii, iar, pe de altă parte, din cauza lipsei de rentabilitate şi pierderilor financiare suferite.
Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a analizat obiecţiunile formulate de acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză la solicitarea reclamantei, a încuviinţat aceste obiecţiuni, iar la pronunţarea hotărârii a examinat inclusiv punctul de vedere exprimat de expert la obiecţiunile încuviinţate.
Aprecierile recurentului, în sensul caracterului nestatutar al Adunării generale a O.U.A.I. Mangalia Sud din data de 18 noiembrie 2011, exced cadrului procesual de faţă, în care instanţa de contencios administrativ este investită exclusiv cu examinarea legalităţii refuzului de eliberare a avizului prevăzut de lege pentru dizolvarea organizaţiei.
De asemenea, nu prezintă relevanţă în justificarea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă cauzele care au determinat preluarea incompletă a infrastructurii de irigaţii conform Protocolului încheiat în data de 18 mai 2006, esenţială fiind îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1872/2005, respectiv imposibilitatea desfăşurării activităţilor pentru care organizaţia a fost constituită.
Cum această condiţie este îndeplinită, reclamanta este îndreptăţită la declanşarea procedurii de dizolvare, iar refuzul de eliberare a avizului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 134/2004 este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută, iar recursul declarat de autoritatea pârâtă va fi respins ca nefondat.
Va fi respinsă cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, faţă de lipsa documentelor justificative privitoare la existenţa şi cuantumul acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 254/CA din 17 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă O.U.A.I. Mangalia Sud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1829/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1149/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
