ICCJ. Decizia nr. 1166/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1166/2015
Dosar nr. 615/57/2013
Şedinţa publică de la 13 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul I.I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare nr. 26771/G/II din 17 iunie 2013 întocmit de A.N.I. - inspector A.L.B. şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul I.I.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.
Împotriva sentinţei civile nr. 299 din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul I.I.D.
În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este nelegală deoarece a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 161/2003 şi Legii nr. 188/1999 - fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea primei instanţe, subliniind următoarele:
- prin Decizia nr. 263/2011 a fost numit temporar în funcţia publică de şef de serviciu birou siguranţă alimente de origine nonanimală;
- soţia, în calitate de administrator al SC M.T. SRL Blaj, a solicitat în scris D.S.V.S.A. Alba să i se elibereze avizul de finalizare al Proiectului „Extindere şi modernizare SC M.T. SRL Blaj";
- cererea a fost înregistrată din 13 septembrie 2011, iar anterior la data de 12 septembrie 2011, directorul executiv al acestei autorităţi, domnul V.B., audiat ca martor, a pus rezoluţia B.S.A.;
- în calitate de şef birou i-a fost comunicată cererea cu rezoluţia directorului executiv;
- având în vedere faptul că în cauză era vorba de o cerere formulată de soţia sa recurentul a cerut să fie înlocuit iar directorul s-a opus, susţinând că nu este nici un conflict de interese, completând pe cerere rezoluţia cu dr. I.D. şi aplicând a doua semnătură;
- împreună cu un alt coleg de birou, ing. M.N., a efectuat controlul la SC M.T. SRL Blaj, în urma căruia a întocmit procesul verbal de constatare din 16 septembrie 2011;
- în procesul-verbal s-a constatat că proiectul întruneşte condiţiile pentru avizare favorabilă, făcând recomandări în acest sens.
Recurentul mai susţine că după depunerea procesului verbal de constatare D.S.V.S.A. Alba a emis Notificarea din 19 septembrie 2011, prin care a certificat faptul că proiectul „Extindere şi modernizare SC M.T. SRL Blaj" este finalizat şi este în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, iar notificarea respectivă a fost semnată doar de directorul executiv dr. V.B., reclamantul refuzând să o semneze în calitate de şef birou siguranţa alimentelor de origine non animală.
După emiterea notificării, domnul V.B. a sesizat intimata A.N.I. susţinând că ar fi fost în conflict de interese ca urmare a întocmirii procesului verbal de constatare.
Prima instanţă a reţinut în sentinţa recurată cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 79, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar incompatibilitatea nu se referă al emiterea de acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 ci la orice alt act în competenţa unui funcţionar public care precede şi pregăteşte un act administrativ.
Instanţa a considerat că avea dreptul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 de a refuza în scris şi motivat îndeplinirea dispoziţiei primite de la superiorul ierarhic de a participa la efectuarea controlului, la SC M.T. SRL Blaj dacă o considera ca fiind ilegală.
Recurentul-reclamant consideră că nu se află în nici una din cele trei ipoteze prevăzute de art. 79, alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar prima instanţă greşit a interpretat că se regăseşte în cazul prevăzut de art. 79, alin. (1) lit. c) din Lege.
În cauză doar notificarea din 19 septembrie 2011 reprezintă act administrativ, iar aceasta este semnată de directorul executiv al D.S.V.S.A. Alba.
Prin raportul de evaluare s-a cerut D.S.V.S.A. Alba să ia măsurile prevăzute de art. 25, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 176/2010.
Potrivit acestor prevederi legale, constatarea conflictului de interese reprezintă temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, abatere disciplinară pentru care se pot aplica sancţiunile disciplinare prevăzute în dispoziţiile legale speciale, care nu pot consta în mustrare sau avertisment.
Recurentul mai arată că aşa cum rezultă din adeverinţa din 03 iulie 2013 eliberată de D.S.V.S.A. Alba, în prezent îndeplineşte funcţia publică de execuţie consilier I superior în cadrul biroului siguranţa alimentelor de origine nonanimală, nemaifiind funcţie publică de conducere.
Având calitatea de funcţionar public de execuţie îi sunt aplicabile prevederile art. 75 - art. 81 ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin Raportul de evaluare nr. 26771/G/II din 17 iunie 2013, inspectorul de integritate a constatat încălcarea regimului conflictelor de interese de către recurentul-reclamant, generat de controlul efectuat de către acesta în calitate de inspector pentru siguranţa alimentelor din cadrul D.S.V.S.A. Alba la SC M.T. SRL, unde asociat şi administrator este soţia acestuia, încălcând astfel dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei:
„Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei și altor acte normative”.
Art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevede că funcţionarul public este în conflict de interese dacă interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
Potrivit alin. (2) din art. 79 din Legea nr. 161/2003: „ în cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cei mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă”.
Potrivit art. 45 alin. (3) din Secţiunea a II-a cu privire la îndatoririle funcţionarilor publici din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici: „Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţa superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii”.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că în cauză este incidentă situaţia prevăzută de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, recurentul-reclamant avea obligaţia de a refuza, în scris şi motivat îndeplinirea dispoziţiei primite de la superiorul ierarhic.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat faptul că interesele patrimoniale ale soţiei recurentului-reclamant aveau potenţialul de a influenţa deciziile pe care trebuie să le ia aceasta din urmă, în considerarea exercitării funcţiei publice cu care fusese investit.
Textul legal reglementator al incompatibilităţii reţinută nu se referă la emiterea de acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004, ci la orice act ce intră în competenţa unui funcţionar public, chiar şi a actelor preparatorii care preced şi pregătesc un act administrativ, întrucât este vorba de participarea la luarea unei decizii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond făcând o corectă şi judicioasă interpretare şi aplicare a normelor de drept material a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.I.D. împotriva sentinţei nr. 299/2013 din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1016/2015. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
