ICCJ. Decizia nr. 125/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 125/2015
Dosar nr. 1264/86/2014
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii O.C. şi O.G.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin C.N.C.I., şi A.N.R.P., obligarea acestora la evaluarea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziţiei nr. 1665/2008, emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la plata de penalităţi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 2.666 din 28 mai 2014, Tribunalul Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi calitatea de autoritate publică centrală a pârâţilor.
Prin Încheierea din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, apreciind că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) teza I din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Suceava, secţia civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, obiectul principal al acţiunii în cauza de faţă îl constituie obligarea pârâţilor Statul Român, prin C.N.C.I., şi A.N.R.P. la evaluarea, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a imobilului ce face obiectul Dispoziţiei nr. 1665/2008, emisă de Primarul Municipiului Suceava în baza Legii nr. 10/2001.
Conform dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, invocată şi de reclamanţi ca temei al acţiunii, soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum şi a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a celor transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, se face în anumite termene şi în funcţie de diferite criterii, expres prevăzute de dispoziţiile legale respective.
Acelaşi act normativ prevede, la art. 35, că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării" (alin. (1)) şi "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor" (alin. (2)).
Potrivit dispoziţiilor legale citate, competenţa de soluţionare a litigiilor apărute în legătură cu evaluarea imobilelor şi cu acordarea de măsuri reparatorii, prevăzute în Legea nr. 10/2001, aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea cererii.
Cum acţiunea a fost formulată de reclamanţi la data de 11 februarie 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în mod greşit s-a raportat Curtea de Apel la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care fac trimitere la secţia de contencios administrativ a Tribunalului.
Aceste din urmă prevederi legale au fost abrogate, implicit, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, conform art. 50 lit. b) din acest act normativ.
Faţă de cele arătate, având în vedere obiectul acţiunii şi în raport cu dispoziţiile legale sus-menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii O.C. şi O.G.C., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin C.N.C.I., şi A.N.R.P., în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2015. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1319/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
