ICCJ. Decizia nr. 118/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 118/2015
Dosar nr. 282/43/2013
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 317 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureş, prin care solicita suspendarea executării Deciziei nr. 290 din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea pârâtă pentru angajarea răspunderii solidare a asociatului unic C.S. cu debitoarea SC S. SRL cu privire la suma de 3.160.792 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., republicat, şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii şi suspendării executării actului administrativ contestat.
Hotărârea instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei nr. 290 din 28 iunie 2012, emisă de autoritatea pârâtă.
Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosarul de recurs, prin Sentinţa nr. 1.445 din 31 martie 2014 a Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5.474 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a fost soluţionat fondul cauzei, admiţându-se acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată.
Or, conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este, aşadar, actual, întrucât actul administrativ respectiv şi-a încetat efectele, fiind anulat.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Curtea va respinge recursul, ca atare.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii", Înalta Curte va dispune restituirea cauţiunii în valoare de 130.000 RON, achitată prin Recipisa din 29 august 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva Sentinţei nr. 317 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Restituie recurentului-reclamant C.S. cauţiunea în valoare de 130.000 RON, achitată prin Recipisa din 29 august 2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 228/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 12/2015. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
